Virusuri, bacterii şi medicina pasteurizată.

în baza unui articol scrisde Doctorul P. Maas şi apărut în

http://www.ihresicherheit.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=73&Itemid=1






 

Tema acestui articol este evoluţiamedicinei în direcţia falsă, de la Louis Pasteur până astăzi.

 

   Ceea ce medicina ortidoxă se străduie săcombată de peste o sută de ani prin toate mijloacele posibile, cât mai agresivecu putinţă, anume virusurile şi bacteriile „răufăcătoare“, sunt în realitategermeni vii care trăiesc în simbioză cu mediul lor nutriţional. De peste o sutăde ani medicina şcolastică se orientează CONTRA VIEŢII, ceea ce este poate celmai bine oglindit în denumirea de ANTIBIOTIC dată multor medicamente.

   De mult prea mult timp boala afost cosiderată o problemă de „destin“. Soarta! Unul se îmbolnăveşte, altul nu.În timpurile vechi existau demoni şi spirite rele, mai apoi „păcătosul“ erapedepsit cu o boală. Sau o societate păcătoasă era pedepsită cu o molimă. Apoi,închipuindu-ne că am devenit moderni şi „deştepţi“, am dat vina pe invadatoruldin afară, pe microb (bacterie, virus, etc). Ce nu mă mai surprinde de mult, şiîn acelaşi timp este absolut tipic animalului superior denumit om, este faptulcă ÎNTOTDEAUNA ALTCINEVA A FOST DE VINĂ, DAR EL ÎNSUŞI NICIODATĂ.     

   Începând cu a doua jumătate asecolului XIX, o dată cu dezvoltarea tehnologică, a apărut şi ideea foartepericuloasă, dar repede îmbrăţişată de medicină, a doctorului salvator care teajută, cu pilulele lui, să învingi agresorul extern, demonizatul microb. Deaproape 150 de ani medicina se ţine şi cu dinţii de această idee, devenită dejade prea mult timp o dogmă împovărătoare.

   Ce este boala? Cauza ei se aflăînauntrul sau în afara noastră? Intrebări pe care medicina atotştiutoare nuvrea să şi le pună! Medicii jură în mod reflex pe Hippocrate, dar i-au uitatînvăţătura: boala este în noi şi prin noi provocată. Medicina se cramponează săcaute un anumit, singur vinovat, pentru o anume, singură boală, uitând să maiprivească în anasamblu, întregul. Iar atunci când altcineva o face, acesta esteun şarlatan.

   Acuma, mă întreb şi vă întreb,după aproape o sută de ani, nu există în fapt o terapie vindecătoare acancerului. Oare cine este şarlatanul atunci? Cel care vindecă are întotdeaunadreptate. Iar medicina alopată NU vindecă afecţiunea numită cancer. Iar acesta este doar un exemplu din multele.

   Deci ...?

Un chimist pe nume Pasteur

    Există oameni care au rămas înistorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii pentrucrime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur?

   S-a născut în 1822. Un cercetătorcelebru. Şi dacă este să ne luăm după cele ce se poate citi în însemnările salede laborator, care de abea prin anii 70 au putut fi citite de către alticinevaîn afara membrilor familiei, un excroc şi plagiator la fel de celebru. Preamultă vreme ni s-a părut că a făcut descoperiri epocale. A recomandat fierberealaptelui pentru a omorâ germenii. Astfel lapetele a devenit inutil floreiintestinale. Metoda se numeşte astăzi pasteurizare, şi din câte ne spunnutriţionişii, mă refer la cei serioşi, este o metodă mai mult păguboasă decâtfolositoare.

   Acum, să fi fost doar chestia culaptele, şi tot era bine. Dar medicina s-a luat după un chimist. Aşa că astăzine prescrie numai chimicale. Ca şi chimist şi microbiolog (nu cred că eraconştient de chestia asta) Pasteur s-a ocupat mai ales cu bacterii, cu procesede fermentare, cu diferite boli şi combaterea lor. Concepţia lui era aceea căbolile sunt provocate de agenţi patogeni proveniţi din afara corpului. Chestiecare ne mai costă şi astăzi foarte mult. De unde veneau aceşti „duşmani“Pasteur nu avea habar. Cert era că se aflau peste tot, în aer, în apă , în....fine.  Într-un singur punct aveadreptate. Presupunea că aceşti germeni „sunt foarte vechi“.

