Virusul, Frica şi Profitul




   Atât pentrumedicina şcolastică cât şi pentru concernele farmaceutice, cea mai periculoasăboală este omul sănătos. Cu un astfel de specimen nu se poate ţine un cabinetmedical deschis, nu se pot câştiga bani, concernele nu mai pot realizaprofituri ameţitoare, farmaciile dau din picioare, funcţionarii autorităţilorde sănătate nu mai pot dormi liniştiţi cu capul pe dosarele bolnavilor,politicienii nu se mai pot bate cu pumnul în piept ca ne-au salvat de ladispariţie. Ce mai, o adevărată catastrofă. O PANDEMIE.

   Doar că unastfel de specimen nu are voie să existe. Un om sănătos este o persoană care nua fost îndeajuns controlată de un medic. Omul sănătos nu există, ne spunemedicina şcolastică. Iar cei care nu vor să priceapă chestia asta, acelora lise induce FRICA şi li se oferă IGNORANŢA. Faptul ca în ţarile cu alta limbadecat cea latina, medicii vorbesc „păsăreasca veche” este un lucru foarte util.Care neamţ sau rus pricepe latina? Mai greu e cu noi, românii, deoarece o campricepem întrucâtva. Pacientului nu i se dau prea multe explicaţii. Ai boalaaia şi trebuie să iei boaba asta. Scurt. Şi comod, căci ignorantul nu pune preamulte întrebari!

   Apoi FRICA. Eida, asta este o treabă foarte profitabilă pentru unii. De exemplu,colesterolul. De care e, cât e, cum e, grav, foarte grav, trebuie sa vamenajaţi, sa luaţi boabele astea, sa nu mâncaţi, daca se poate absolut nimic,caci sunteţi în mare pericol. Şi mai ales, să veniţi lunar la cabinet laconsultaţie. Cu sângele, urina şi mai ştiţi Dvs. ce la borcănaş. Iar acestaeste cel mai nevinovat exemplu. Presa, televizorul, radioul, care oricum nu neprezintă decât ştiri apocaliptice, cu accidente auto, violatori, bătăuşi,cadavrea şi altele de genul asta, ne bombardează în fiecare zi cu cele maiapocaliptice ştiri. Ultimul exemplu? Pandemia de gripă cotlet (nu şoric, că aladă rău la colesterol). De porc. Cu vaca nebună am terminat deja, le-am mâncatpe toate. Urmeaza gripa cabalină, o să vedeţi. Ce, nu ştiaţi că şi caii facgripă? Aflaţi acum!

   Din fericire,medicii şi concernele s-au ocupat de aceasta problema din timp, astfel ca acumaavem teste anticorpi pentru te miri ce. Orice om sănătos, ca urmare a unui testanticorpi, poate fi declarat bolnav. Şi este rentabil aşa, nu?

   Măgăria cea mareeste că atunci când unui om îi este FRICĂ, automat îşi inhibă sistemulimunitar. Fapt dovedit ştiinţific. Toată energia este direcţionată de creercătre fugă, către scăpare. Rămân cuplate în creer doar regiunile rudimentare,iar tot restul este decuplat în favoarea musculaturii. Când te urmăreşte unleu, singurul lucru important este să fii iute de picior. Şi desigur că atuncicând ne este frică, nu mai gândim clar. Aşa ca ni se poate băga pe gât orice(fel de boabe). Acuma, cu sute şi mii de ani în urmă te putea urmări un leu.Acuma, ce naiba, suntem oameni moderni, iar leii sunt în cuşcă la Zoo, sau înportofel.

   Acuma neurmăresc VIRUSURILE. De gripă (aviară, porcină, SARS, bovină, etc). Sau şi mairău virusurile cu transmitere sexuală. Pentru anii următori se anunţă modacostumului-prezervativ. Protecţie totală, din cap până-n picioare. Parteaproastă este că fiindu-ne frică, ne subpresăm automat sistemul imunitar, ceeace la urma urmei nu poate fi de folos decât virusului. Desigur, cu condiţia cael să mai şi existe. Dar în fond, medicina şcolastică nu este interesatăneapărat în existenţa unui anume virus, ci în existenţa fricii în noi.

   Şi cu cât estefrica mai mare, cu atât plătim contribuţii mai mari la Casa de sănătate. Înfiecare an plătim mai mult, şi primim mai puţin. Nu vi se pare că este orelaţie invers proporţională. Ar trebui să nu mai plătim de loc, poate căatunci am fi întradevăr asistaţi medical aşa cum trebuie. Caci unde se duc toţibanii ăştia? La concernele farma. Medicii nu trăiesc neapărat mai bine decâtacum 15-20 de ani.

   Doi bătrâni staupe o bacnă în parc, şi unul spune: „Medicul meu o să mă bage în mormânt.” Lacare celălalt răspunde: „Fericitule, eşti asigurat privat. Eu, la Casa desănătate, va trebui să mă bag singur.”

  Pe vremurilucrurile se rezolvau mai simplu (înainte de naşterea lui Rockefeller şiCarnegie). Când un vapor sosea de peste mări şi ţări în port, marinarii eraubăgaţi în carantină, timp de 40 de zile, într-o clădire special izolată. Deacolo şi vine numele de carantină, din italienescu quaranta, care înseamnă 40.Dacă în această perioadă nu arătau semne de boală, erau lăsaţi liberi. Desigurcă în zilele noastre nu mai este posibil aşa ceva. Acuma te infectezi cu oboală şi mori din cauza ei peste 30 de ani (Hepatita C), sau chiar 50 (BSE). Oidee foarte lucrativă, lentivirusurile. Doar că de frică poţi să mori mult mairepede. Şi nu va mai ştii nimeni că de fapt virusul era inventat, nici nuexista.

   În ziua deastăzi medicamentele sunt lansate pe piaţă fără a mai fi precedate de teste şistudii care să certifice siguranţa şi eficacitatea lor. Cel puţin în USA. Big Brothereste însă un exemplu demn de urmat pentru toţi, nu? Astăzi se procedează înfelul următor: medicamentele (respectiv substanţa chimică activă) sunt testatepe culturi de celule în laborator. În cazul în care se obţin anumiţi parametriibio-chimici doriţi, medicamentul primeşte aprobarea de comercializare. Asta-itot!

   Dacămedicamentul ajută întradevăr, dacă are efecte secundare, imediate sau în timp,ei, pe cine mai interesează chestia asta. Important este ca printr-o investiţiecât mai mică (studiile costă bani şi timp) să se obţină un profit cât mai mare.Aşa că astăzi avem medicamente contra a tot ce vreţi Dvs. De exemplu, şi să nurâdeţi, că este autentică, avem şi virusuri care produc obezitate! Decidoamnele şi domnii care doresc să slăbească, trebuie să consulte un virilogcare le va prescrie o medicamentaţie antivirală pentru slăbit! (Articol dinrevista germana „Focus”-Dick durch Viren?-Gras datorită virusurilor? Din datade 20.08.2007. V-am spus să nu râdeţi, că e adevărat.) Oamenii de ştiinţă auconstatat acest lucru şi în prezent caută virusul, dar nu l-au găsit încă.Pentru că n-au căutat încă în ciolanele de porc, de frica pandemiei!

   Şi pe bunădreptate, căci cu gripa şniţel nu-i de glumit! Şi asta ne-o spun japonezii! Cumaşa? Simplu! Kenji Fukuda este japonez. N-am nimic contra insularilor, ba chiarpe japonezi îi apreciez foarte mult. Dar nu pe toţi. Pe Fukuda ăsta, nu! De ce?Păi haidem să vedem împreună ce-i cu „dirijorul de pandemii”.