   Boala este întâmplătoare, susţineael. Iar omul trebuie să se apere contra „loviturilor soartei“. Iar contraagenţilor patogeni trebia luptat cu orice mijloc. O concepţie care se potriveaperfect unei epoca post-napoleonienă, în care Bismark ataca şi înfrângeaFranţa, în care totul se regla cu arma în mână.

   Pentru a preveni bolile, Pasteurrecomanda „vaccinarea preventivă“. O vedem şi astăzi, cât de bună este. Gripaporcină. Şi foarte rentabilă financiar. El mergea atât de departe încât comparaomul cu un butoi de bere sau vin, în care germenii pătrunşi dinafară provocaudaune. (Deşi chestia cu butoiul la unii se potriveşte de minune). Chestia asta le-a plăcut foarte tare unor medici, iar unor bancherichiar şi mai tare. Aşa că medicina subvenţionată de oameni întreprinzători şi-aasumat misiunea de a „afuma butoiul cu pucioasă“. Ca să nu se acrească vinul,nu? Omenirea trebuia să se ferească de bacterii. Faptul că avem de câteva orimai multe bacterii în corp decât celule proprii, asta desigur că Pasteur încănu ştia. Problema este doar că acuma medicii ştiu deja asta, şi totuşi rămânchimişti depăşiţi de evenimente.

   Treptat boala a devenit ochestiune politică. Sau mai bine zis o „afacere“ politică. Iar mai nou adevenit şi armă folosită de militari. Aşa că miliardele curg în cercetare, iarmilioanele de animale îşi lasă viaţa pe altarul unor idei cel puţin incerte.Totul în numele teroiilor lui Pasteur. Dar scopul scuză mijloacele, nu? Iarduşmanul trebuia extermina, oriunde ar apare. Astfel că avem acuma pe capmai multe medicamente decât agenţi patogeni.

   Dar Pasteur nu a fost doar uncercetător, ci şi un bun om de afaceri. Iar industria farmaceutică, datorită„fricii“ induse de teoria lui Pasteur a devenit una dintre cele mai rentabileafaceri.

    Teoria germenilor a lui Pasteurnu a fost însă acceptată de toţi. Unul dintre contemporanii lui, AntoineBechamp, susţinea o concepţie complect opusă. Şi total nerentabilă din punct evedere financiar (mă refer la industria farmaceutică aici). Bechamp era medicşi cercetător, una dintre minţile cele mai remarcabile ale sfârşitului de secolXIX. Bechamp nu considera germenii ca fiind ceva străin şi separat de corpulomenesc, duşmănos acestuia, care venea din „afară“, ci pur şi simplu ca pe opremiză a vieţii.

    În acea vreme ştiinţa credea căviaţa este legată de celulă. Deoarece aceasta se divide, se considera căfiecare celulă provenea dintr-o altă celulă. Dar se ridicau aici două probleme:de unde provenea prima celulă, care prin diviziune a dat „naştere“ celorlalte?şi în ce mod s-au format, dintr-o celulă iniţială, diversitatea enormă deplante, insecte şi animale mergând până la om? La aceste întrebări nu exista încă un răspuns.

   Cercetările lu Bechamp au arătatdrumul de ieşire din această fundătură. El a respins ideea precum că celula arfi cea mai mică unitate vie. Mai degrabă, spunea el, celula este ea însăşiformată din din unităţi vii care se „adunaseră“ împreună (simbioza celulară alui Kremer, şi tot ce ştim astăzi din microbiologie confirmă pe deplin intuiţialui Bechamp). Desigur că nici Bechamp nu putea avea, la sfţrşitul secolului XIXcunoştinţele pe care le deţinem astăzi datorate microscupului electronic şitehnologiei moderne.

   Bechamp a denumit unitatea vie carestătea la baza formării celulei, microzimă. Ceea ce înseamnă organism defermentare microscopic. Conform lui Bechamp, acestea ar fi germenii vieţii. Eleformează celulele, dar nu sunt legate de acestea. Microzimele sunt prezente întoate sectoarele vieţii. Ele livrază substanţe în sânge, sau aşa cum spuneaBechamp: „microzimele organizează materia“. Ele sunt în permanenţă în mişcareşi formează „mediul hrănitor“ din care apar diferitele forme de viaţă şi încare acestea se reîntorc. Fără germeni, nu există viaţă!

   De la naştere până la moarte,germenii aparţin corpului omenesc. Ei formează celule, se ocupă deaprovizionarea energetică şi „îndepărtează“ celulele după ce acestea mor.Germenii construiesc organismul, îl menţin şi îl „descompun“ după moarteaacestuia. Noi forme de viaţă se nasc şi dispar, dar germenii vii suntnemuritori.
  În permanenţă Bechamp a susţinut faptul că organismul NU este lipsit degermeni (pur), aşa cum susţinea chimistul Pasteur. Germenii sunt poliformi(îmbracă forme diferite), nu au un anumit „loc“ unde stau (se găsesc), şi nu secomportă capricios, ci conform legilor vieţii. Înmulţirea lor nu se produce înnici un caz necontrolat, aşa cum susţine încă şi astăzi medicina„pasteurizată“.

   Bechamp denumea teoria luiPasteur ca fiind „monstruoasă“. Acceptarea teoriei lui Pasteur a facut ca boalasă se transforme în destin (şi din păcate şi astăzi foarte mulţi oameni o vădastfel).

   Din păcate, concepţia lui Bechampnu era „rentabilă“. Cu aşa ceva nu se puteau face bani. Aşa ceva nu băga fricaîn oasele nimănui. Şi pentru aşa ceva nu este nevoie de medicamente,chemoterapii şi antibiotice sau antivirale. Aşa că Bechamp nu-şi mai găseştelocul în manualele medicinei „pasteurizate“.

Lumea sănătoasă a microbilor

   Acolo unde există viaţă, germeniisunt prezenţi. Numărul lor este infinit. Iar funcţiile lor sunt diferite. Ei sepot transforma, uni şi din nou despărţi pentru a se întoarce în formaancestrală. Virusurile, bacteriile, fungiile sunt diferite forme de dezvoltareale germenilor. Aceasta este esenţa concepţiei lui Bechamp. Laptele este unmediu hrănitor viu. Germenii se transformă în bacterii. După o oră, sunt dejazeci de mii, iar câteva ore mai târziu, sute de mii. Aceste bacteriiacţionează, prin metabolismul lor, asupra fermentării laptelui.

   Ori Pasteur susţinea tocmai contrariul.El spunea că laptele în starea lui naturală este lipsit de germeni. Germenii,conform lui Pasteur, s-ar afla în afara laptelui, în aer, de unde ajung în laptesau în oricare alte alimente. Atunci când laptele se acreşte, când mustulfermentează sau când marmelada face mucegai, atunci înseamnă că germenii,bacteriile şi sporii s-au „strecurat“ din aer în aceste produse. Această teorieeste susţinută de Pasteur şi de adepţii lui, şi din păcate mai este încă foarterăspândită în rândul oamenilor obişnuiţi.

   Bechamp nu împărtăşea aceastăidee. El spunea că fiecare substrat nutritiv constă din germeni. Aceştiatransformau substratul nutritiv prin faptul că ei se hrăneau (metabolism), decidigerau şi eliminau resturile digestiei. Prin permanenta grupare şi re-gruparea germenilor se formau noi forme de viaţă (comunităţi). Acestea aveau şi ele larândul lor propriul metabilosim precum şi proprietatea de a se înmulţi şitransforma.

   Observaţiile lui Bechamp deschideaunoi posibilităţi de înţelegere a apariţiei formelor superioare de viaţă. Primafază a evoluţiei se desfăşura în zona microscopică, şi deci nu poate fiobservată cu ochiul liber. Din asocierea microbilor rezultau forme mai mari deviaţă, până când treptat deveneau destul de mari pentru a putea fi observate cuochiul liber. Şi deodată observam cu groază că anumite produse se alterau, iarîn altele apăreau viermi. Acestea toate sunt produsele unui mediu hrănitor viuşi treptele premergătoare insectelor. De îndată ce există condiţiile necesare,apar şi organismele respective. Nu aţi observat niciodată că vara, dinfructele care intră în fermentare, apar şi musculiţele binecunoscute(Drosofila)? Aţi obesrvat vreodată astfel de musculiţe la fructele tratatechimic sau modificate genetic? Acestea putrezesc pus şi simplu (şi asta într-omanieră foarte anormală) fără a „atrage“ din aer ouăle de musculiţe.  

   În cele din urmă, Pasteur arecunoscut greşeala pe care o făcuse. Pe patul de moarte al rostit o frazăcelebră, care însă nu s-a dorit a fi auzită de adepţii săi (în fapt adepţii AVANTAJELORECONOMICE ale teoriei sale): „Microbul nu este nimic, totul este substratul (mediul)hrănitor“.