   La începutulanului 2009 Fukuda era şef de resort la Organizaţia Mondială a Sănătăţii dinGeneva. La sfârşitul lui Februarie 2009,o delegaţie a guvernului USA s-aîntâlnit la Geneva cu reprezentanţii concernelor farma şi cu cei ai OMS. Ladoar o săptămână după această întâlnire, Fukuda este brusc, subit şiinstantaneu promovat în funcţia de vicepreşedinte al OMS. Să zicem, omul eracapabil (de orice?). Pe 9 Martie,

Sanofi-Aventis (mare concern farma) anunţă construireaunei fabrici (în valoare de 100 milioane Euro) pentru vaccinuri. Unde? ÎnMexic! Coincidenţă? Păi la ce sa faci fabrică de vaccinuri dacă acolo nu-iepidemie? Nu-i, da o sa fie, că aşa vrem noi. Doar câteva zile mai târziu,întradevăr, minune mare, izbucneşte în Mexic gripa porcină! Acuma, haideţi săvedem cariera lui Fukuda de până acum, poate ne lămurim un pic. Este specialistîn gripă. Activ în USA şi Japonia. În 1997 a lucrat la CDC (autoritatea decontrol epidemiologic americană, subordonată Pentagonului, care l-a trimis înHong-Kong să cerceteze gripa aviară H5N1.

  În 1999 ajungedin nou pe acolo pentru a controla pericolul izbuncnirii unei epidemii de gripăA tip H9N2. Mare lucru n-a ieşit din asta, probabil pentru că Sanofi nu aveafabrică la faţa locului. Dar lucrurile s-au remediat în 2009. În 2003,neliniştitul domn apare în China şi Hong-Kong unde controlează izbucnireagripei aviare H5N1 ( în ce fel a „controlat-o” n-am reuşit încă să aflu). Anulurmător (2004) se mută cu gripă cu tot în Vietnam. Deci Domnul Fukuda s-aocupat în ultimii 12 ani cu pandemiile, şi astfel a făcut carieră.

   Să vedem însă cefăcea mai înainte de a se „gripa” domnul Fukuda. Este de asemenea importantpentru noi, ultimii sărmani supravieţuitori ai rasei umane, nimicită degroaznicele pandemii de SARS, H5N1, H1N1, H9N2, H2948N9482, etc. care au costatviaţa a zeci de milioane de oameni.(sic) Deci, înainte de a se ocupa cupandemiile virtuale, Fukuda a lucrat în cercetarea virusurilor HTLV (HTLV-1 şiHTLV-2), adică a aşa-zisului virus al leucemiei, unde era foarte implicat şiRobert Gallo, cel care mai târziu s-a ocupat de furatul de probe de laboratorde la Montagnier (Institutul Pasteur) şi a minţit o lume întreagă susţinând căa descoperit HTLV-3, adică HIV. Deci Fukuda şi cu Gallo erau „membrii aiaceluiaşi club”. Tot în această perioadă Fukuda s-a mai ocupat şi de virusulcare provoacă Sindromul Oboselii Cronice precum şi de cel al SindromuluiGolfului (războul Golfului), alte două boli pline de misterele Parisului.

   Bine, bine, darFukuda ăsta era de capul lui acolo la OMS? Desigur că nu, era doarvicepreşedinte. Deci avea un şef, un preşedinte. Sau mai bine zis o preşedintă.Doamna Margret Chan. Vă mai repet o dată ca nu am nimic contra persoanelor cuochi înguşti şi trăsături asiatice. Doamne fereşte! Acuma ce să fac eu dacă şiDoamna Margret era o Chan? O asiatică. (Nu vi se par suspecte toate acestecoincidenţe? Vicele Fukuda-japonez are o şefă tot de prin părţile locului, iarAventis tocmai pune de o fabrică în Mexic cu o lună înainte de cea maiproaspătă pandemie. Ciudat!)

  Doamna Chanfusese înainte ministru al sănătăţii în Hong-Kong, pe unde se plimbase cam desFukuda, tot în acei ani. Şi tot o coincidenţă? Ea s-a aflat împreună cu Fukudaîn poziţie centrală la toate pandemiile din ultimii 12 ani. Imediat după SARS,doamna noastră ajunge director general la OMS. Probabil datorită calităţilorremarcabile de a crea pandemii. Rezultă că OMS este condusă de un specialist îngripe şi o administratoare de gripe. Ce pot face aceşti doi oameni, decât să descoperepandemii? Nimic altceva. Dar ca orice asiatic, când fac o treabă, o factemeinic. Şi încă ceva. Nu am prea auzit de epidemii de gripă în Africa. De ceoare? Păi pentru că ăia sunt săraci lipiţi pământului, şi de la ei nu se potobţine profituri grase. Da la asiatici însă...

   Desigur că un ombolnav se duce la doctor. Doar că în ultimele decenii sunt erau prea puţinibolnavi pentru câţi doctori sunt (în ţările civilizate) şi apoi nu trebuie sauitam concernele farma şi foamea lor de bani. Ori cu cate o răceală ici,colo... iese prea puţin. Deci era nevoie de ceva la scară „globală”. VACCINUL!

   Ei, asta da.Bagi bine groaza în populaţie, le tragi la fiecare câte o ţeapă, după care facimonetarul. La începutul anilor 70, în primul an de viaţă, copilul primea doarun vaccin. Astazi primeşte aproape 30. Bine, sunt vaccinuri combinate, maimulte într-o singură injecţie. Dar, în esenţă sunt 30 în comparaţie cu anii1970. Iar atunci copii nu erau mai bolnavi decat acum. O adevărată isterie devaccinuri.

   Doar că de prinanii 60-70 am început să ne confruntăm cu o serie de cazuri, din ce în ce maimulte, de copii cu probleme comportamentale. În USA, datorită vaccinurilor careconţin conservanţi pe bază de mercur (Thiomersal), a explodat numărul copiilorautişti. Iar în Europa a apărut un nou sindrom: Sindromul atenţiei deficitare(hiperactivitate). Sigur că se poate pune vina pe computer, jocuri , televizor,prea multe dulciuri. Dar totuşi există argumente solide pentru a considera căvaccinurile, într-o atât de mare cantitate, şi într-o perioadă de viaţă relativscurtă, provoacă (printre altele) şi devieri comportamentale.

   În Europa şiAmerica de Nord, după cel de-al doilea război mondial, au dispărut practictoate epidemiile. O serie de factori care aparţin mai ales de nivelul de trairidicat din această parte a lumii, a făcut ca epidemiile să dispată de la sine,înainte ca să apară vaccinurile. Lucru ştiut de mulţi. Atunci, pentru ce atâteavaccinuri? Întrebarea este pusă prost. Pentru „cine”, e mai corect. Pentruconcernele farma. Săracele de ele, au nevoie de bani pentru cercetări ca să neapere pe noi de invazia virusurilor.

   Ca urmare amasivelor campanii de vaccinare, astazi s-a ajuns ca o treime din copiiamericani sa apeleze la medicamentatie psiho. Inceputul s-a facut prin anii 70cu celebrul Retalin.

   Sfantul Graal alvaccinurilor sunt anticorpii. (Asta oricum inseamna ca vaccinurile sunt,eventual, folositoare numai celui de-al doilea sistem imunitar, cel al Th2 –vezi „Revoluţia tacuta a AIDS si a cancerului” Dr. Heinrich Kremer). În modnormal, în urma unui vaccin trebuie să existe o reacţie a anticorpilor care săpoată fi masurată (titer-ul anticorpilor). Doar că toată povestea asta are douăprobleme, mai ales în ceea ce priveşte vaccinurile contra virusurilor. Primaproblemă este că anticorpii nu sunt specifici. Natura nu este atât te proastăsă gândească liniar, cum o face medicina şcolastică. În momentul apariţieigripei în varianta (imaginară) H48N26, organismul nu-şi pune problema: „Aha, peăsta nu-l cunosc, ia sa-mi fac eu acum anticorpi specifici pentru H48N26.”Lucrurile nu merg aşa. (Gândiţi-vă ca avem în corp mai multe bacterii decâtcelule, ori asta ar însemna să avem şi mai mulţi anticorpi decât celule?)Anticorpii pot să se „cupleze” (respectiv să atace) la mai multe antigene(agenţi patogeni). Condiţia, desigur, este ca anticorpii să fie capabili a se„cupla” la membrana (suprafaţa) agentului patogen. Datorită faptului caanticorpii nu sunt specifici şi pot reacţiona la mai mulţi agenţi patogeni, oastfel de măsurătoare nu poate confirma eficacitatea unui vaccin contra unuianumit agent patogen. De aceea în vaccinuri sun introduşi agenţi patogeni„slăbiţi” (sau morţi), iar ca urmare a acestui fapt, nu se poate măsura reacţiaanticorpilor, căci aceştia reacţionează (se măreşte titer-ul, lucru măsurabildeci) doar la agenţii patogeni vii. De altminteri prezenţa unor anticorpi înorganism nu îseamnă nimic mai mult decât că organismul a „luat contact” cu oanumită boală. Doar atât! Deci acest lucru nu implică automat o protecţieveşnică împotriva unei afecţiuni.

  De fapt avem aicide a face cu o metodă bine înrădăcinată în medicina şcolastică: Ceea ce nu necovine, eliminăm. Fotografierea cu microscopul electronic, postulatele luiKoch, „standardul de aur”, etc. etc.

  Pentru a existaînsă o reacţie ca organismului (sistemului imunitar), în vaccinuri se introductot felul de chimicale, care desigur că „solicită” sistemul imunitar, chiarzdravăn de tot, şi acest lucru duce la o reacţie măsurabilă a anticorpilor.

   Doar căabsurditatea acestei situaţii (cu vaccinurile contra virusurilor) este aceea căomul (şi nu numai) are DOUĂ SISTEME IMUNITARE, care funcţionează paralel şicare, la modul ideal, trebuie să se afle într-un anumit echilibru. Este vorbade celulele ajutatoarea T, care de abea de vreo 15 ani se ştie, sunt de douăfeluri. (În paranteză fie spus, char din rândul medicilor sunt foarte puţinicare cunosc aceste lucruri, din păcate.) Tipul Th2 este cel care ajută celuleleB să producă anticorpi. Iar aceştia sunt activi în organism EXTRACELULAR. Ceeace înseamnă că nu sunt eficienţi contra virusurilor care au acţiuneINTRACELULARĂ, cum ar fi retrovirusurile HIV sau HCV. Celulele Th1 sunt celecare ajută la producerea gazului NO (monoxid de azot-gaz otravitor) care areacţiune intracelulară şi care distruge celulele infectate, în care a pătruns unvirus. Ori măsurând prin testul ELISA anticorpii, nu măsurăm de fapt reacţiaspecifică a organismului contra virusurilor cu acţiune intracelulară, pentru căanticorpii, ca sa mă exprim pe înţelesul tuturor, „nu au treabă cu aceştia!”Linia strategică de apărare prin anticorpi are alte sarcini în organism.

   Este explicabilde ce se cunoaşte astăzi atât de puţin despre Th1. Deoarece nu există interesuldin partea medicinei şcolastice. Ar dispărea două treimi din vaccinuri,terapii, proceduri, medicamentaţii antivirale, dacă nu de fapt chiar toate.

   Mă îndoiescsincer că vreun medic va urma sfatul meu, al unui „amator”. Şi  totuşi îl dau: cautaţi lucrarea DomnuluiDoctor Heinrich Kremer, „Die stille Revolution der Krebs- und AIDS- Medizin”(Revoluţia tăcută a medicinii cancerului şi AIDS”) în germană sau traducerea înengleză "TheSilent Revolution in Cancer and AIDS Medicine" citat : Thebook contains 656 pages of groundbreaking scientific knowlegde on HIV/AIDS andcancer, everything published prior in mainstream medical journals. Now broughttogether in one book. Everything in this book is "outside the boxthinking", I explored a complete new world of understanding how our immunesystem works and what can be done to support it.

   În măduva osoasă sunt produse celulele Th0,într-o cantitate mare, care în funcţie de problemele pe care le are organismul(în raport cu tot ceea ce îi este lui străin) se transformă în Th1 sau Th2. Celulele Th1 sunt active (cu ajutorul gazului NO) asupracelulelor atacate (de un virus care se înmuilţeşte în ele), sunt de asemeneaactive contra fungiilor (ciupercilor) sau contra celulelor cancerigene.

   Ceea ce înseamna, foarte comprimat spus, căo deficienţă sau inhibare a celulelor Th1 permite apariţia şi mai alesdezvoltarea cancerului (respectiv re-întoarcerea celulelor la stadiul fetal).  

   Pe de altă parte sistemul nostru imunitar nuare doar sarcina de a elimina microbii. El este mai ales un sanitar (gunoier,dacă vreţi). Un procent din corpul nostru se reînnoieşte (regenerează) zilnic,iar ceea ce nu mai este de folos trebuieşte ori eliminat, ori reciclat. Doar căatunci cănd în organism sunt introduse tot felul de toxine (mercur, plumb,antibiotice, tutun, alcool, chemoterapie, lumina ultravioletă, pesticide,stress psihic sau general, antibiotice steroide, medicamentaţie antivirală,paracetamol, alimentaţie deficitară, etc.) sistemul imunitar are de suferit.Iar unul dintre primele efecte este ruperea echilibrului dintre Th1 şi Th2. Deasemenea, mitocondriile sunt puse serios în pericol. Şi aceasta deoareceglutaţiunea va fi foarte rapid epuizată, ceea ce duce şi la dezechilibrarearaportului Th1-Th2 precum şi la distrugerea treptată a mitocondriilor.

   Orice toxină introdusă în organism consumămoleculele glutaţiunii reduse (Thiol-pool), şi prin aceasta dezechilibreazăsistemul imunitar. Ori aceasta este problema şi în cazul vaccinurilor. Ce anumeeste introdus în corp prin vaccinuri? Microbii pătrund în organism fie printr-o leziune (rupere a pielii) fiemai ales prin mucoase (bronhii, intestine). Ori prin injecţie microbii suntintroduşi în corp pe o cale complect ne-naturală, care crează o mare problemăorganismului, implicit sistemului imunitar. Metale grele sau toxice (mercur, aluminiu) amestecate cumicrobi pătrund brusc în ţesuturile musculare. Fenomen complect străinorganismului. Absurd.

  A doua absurditate recurge din necesitateaocolirii măsurătorii titer-ilor. Organismului uman nu prea îi pasă de faptul căo anumită cantitate de microbi “morţi” sunt introduşi în circuit. Şi tocmai deaceea imunologii, geniali cum sunt ei, introduc în vaccinuri aşa-numiţii“întăritori”. De ce se numescaceste substanţe “întăritori” ramâne pentru mine un mister. Ce să întărească?Microbii morţi (sau care au fost intenţionat «slăbiţi»)? Deci, introducem în vaccinuri hidroxid de aluminiu. Daraceasta nu este o substanţă care să « întărească » sistemul imunitar!Aceasta substanţă este un antigen, o substanţă foarte toxică, la care sistemulimunitar reacţionează cu o foarte ridicată “stare de alarmă”.

  Să luăm un citat dintr-o carte de specialitate, „Impfkompendium”(Compendiumul vaccinurilor) ediţia a patra 1994, citat pe care l-am tradus din şitranscris din „chineza veche” (limbajul folosit de specialişti atunci când nuvor ca anumite lucruri să fie înţelese de omul obişnuit) pentru a putea fipriceput de toată lumea:

   „Vaccinurile cu agenţi patogeni morţideclanşează de regulă o foarte slabă reacţie imunitară. Pentru a putea obţine oreacţie satisfăcătoare, este necesară adăugarea în vaccin a unor adjuvanţi(„întăritori”). Pentru vaccinurile umane până în prezent s-au folosit doarsăruri de aluminiu ca şi „întăritori”. Modalitatea de acţiune exactă a„întăritorilor” este complexă şi nu este cunoscută în toate detaliile până înprezent. În general se consideră că aceste substanţe declanjează o reacţieinflamatorie locală.”