Ce este boala?
    Pasteur credea iniţial că viaţa constă dinprocese „mecanice“. Iar aceste procese mecanice puteau fi dereglate prinpătrunderea din afară a germenilor. Astfel definea el boala. Şi astfel o maidefineşte încă şi astăzi medicina pasteurizată. Aceasta desparte germenii demediul hrănitor, analizându-le separat.

   Bechamp şi adepţii săiinterpretează germenii şi mediul hrănitor ca pe un singur şi unitar proces alvieţii. Fiecare fiinţă este transformarea în viaţă a unui anumit model şirezultatul unui anumit mediu hrănitor. Dar natura nu-şi risipeşte forţele.Astfel, pentru a nu fi create din nou în permanenţă noi forme de viaţă, celeexistente au capacitatea de a se reproduce. Principiul însă rămâne acelaşi:crearea unei fiinţe vii, sănătatea ei precum şi înmulţirea ei depind toate demediul hrănitor.

   Viaţa este un permanent schimb desubstanţe, iar natura este într-un permanent echilibru. Totul serveşteindividului, şi fiecare individ serveşte întregului. Ori această lege esteîncălcată printr-o alimentaţie nesănătoasă. Droguri, alcool, nicotină şi toatecelelalte otrăvuri şi toxine ale lumii de astăzi, precum şi o alimentaţiegreşită (zahăr, sare de bucătărie, consevanţi, întăritori, coloranţi, etc.)provoacă un număr uriaş de boli, care sunt în fapt reacţia corpului în încercareade a elimina din el aceste toxine, de a se „curăţa“. Toate aceste otrăvuriafectează mediul hrănitor, deci implicit viaţa.

   De aici, boala şi vindecarea. Înorganismele slăbite (sau îmbătrânite) eliminarea se încetineşte. Şi astfel seadună „depozite de otrăvuri şi toxine“. Boala se manifestă prin epuizare,constipare, febră, inflamaţie, durere. Iar medicina pasteurizată sare în ajutorcu tabletele, pilulele şi injecţiile ei. Prin care elimină doar simptomele, darnu şi boala. Dereglările apar tot mai frecvent şi devin mai complexe. În celedin urmă pacientul ajunge pe masa de operaţie, sau poate chiar pe o altă masă.Cinic dar adevărat. Este anesteziat, radiad, chemoterpiat, hrănit artificial şiprimeşte sânge străin (ceea ce înseamnă proteine străine cu implicitacontrareacţie a sistemului imunitar). Medicul „intern, propriu“ va fi redus latăcere. Iar cauzele bolii rămân necunoscute.

   Oare când vom înţelege noi,oamenii obişnuiţi, cercul vicios infernal declanşat de medicina pasteurizată (alopată)în strânsă colaborare cu industria farmaceutică?

   În peste 90% dintre cazuri medicinaalopat-pasteurizată elimină simptome şi nu boli. Prin aceasta medicul şiconcernul farmaceutic îşi asigură clientela „pe viaţă“. Un simptom eliminatface din pacient un client permanent. Deci un plătitor permanent.

   Toateacestea sunt cunoscute deja de mult timp. De ce nu se schimbă nimic? QUI BONO!

    Industria alimentară, de exemplu. Ne otrăveştecu tot felul de conservanţi, coloranţi şi adjuvanţi! Dar suntem deja peste 8miliarde, din care aproape un sfert flămânzeşte. Dacă s-ar schimba normelealimentare, industria producătoare de alimente ar da faliment. Şi cu ce am maihrăni (mai mult sau mai puţin) cele opt miliarde de guri? Interese şi conflictede interese! Alimentele moderne sunt produse în mod artificial. Fructele,salata, legumele sunt cultivate chimic şi preparate industrial. Pasteurizăm,sterilizăm, rafinăm, fierbem, congelăm, stropim, radiem, aromatizăm,vitaminizăm.... Toate aceste forme artificiale nu sunt recunoscute de organism,şi în consecinţă nu sunt preluate şi prelucrate, ci „depozitate“ în corp. Peundeva, prin ficat, prin celule grase, prin articulaţii....

    Pe vremuri mîncarea venea dingrădină direct pe masă. Astăzi vine clonată, sterilizată, chimizată şi frumosîmpachetată de la Supermarket. Alimentele prelucrate industrial sunt MOARTE.Germenii sunt distruşi sau deformaţi în aşa măsură încât devin periculoşi. Comunitatealor este distrusă. Laptele se împute, carnea congelată după decongelare putrezşteîn mod ciudat, margarină stă o lună pe masă şi nu se strică!