   Întrebaţi orice toxicolog ce anume seîntâmplă atunci când în corp sunt introduse metale grele, şi o să primiţi unrăspuns care o să vă taie pofta de... ce vreţi Dumneavoastră. Însă imunologiişi virologii, ei bine, ei săracii nu ştiu încă ce se întâmplă de fapt. Ciudat!

   Sa luam un exemplu concret şi foarte recent:Gardasil. Vaccinul contra HPV, sau altfel spus contra cancerului de col uterin.Vaccinul respectiv a stârnit foarte multe discuţii contradictorii. Şi asta nicinu ar fi un lucru rău. Doar că a „stârnit” şi moartea câtorva adolescente înUSA. Ceea ce nu mai face parte din „arta conversaţiei”. Acest vaccin conţine225 micrograme aluminiu (mai exact Aluminiumhydroxylphosphatsulfat). Şi maiconţine ceva: proteina L1 sub forma de particule asemănătoare virusului, produsîn culturile de drojdie (Saccharomyceas caravisina CANADE 3C-5 - tulpina din1805!!!) cu ajutorul tehnologiei recombinatorii ADN. Iarăşi ne jucăm de-aDumnezeu. Creăm particule „asemănătoare” cu nu se ştie exact ce, în laborator,şi le experimentă  pe oameni. Dar înapoila aluminiul de mai sus. Se ştie că această substanţă poate povoca daunesistemului nervos (nervilor).

   Un al doileavaccin contra HPV, Cervarix, produs de firma GlaxoSmithKline, este şi mai„simpatic”. Acesta conţine 0,5 miligrame de hidroxid de aluminiu (Al(OH2)3). Şica să fim siguri că totul este în regulă, s-a mai adăugat încă un adjuvant, dedata asta unul de „generaţie nouă”, ASO4 (3-O-desaoyl-4’-monophosphoryl-lipid A(MPL3). Din acesta vaccinul conţine 50 de micrograme. Sugestie: întrebaţimedicul Dumneavoastra ce este cu această substanţă. Mă îndoiesc că va şti. MPL3este iniţial conceput cu scopul de a înlocui aluminiul. Dar se pare că nufuncţionează chiar aşa de bine şi nu reuşeşte să producă un titer atât de mareşi stabil ca aluminiul), astfel încât, ca să fim siguri, băgăm în vaccin ambeleotrăvuri.

   Nefericirea estecă aceşti adjuvanţi pot provoca o supra-reacţie din parte sistemului imunitar,fapt ce duce la instalarea unor afecţiuni autoimunitare! Adică sistemulimunitar începe să atace chiar şi propriile structuri ale organismului.  

   Şi maiinteresant este faptul că înainte ca acest vaccin să fie aprobat, s-au efectuatstudii cu grup de control placebo. Foarte frumos. Asta înseamnă (în cazulconcret de faţă) că o grupă a primit vaccinul normal, iar cealaltă a primit (şiaici atenţie!) tot acelaşi lucru, doar că fără virusuile „decedate”. Adică,altfel spus, şi grupului placebo i-au fost administrate toate celelaltesubstanţe, INCLUSIV ADJUVANŢII, mai puţin „răposatul virus”. Probabil cătermenul de „placebo” a fost nou definit de către medicina şcolastică, şiprostul de mine nu ştia încă.

   ACESTA NU ESTE PLACEBO!Este o excrocherie.

   La o întrebareadresată Centrului german de cercetare a cancerului, purtătoarea de cuvânt aacestui centru, Doamna Kohlstädt răspunde astfel: „Aluminiul, care esteconţinut în vaccin, produce în organism o activare a sistemului imunitar.Placeo-ul trebuie deci să conţină aluminiu, pentru ca reacţia de apărare aorganismului să fie certificată ca fiind provocată de vaccin.” Ca sa fiusincer, nici până astăzi nu pricep ce a vrut să spună Doamna respectivă.Probabil că tocmai aceasta se şi dorea. Iar în momentul în care, mai departe, afost pusă aceleiaşi Doamne întrebarea: „Ce argument aveţi pentru a folosi osubstanţă care are certă acţiune ca fiind <Placebo>?” simpatica Domană dăurmătorul răspuns: „Dacă înlocuim termenul <Placebo> din articolul nostrucu cel de <grupă de control> atunci nemulţumirea Dumneavoastră esteeliminată?”

   Adică, hai să nejucăm cu definiţiile. Şi pe deasupra, conform medicinei şcolastice, acest virusPapilloma este prezent la absolut toate femeile, ba chiar şi la mulţi dintrebărbaţi. Probabil că tocmai acest lucru se şi speculează. Să vaccinăm toatăpopulaţia de pe glob. O afacere foarte rentabilă.

De ce ne vaccinăm, Mitică? De frică, mon cher, de frică?

   Poate că aşa arspune astăzi Nenea Iancu, dacă ar mai trăi. Dacă fiecare dintre noi s-ar gândibine, în fond, pentru ce se duce (sau îşi duce copilul) la doctor să sevaccineze, în mod sigur ar răspunde la fel. DE FIRCĂ. Şi medicii se vaccineazădin frică. Pentru că dacă nu o fac, şi se află, se supără vreun „tovarăşspecialist în sănătate publică”. Şi dacă vreun pacient se îmbolnăveşte (grav)de gripă, să zicem, şi ghinionul face ca şi medicul lui să se îmbolnăvească totde gripă, medicul poate fi acuzat că şi-a infectat bolnavul. Ceea ce în esenţăeste o inepţie, căci o persoană care este protejată contra unui agent patogenpoate fi un „transportor” al acestui agent, fără însă a se îmbolnăvi.

   Mi s-a maiîntâmplat să aud acest argument prostesc: „Voi, cei care nu vă vaccinaţi, profitaţide pe urma noastră, a vaccinaţilor, căci datorită faptului că suntem noivaccinaţii, agentul infecţios nu se mai transmite şi de fapt noi contribuim laeradicarea bolii.” Este complect fals. O persoană vaccinată poate fi purtătorulunui agent patogen. Faptul că este vaccinată o protejează pe ea de acţiuneaagentului, nu însă şi pe cel nevaccinat. Iar microbi, haideţi să fim serioşi,sunt peste tot. Omul în sine (celulele organismului său) este constituit din celulederivate iniţial, cu milioane de ani pe scara evoluţiei,  din microbi (bacterii). Întrebaţi oricebiolog.

   Dar mai bine săne referim la un agent patogen anume. Tetanosul, de exemplu. Şi asta pentru cătetanosul este singura afecţiune (provocată de bacteria Clostridium tetani)  contra căreia „există” un vaccin, dar care NUESTE TRANSMISIBILĂ DE LA OM LA OM.

   Acuma, pentru aputea să ştim cât de periculos este tetanosul, am consultat statisticilegermane. Din cauza tetanosului au murit în Germania, în 1988-2 persoane, în1989-6; 1990-6; 1991-2; 1992-4; 1993-4; 1994-6; 1995-2; 1996-1; 1997-2; 1998-4;1999-2; 2000-2; 2001-1; 2002-1; deci 45 de persoane în 15 ani, la o populaţiede circa 70 de milioane. Clar, PANDEMIE!

    Căci iată,Institutul Robert Koch ne informează şi asupra numărului de persoane care s-auîmbolnăvit de tetanos (deci fără a deceda) în aceea şi perioadă: 1988-11;1989-11; 1990-4; 1991-16; 1992-14; 1993-15; 1994-14; 1995-11; 1996-17; 1997-11;1998-7; 1999-8; 2000-8; 2001.... mai departe Institutul Robert Koch devinebrusc „foarte discret” aşa ca nu am mai gasit date pentru anii următori (defapt tetanosul nu a mai intrat din 2000, pe lista bolilor care trebuiesc în modobligatoriu comunicate central la Institutul Robert Koch, conform Legiiobligativităţii anunţării afecţiunilor periculoase, nou adoptată în 2000.Tetanosul deci nu mai era considerată o afecţiune importantă).

    Oricum, dacă îiadunăm pe cei 45 de decedaţi cu cei 147 de infectaţi vindecaţi, şi mai adăugămarbitrar încă (în medie) 10 îmbolnăviri pe an pentru anii 2000-2002, obţinem untotal de 232 de persoane infectate (dintre care 45 decedate). Asta ar însemna omedie de ca. 15 cazuri pe an. Desigur că, poate, în România numărul infecţiiloreste mai mare, ca urmare a existenţei unor zone sau pături sociale maidefavorizate din punct de vedere igienico-sanitar.

   Doar că niciunui părinte nu i-ar surâde ideea ca printre cele 45 de persoane decedate să senumere şi copilul său. Păi, o clipă, să vedem deci în ce categorii de vârstăintrau persoanele decedate.

   Avem deci,pentru perioada 1980-2000 (deci pentru două decenii) un decedat în grupul devârstă 15-20 de ani, 1 între 35-40, 1 între 40-45, 5 între 45-50; 10 între50-55, 14 între 55-60, 6 între 60-65, 15 între 65-70; 19 între 70-75, 22 între75-80, 18 între 80-85, 16 între 85-90 şi 5 peste 90. Cu cât pacientul este maiîn vârstă, cu atât pericolul este mai mare. Este ceva anormal? Nicidecum, dacăne gândim doar la fapturl că după vârsta de 50 de ani multe persoane încep săaibe probleme cu diabetul de exemplu. În orice caz, în Germania între 1980-200nu a existat nici un decedat din cauza tetanosului, sub vârsta de 15 ani, şidoar unul singur între 15 şi 20 de ani.

   Sigur că suntatât de puţini morţi, căci au fost vaccinaţi. Precis că în va veni această ideevreunui Cantacuzin(o). Să vedem dacă întradevăr aşa stau lucrurile, şi cel maisimplu este să vedem câte doze de vaccin antitetanos (sau combivaccin cuantitetanos în compoziţie) au fost vândute. Din păcate nu am reuşit să obţindecât datele pentru 2003. Deci pentru 2003 circa 2,5 milioane de doze ceea cear ajunge pentru 628.000 de copii, având în vedere că în mod normal fiecarecopil trebuie să primească 3 vaccinuri pentru a căpăta imunitatea contratetanus. Doar că nemţii au fost mai „harnici” cu un an înainte, căci în 2002s-au născut 719.000 de copii! Înseamnă că circa 90.000 de copii nu au fostvaccinaţi! Asta ar însemna procentual 13% complect nevaccinaţi, sau 19 până la33% parţial vaccinaţi (deci care au primit doar unul sau cel mult două din celetrei vaccinuri, ceea ce duce la o imunitate parţială). 

   Acuma, cum seexplică această situaţie, că în ciuda datelor prezentate mai sus, nu am avutnici un caz de deces în rândul copiilor sub 15 ani (nici până, dar nici dupăanul 2000)?

   Conformmedicinei şcolastice, la fiecare 10 ani vaccinul antitetanos trebuieşte„reactualizat”, deci făcut din nou. Ori în acelaşi an 2003 au fost vândute 6milioane de doze de vaccin pentru adulţi, ceea ce înseamnă că,  din intreaga populaţie a Germaniei (şi ţinândcont de ciclul de 10 ani mai sus amintit) cel puţin 24% din populaţia Germanieinu s-a vaccinat contra tetanos!!! Deci un sfert din populaţia Germaniei! Cevanu este în regulă aici, nu? Nu se poate ca circa 20 de milioane de oameni să nufie vaccinaţi contra tetanosului, şi totuşi să nu se îmbolnăvească decât 20-25de persoane pe an!

   O statistică acazurilor de tetanos înregistrate în spitale, pentru anii 1994-1999, consemna304 cazuri de pacienţi internaţi în spitale cu tetaos, şi doar 20 de decese.Adică o rată de 93,5% de vindecare, şi asta în condiţiile în care sunt folositemetodele medicinei şcolastice. Asta aşa, doar pentru cei care încă mai mint(încercând să bage frica în oameni) atunci când spun că 50% dintre cazurile detetanos sunt mortale. Iar în USA, între 1992-2000, au fost internaţi 15 copiicu tetanos, şi toţi au fost vindecaţi (100%). Interesant este că printre aceşti15 copii, doi dintre ei erau complect vaccinaţi respectiv unui care primiseanterior 5 doze, iar celălat 6 doze de vaccin. Şi totuşi....? Nici o imunitate?Tocmai, există mai multe cazuri, bine documentate în medicina şcolastică, depersoane vaccinate, cu un titer mare de anticorpi contra tetanos, şi caretotuşi s-au îmbolnăvit.

   Unul dintreaceste cazuri a fost mult timp ţinut secret (în Germania), tocmai daorităclarităţii şi impactului pe care îl putea produce. Este vorba despre un tânăr,care fusese complect vaccinat contra tetanos, în mod regulat, căci dona sângepentru un concern farmaceutic pentru producerea de medicamente din sânge, şideci avea o documentaţie absolut complectă a vaccinurilor făcute, avea şi untiter al anticorpilor (cantitatea de anticorpi) mare. Acest caz a fostprezentat intern grupurilor de medici pentru a-i avertiza că şi în cazul unuititer de anticorpi tetanos mare, trebuieşte totuşi (în cazul existenţeisimptomelor de tetanos) luată în consideraree afecţiunea şi respectiv terapiatetanosului.

  Poate că uniidintre Dumneavoastră se va întreba: Ce tot vrea ăsta cu titerii lui? Aşa am zisşi eu, când am văzut că aceşti titeri, respectiv „baremul” de titeri a fostcorectat în ultimii ani de mai multe ori de către medicina şcolastică, şi anumede fiecare dată în sus. Dar nu numai titerii, ci şi substanţele conţinute devaccin au fost de mai multe ori cantitativ mărite. Iar ceea ce nu mi-a pututîncă nimeni explica este faptul că vaccinul pentru nou-născuţi conţine o dozăDUBLĂ faţă de cel pentru adulţi!!! Adică la o fiinţă umană cu o greutatecorporală foarte mică şi un sistem imunitar încă incomplect format! Chipurilepentru că sistemul imunitar al nou-născuţilor este „leneş”. Aha!

   Afecţiuneatetanos nu este direct provocată de respectivele bacterii, şi de toxinele(otrava) produsă de acestea. Bacteria respectivă este foarte răspândită înpământ şi în tractul digestiv al rumegătoarelor (mai ales în balega de cal). Învaccinul antitetanos nu se găseşte aşadar bacteria, ci toxina respectivăinactivată. Pentru a se „întări” efectul acesteia se adaugă în vaccin aluminiu.Iar ca şi conservant este folosit mercurul. Poftă bună!

   Efectelesecundare ale vaccinului sunt: reacţii la locul administrării – înroşire, umflătură,mărirea nodulilor limfatici, apoi dureri de cap, reacţii în sistemulcirculator, febră, frisoane, transpiraţie abundentă, dureri musculare şi dearticulaţii, perturbări ale digestiei, reacţii alergice. De asemenea suntcunoscute cazuri de paralizii (mergând până la paralizii ale aparatuluirespirator), trombocitopenii (scăderea factorului de coagulare a sângelui),afecţiuni alergice ale rinichilor, inflamaţii cerebrale, daune ale sistemuluivascular, şocuri anafilactice (alergice), miofasciită macrofagă, etc.