    Până când organismul nu mai poateface faţă toxinelor. Şi atunci ne transmite semnale disperate de ajutor: durerile!Ne face atent că avem o problemă gravă! Fugim la doctor, şi ce face acesta? Neelimină semnalele date de organism, simptomele. Adică ne înşeală. De foartemulte ori chiar noi suntem cei care doresc să fie înşelaţi. Să nu ne mai doară.Şi-i cerem chiar acest lucru medicului. Nu toată vina este a lui. Nici dacăbem, fumăm sau consumăm droguri nu este vina medicului, desigur. Doar că elştie, sau ar trebui să ştie adevărul. Şi ar mai trebui să-l şi spună. Dar estemai comod şi mai rentabil să tacă.

   Alimentele „modificate“ perturbeazăechilibrul organismului . Apare un mediu hrănitor care trebuieşte vindecat sauîndepărtat. Aşa că îşi fac apariţia bacteriile, virusurile, ciupercile. Toateacestea apar ca urmare a instăurării unui dezechilibru şi al unui mediuhrănitor „bolnav“. La locul incendiului se află întotdeauna pompierii, ceea cenu înseamnă că ei au provocat incendiul.

   Dar despre toate acesteacercetarea medicinei pasteurizate nu vrea să ştie nimic. Microbii ticăloşitrebuiesc distruşi, trebuie să luptăm împortiva lor cu toate aremele chimicedin dotare! Şi să ne protejăm împotriva lor prin vaccinuri, care nu fac altcevadecât să afecteze mediul hrănitor, şi astfel să stimuleze apariţia microbilor.

   Un mediu hrănitor sănătos şicorect nu are nevoie de virusuri care să-l cureţe, la fel cum o casă care nuarde nu are nevoie de pompieri. Acolo unde o comunitate întreagă trăieştenesănătos, apar bolile epidemice. Aceleaşi obiceiuri de viaţă, acelaşi mediuhrănitor deficitar, aceleaşi boli. Statisticienii cunosc acest adevăr de mult.Dar ei nu sunt medici.

Privire asupra întregului     

    Germenii care ne "îmbolnăvesc" suntabsolut peste tot prezenţi, în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru.Şi cu toate acestea nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă un copil la şcoalăsau un coleg de servici din acelaşi birou cu noi se îmbolnăveşte, nu seîmbolnăveşte imediat toată clasa sau tot biroul. Deşi agentul patogen esteacolo deja. La cei sănătoşi microbii nu au găsit un mediu hrănitor propice. Iarmediul hrănitor deficient, propice, nu l-au cauzat microbii, ci l-am cauzatnoi. Microbii doar profită de el pentru a se hrăni şi înmulţi. Viaţa!

    Este un fapt cert că un mediuhrănitor deficient se află în legătură şi cu un sistem imunitar slăbit(toxinele şi stressul afecteză sistemul imunitar, lucru dovedit de mult deja).Fapt ce le uşurează microbilor viaţa!  „Paraziţii“ apar şi se înmulţesc într-unmediu modificat artificial. Ei au rolul de a elimina structurile deveniteincapabile de viaţă! Ceea ce medicina pasteurizată denumeşte agent patogen(dăunător) are o funcţie şi un sens. Nimic nu este lăsat de natură la voiaîntâmplării. Sau cum spunea cineva: „Dumnezeu nu dă cu zarul“.

   Şi în organismul uman germenii sepot transforma în agenţi patogeni ucigaşi. Ei „descompun“ organismul dinnăuntrucătre înafară. Ei îl desfac în trepte aşa cum înainte îl construiseră în trepte, anumeprin ciuperci, bacterii, virusuri.

   Omenirea se află în praguldistrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi a construit-o. Iarvindecarea poate veni doar printr-o schimbare de viziune asupra vieţii! Formelede gândire vechi şi depăşite trebuiesc înlăturate. Nu există alternative lalegea naturii. Şi în nici un caz alternative „chimice“. Viitoarelor generaţii nule va fi deloc uşor să corecteze monstuoasele erori ale „chimiei-totale“moderne.

   Natura funcţionează de miliarde deani cu o exactitate şi o inteligenţă ce nu poate fi depăşită. Iar omul esteparte componentă a ei, şi nicidecum stăpânul ei.

                                                  Traducere şi adaptare Qui bono