   Cât de des aparaceste efecte secundare nu se poate spune, din păcate, deoarece vaccinulantitetanos se administrează de regulă împreună cu alte vaccinuri(combi-vaccin). Desigur că astfel de date asupra efectelor secundare suntfoarte greu de obţinut, atât concernele farma (foarte normal) cât şiautorităţile de sănătate (din păcate) neavând interes în a prezenta publicdatele reale.

   Un aspect foartegrăitor este faptul că deşi în Germania există obligaţia reglementată legal dea anunţa toate efectele secundare ale vaccinurilor la autorităţile de sănătate,aceste date sunt păstrate într-un total secret, neexistând posibilitatea de aprimi informaţii asupra datelor din respectiva bancă de date, nici măcar încazul unui proces. Este oare ceva de ascuns? În mod sigur, căci altfel nu sepoate explica acestă „secretomanie”.

   Şi acuma, dupăce aţi citit toate acestea, puneţi în balanţă, pe un taler, riscul uneiîmbolnăviri cu tetanos, iar pe celălat vaccinul cu riscurile pe care le aduce şicu eficacitatea pe care, eventual, o are, şi gândiţi-vă singuri în favoareacărei variante doriţi să optaţi. Decizia este numai a Dumneavoastră. Dar euconsider că ea trebuie luată în absolută cunoştinţă de cauză, ceea ce înseamnăcă trebuie să vă lăsaţi  informaţi exactatît de către medicina şcolastică, cu argumentele ei, cât şi de contestatariivaccinurilor, cu argumentele lor.

Hepatita B

   Dacă virusulhepatitei B există cu adevărat sau nu, este desigur o temă în sine. În acestsens recomandăm articolul „Game over, Mr. Blumberg” pe care-l puteţi citi înIatrogeneză>>Hepatita C 2.

   Aici dorim să neocupăm de vaccinul contra hepatitei B, deci vom pleca de la bun început de lapremizele medicinei şcolastice. Aceasta deoarece dacă am pleca de la premiza căvirusul hepatitei B nu există, nu ar mai avea nici un sens să discutăm despreun vaccin împotriva a ceva.... ce nu există. Deci, facă-se voia DomniilorVoastre.

    Şi să începemcu statistica Institutului Robert Koch în privinţa cazurilor înregistrate deHepatită B în Germania. Între 1991 şi 1998 statistic se înregistrează între5.000-6.000 de cazuri pe an iar în 1999 şi 2000 ceva mai puţin de 5.000 decazuri. Asta în condiţiile în care pe la jumatea anului 1994 a fost introdusvaccinul pentru nou-născuţi. Deci practic până prin 2000 nici o modificaressemnificativă a ratei normale de îmbolnăvire. Deodată, în 2001, bucurie mare,doar ceva mai mult de 2.000 de cazuri, iar pentru 2002 şi 2003 cu puţin peste1.000 de cazuri pe an. Deci iată că totuşi vaccinul este eficient, nu?

   EROARE. Laînceputul anului 2001, pur şi simplu a fost schimbată definiţia bolii! Desigur,nu s-a făcut mare reclamă în presă, ca să nu se prindă prea mulţi. Când e vorbade vreo nouă pandemie, ei, atunci da, duduie ziarele de catastrofe. Aşa deci,începând cu anul 2001, în statistici sunt înregistrate numai hepatitele acute.Pentru hepatitele B cronice nu mai este prevăzută obligativitatea deînregistrare a bolii la autorităţile de sănătate, şi implicit deci, cazurile numai sunt semnalate Institutului Robert Koch. Aşa se măsluiesc statisticile.Dacă s-a văzut că după 5 ani de la data introducerii vccinului la nou-născuţi,rata de îmbolnăvire nu a scăzut, s-au modificat pe tăcute criteriile. Machiajprofesionist. Deodată valorile s-au înjumătăţit.

   Pentru a stabilidacă îmbolnăvirea este una cronică sau una acută, există vreo 5 valori diferitecare trebuiesc constatate în laborator, şi în funcţie de combinaţia dintre acestevalori, medicul stabileşte dacă este vorba despre o hepatită cronică sau unaacută. Deci lucrurile sunt astfel făcute încât pe de o parte să fie foartecomplicate pentru un profan, pe de altă parte, să se lase o mare marjă detoleranţă la dispoziţia medicului.

   După ce am văzutaceastă statistică, să mai aflăm un lucru interesant: Institutul Robert Koch,în momentul în care a introdus recomandarea de vaccinare contra Hepatitei Bpentru nou-născuţi, a argumentat prin faptul că „se presupun circa 50.000 deîmbolnăviri noi pe an”. Adică de 10 ori mai mult decât tot însuşi IRK(prescurtat, pe viitor, Institutul Robert Koch) menţiona în statisticile saleanuale, care cuprindeau rapoartele de noi îmbolnăviri trimise de către medici.Aşa, pur şi simplu, 50.000 pe an. Ca să pricepeţi cât de necesar şi util estevaccinul nostru pentru ficatul vostru. Şi ca să nu credeţi că dăm doar aşa,cifre simple, ia poftiţi de uitaţi-vă aici, la Studiul ANOMO. Uitaţi-vă, ca săvedeţi cum se face o manilpulare.

   Deci, se cereunui număr X de medici, luaţi la întâmplare, să comunice câţi pacienţi cuhepatită B a avut

într-un trimestru. Legitim. Să zicem, 4 pacienţi. Apoi seînmulţeşte cu 4 , pentru a se afla numărul pe un an. Mă rog, corect. Rezultă unnumăr de 16 pacienţi. Corect?

   FALS. Hepatita Beste o boală de lungă durată iar medicul respectiv a avut şi în trimestrulurmător ca pacienţi tot pe cei 4 din trimestrul anterior. La o cercetareindependentă a acestui studiu a rezultat, şi aici vorbesc deja concret, încazul unui anume medic, chestionat ulterior, că a avut în total 5 pacienşi cuhepatită B în anul respectiv. Ori după logica studiului de mai sus, ar fitrebuit să aibe 16. În primul trimestru a avut ca pacienţi pe A şi B, care aucontinuat tratamentul şi în al doilea trimestr, în care au mai apărut pacienţiiC şi D. Deci ăn trimestrul 2 avea întradevăr 4 pacienţi. În trimestrul trei aurămas mai departe pacienţii C şi D, dar a apărut un nou pacient, E. Iar întrimestrul 4 a rămas doar pacientul E. V-a plăcut machiajul ăsta? Cam aşa se„prepară” statisticile.

   De altminteriera dubios de la bun început, de ce să-l întrebi, în cazul unei afecţiunicronice, pe un medic despre „câţi pacienţi a avut pe trimestru”, când puteaisă-l întrebi de la bun început câţi a avut pe întregul an. Da, da nu mai ieşeau16, ci doar 5, ceea ce înseamnă că statistica din studiu a fost umflată cu300%. În mod intenţionat nu s-a formulat întrebarea „Câţi pacienţi NOI a-ţiavut pe trimestru?” ci „Cîţi pacienţi aveţi într-un trimestru?” înmulţit cu 4.Isteţ, dar nu foarte. Este cunoscut faptul că în cazul hepatitei B terapiadurează mult timp. În nici un caz doar un trimestru.

   Aşa s-a ajuns lacifra de 50.000 de cazuri pe an, cifră care a justificat introducereavaccinării la sugari! Acuma însă, avem o problemă cu calea de transmitere aagentului patogen. În medicina şcolastică, se consideră că modalităţile de transmiterea infecţiei sunt prin sânge, de exemplu contact sexual sau prin produsemedicale din sânge, precum şi prin alte lichide ale corpului, cum ar fi deexemplu, saliva.

   Acuma, Domnilor,este vorba despre sugari? Cu contact sexual şi salivă din cauza sărutatului?Hai să fim serioşi. Ei tocmai, şi de aceea medicina şcolastică a introdus (celpuţin în Germania ştiu sigur) obligativitatea testului contra hepatitei B la femeileînsărcinate. În cazul în care lipseşte acest test, nou-născutul este vaccinatimediat după naştere, lucru care se face şi în cazul copiilor născuţi prematur!

  Interesant, avândîn vedere că doar 0,36% din populaţia Germaniei este diagnosticată cu HepatitaB. Ce noroc că IRK este atât de vigilent.

 Acuma, să vedem ceefecte secundare ale vaccinului, şi aici cu voia Domniilor Voastre, mă voireferi doar la vaccinul administrat nou-născuţilor. De la introducereavaccinului în anul 1995, numărul acestor efecte secundare nedorite a crescutconstant, ajungând să depăşească 250 de cazuri pe an în anii 1999 şi 2000. Probabilcă de aceea din 2001 nu au mai fost făcute publice aceste statistici. În totalîntre 1995 şi 2000 au fost 1.019 sesizări de efecte nedorite, însă cifra realănu se cunoaşte (în mod sigur însă este mai mare). Aceasta înseamnă un efectsecundar grav la 13.700 de vaccinaţi complect imunizaţi (adică cei care auprimit toate cele trei vaccinuri care trebuiesc administrate în timp, pentru ase obţine imunizarea complectă). În afară de aceste efecte grave, au maiexistat şi 16 cazuri de deces. Marea majoritate a efectelor apar la sugar înprimul an de viaţă.

   Ceea ce iarăşise ştie mai puţin, şi a produs destul de multă supărare în rândul părinţilorcare resping complect produsele manipulate genetic, este faptul că vaccinuleste produs cu ajutorul tehnologiei de modificare genetică a celulelor dedrojdie (lucru pe care nu-l ştiu chiar foarte mulţi dintre medici).

   În cadrulefectelor secundare sunt de menţionat reacţiile alergice inclusiv şoc alergic,reacţii ale pielii (de foarte multe feluri), afecţiuni ale musculaturii şiarticulaţiilor, ale sistemului nervos, inflamaţii cerebrale, inflamaţii alenervilor optici (până la cazuri de orbire), paralizii, febră, spasme, crampe,miofasciită macrofagă (afecţiune relativ nouă care reprezintă de fapt oinflamare a nervilor şi musculaturii, şi este considerată a fi o reacţieautoimunitară).

   Această nouăafecţiune probabil că într-un viitor nu foarte îndepărtat va face să explodezeo bombă în clădirea imunologiei actuale. Căci afecţiunea poate evolua în timp ,având simptome foarte apropiate sclerozei multiple, iar în cazul în care esterecoltat ţesut de la locul unde a fost făcută vaccinare, chiar şi după foartemulţi ani se poate găsi aluminiu în ţesuturi. Este una dintre puţineleafecţiuni care poate fi certificată, prin analize relativ simple, ca fiindprovocată de un vaccin.

   Acuma, puneţi vărog din nou în talerele cântarului riscurile şi avantajele, şi judecaţiDumneavoastă singur pe ce cale doriţi să o luaţi, împreună cu copiii DomniilorVoastre.

   Cam tot aşa, cumici variaţii, stau lucrurile şi în cazul vaccinărilor contra varicelei,oreionului, rujeolei. Şi ceea ce iarăşi este ciudat, este faptul că în ţărileindustrializate nu există nici un studiu pe termen lung asupra eficacităţiivaccinurilor. O mare problemă este aici şi faptul că efectele vaccinurilor suntcercetate izolat şi nu în contextul integral, al întregului organism, şi pe operioadă lungă de timp.

  Legătura dintreperturbările sistemului imunitar şi vaccinuri nu s-a dorit niciodată a fistudiată, iar ceea ce este foarte important este faptul că sistemul imunitarare nevoie de „antrenament”. Efectiv sistemul imunitar trebuieşte „pus latreabă”, şi de accea vaccinările sunt în fapt, pe termen lung, dăunătoarepractic tuturor celor vaccinaţi. Bătrânii de la noi din România ştiau asta de mult, atunci când spuneau că „bolilecopilăriei” trebuiesc făcute. Pura observare şi constatare a faptului că aceicopii care treceau prin bolile normare ale vârstei lor, erau ca adulţi mairezistenţi şi mai sănătoşi, nu poate fi contrazisă de nici un fel de studiumachiat pe termen scurt.

   Un alt aspectcare nu se doreşte a fi cercetat este legătura dintre alergii, precum şiafecţiunile autoimunitare şi vaccinuri. În timp, alergiile au început să devinădin ce în ce mai dese, iar afecţiunile autoimunitare la fel. Cu alte cuvinte,cu cât vaccinăm mai mult, cu atât avem mai multe cazuri de alergii şi afecţiuniautoimunitare.

   Iar pe de altăparte, cu cât vaccinăm mai mult, cu atât medicii ştiu mai puţin despreafecţiunile respective, în baza motto-ului: „Există vaccin, deci nu existăboala”, astfel încât le lipseşte experienţa necesară. În Coburg, spre exemplu,medici alopaţi au trimis în spital pacienţii cu rujeolă de 40 de ori mai desdecât medicii care practică medicina alternativă. Din nepricepere şi frică. Deunde IRK a tras concluzia că trebuie să se vaccineze şi mai mult, căci acrescut rata de spitalizări cu rujeolă.

   Medicilor lelipseşte experienţa necesară în astfel de cazuri, şi deseori comit erori cum arfi administrarea de medicamente contra febrei sau antibiotice, ceea ce duce lao înrăutăţire a situaţiei pacientului (deseori medicii confundă rujeola cuscarlatina, cum s-a întâmplat recent cu o fată dintrun grup de elevi germaniaflaţi în excursie în Suedia, care s-a îmbolnăvit de rujeolă, şi a fost întâitratată contra unei eventuale afecţiuni digestive, apoi contra scarlatinei,până ce, în cele din urmă, săracul copil a murit).

Cum de s-a ajuns aici?  

   Totul a începutacum circa 200 de ani. Cu medicul englez Eward Jenner (1749-1833). Acesta acreat vaccinul contra variolei în 1796.

   Ceva mai târziuapare chimistul (nu medicul) Louis Pasteur (1822-1895) pe al cărui nume şicercetări se bazează încă şi astăzi întreaga medicină alopată, respectivindustria farmaceutică (inclusiv producerea de vaccinuri). Acest plagiator(vezi despre Pasteur mai multe în rubrica Teorie germenilor) a „creat”, ziceael, vaccinul contra turbării, în 1885.

   Apoi apare celde-al treilea (Trei Doamne, şi toţi trei), şi anume germanul Robert Koch(1843-1910) care ea cât pe ce să fie linşat sau să aterizeze în puşcărie pentru„celebrul” său vaccin contra tuberculozei (1890).

   Să vedem acumace a făcut efectiv primul, Jenner. În 1798 Jenner a redactat un rapot asupra a23 de cazuri de variolă. Dintre acestea, 14 persoane s-au îmbolnăvit devariolă, s-au însănătoşit, dar nu au fost vaccinate, Jenner introducându-le purşi simplu în raportul său. Un copil de 5 ani, John Baker, a murit la câtevazile după ce Jenner îi administrase vaccinul său. Despre acest deces Jenner nuvorbeşte în raportul său, acest lucru aflându-se abea cu câţiva ani mai târziu.În esenţă, doar 4 cazuri dintre cele 23 pot fi considerate ca fiind„vaccinate”. Şi (doar) din aceste 4 (PATRU) cazuri este construit vaccinulcontra variolei, cu care au fost vaccinaţi milioane de oameni, decenii de-arândul, contra variolei. Aceste 4 persoane au fost vaccinate doar cu  câteva săptămâni înainte ca respectivul raportsă fie publicat. Deci nu a existat o verificare a efectelor în timp. Nu aexistat nici o dovadă precum că acest vaccin putea întradevăr oferi o protecţierespectivelor persoane. Vaccinul a fost abea în 1978 interzis în Germania. Darspre exemplu în Elveţia nu a fost folosit niciodată (cu excepţia a 2-3cantoane, şi asta doar pentru foarte scurt timp), şi lucru foarte interesant,Elevaţia este una dintre puţinele ţări în care nu a existat niciodată oepidemie de variolă. De ce? Pentru că au fost atât de isteţi şi nu s-auvaccinat. La fel cum nici cu vaccinul UE (Uniunea Europeană) nu s-au lăsatvaccinaţi!

   Concluzi?Întreaga teorie a vaccinării cu toată industria farmaceutică implicată sebazează pe 4 cazuri descrise într-o lucrare de acum 200 de ani. Tot ce a urmat,cel puţin în ultima sută de ani, nu este decât dogmă fără o temeinică bazăştiinţifică, aşa cum vom vedea şi mai departe.

   Să trecem acuma la Papa Louis. Observând că nuse prea pot face bani cu meseria lui de chimist (sau poate că nu ştia el cum sefac) s-a apucat să meşterească la câinii turbaţi. A recoltat salivă de laaceştia şi a amestecat-o cu un bulion (efectv, da, cu bulion de roşii). Nu preaa obţinut nici un rezultat cu bulionul lui, şi asta deoarece, astăzi ştim deja,microbii turbării nu pot fi găsiţi în saliva animalului turbat. Astfel căPasteur, neputând observa nici o modificare în bulion (în afara faptului că începusesă prindă mucegai), a tras concluzia că este vorba de un agent patogen atât demic, atâtica de mic, că nu poate fi văzut. Şi l-a denumit virus (adigă înlatină „otravă”). Aşa că medicina modernă a preluat termenul. Din păcate i-apreluat şi calităţile, „ceva atât de mic ce nu poate fi găsit”. Şi tot caută.Caută HIV, caută HCV, caută HPV, caută... Cred că Dânşii se joacă Scrabble, culiterele. Mă întreb când se vor plictisi de căutat fără a găsi nimic. Eu unul,şi nu numai, m-am plictisit deja de mult să-i tot ascult.

   Dar înapoi laPapa Louis. Pe 6 Iulie 1885, Josef Meister, în vârstă de 9 ani, este adus laParis, după o călătorie de 48 de ore (reţineţi asta, vă rog). El fusese muşcatîn 14 locuri de un câine turbat. Pasteur, care nu administrase „vaccinul” luinici unui om până atunci (el experimentase doar pe oi, care muriseră în„unanimitate”, dar asta nu a prea impresionat pe nimeni atunci), dupăîndelungate procese de conştiinţă (care au durat două ore şi jumătate, conformpropriilor relatări) şi-a făcut curaj şi l-a vaccinat pe copil, argumentând căoricum nu ar fi avut nici o şansă să supravieţuiească. (Aici puntem în sfârşitsă recunoaştem „medicul” din  chimistulPasteur). Copilul a trebuit să suporte timp de 3 săptămâni câte o injecţie din„bulionul” lui Pasteur, în burtă, tratament extrem de dureros. Pasteur, dupătrei săptămâni, a consemnat în jurnalul său că copilul „a rămas sănătos”.Probabil că nu a avut curajul să scrie că pacientul „s-a vindecat”. (Aici îlrecunosc din nou pe chimist, căci un medic s-ar fi felicitat pentru totalavindecare probabil doar după 3 zile).

   Astfel, doardupă această singură „vindecare”, Pasteur a devenit celebru, el nefiind obligatniciodată după aceea să dovedească ceva (ştiinţific, terapeutic, ca vindecaresau eficienţă a vaccinului, etc.) Oricum însă acest singur caz nu este ...niciun CAZ. În primul rând, ştim astăzi că vaccinul trebuieşte administrat înPRIMELE 24 de ore, altfel este prea târziu (amintiţi-vă că Pasteur a făcutacest lucru după 48 de ore). Apoi Pasteur a administrat atunci doar vaccinul„activ”, ori astăzi ştim (sau mai bine zis medicina şcolastică afirmă că ştie)că în astfel de cazuri trebuieşte administrat atât vaccinul activ cât şi celpasiv.

   Josef Meister afost vaccinat în burtă, ori astăzi acest loc este considerat ca totalcontraindicat, vaccinul aplicându-se direct în rană (locul muşcat). Pedeasupra, doi bărbaţi care au încercat să separe copilul de câine, au fost deasemenea muşcaţi de acesta, dar nu au avut onoarea să-l cunoască personal pePasteur, şi totuşi nu s-au îmbolnăvit. Bineînţeles că despre ei nu se vorbeşteîn manualul de imunologie. Deci, ori câinele nu avea turbare, ori copilul nuavea turbare. Oricum, Pasteur era chimist, aşa că nu prea înţeleg cum ar fiputut să dea diagnosticul într-un caz de turbare. Nu orice câine care muşcăeste turbat, respectiv nu oricine este muşcat de un câine se îmbolnăveşte deturbare. Există anumite simptome specifice acestei boli, ori Pasteur erachimist. Iar astăzi nici măcar un medic nu poate da diagnosticul fără o analizăde laborator care să confirme turbarea. Aşa se scrie istoria şi se prosteştelumea.

   Despre alteisprăvi ale lui Pasteur, precum şi despre pandanul său german, Robert Koch,aveţi mai multe informaţii în rubrica „Teoria germenilor”.

Ce conţin vaccinurile?

   Îngeneral „materia primă”, ca să zic aşa, este obţinută prin intermediulembrionilor (ouă de găină, de exemplu în cazul virusului de gripă) sau sângeluide la animale. În acest mediu sunt crescuţi agenţii patogeni respectivi. Pedeasupra mai există vaccinuri care sunt produse cu material prelevat de lafoetus-uri umane moarte (de exemplu pentru rubeolă, varicelă, etc.) Industriafarmaceutică este foarte entuziasmată de acest „material”, deoarece „acestmaterial este foarte convenabil (financiar)”. Fără comentarii!

   Pentru o altăcategorie de vaccinuri (rujeolă, oreion, turbare, etc.) sunt folositeaşa-numitele celule HeLa celule HDC- adică celule umane cancerigene). Acestecelule, aşa cum arată şi prescurtarea din denumirea lor, provin de la HenriettaLacks, o americancă care a murit ca urmare a unei tumori cancerigene care acrescut enorm într-un timp foarte scurt. Un isteţ dintre medicii care auasistat cazul a venit cu ideea de a folosi această linie de celule pentruproducerea vaccinurilor. Există astăzi aproape în toate laboratoarele maricelule HeLa, ele se pot cumpăra (se comercializează, chestie foarte etică şimorală, nu?) şi sunt cum spuneam, folosite pentru a se creşte în aceste culturicelulare diferiţi agenţi patogeni, într-o cantitate mare, rapid şi ieftin.

   Industriafarmaceutică susţine că nu are importanţă faptul că sunt folosite celulecancericene, căci substanţele din vaccinuri sunt atât de bine filtrate şicurăţate, încât nu se mai găsesc urme ale acestor celule în vaccin. Ceea ce NUESTE ADEVĂRT! Astfel de vaccinuri au fost date spre analiză unor laboratoare(fără a se specifica ce anume substanţă este dată, deci că este vorba de unvaccin, şi celulele cancerigene au fost relevate în urma analizelor. Ori, dacăsunt relevate în vaccin, sunt în stare şi să producă daune organismului.

   În alte cazuri(gripă, hepatită A, etc.) sunt folosite aşa-numitele linii de celule VERO (caresunt de fapt celule cancerigene recoltate de la animale, îndeobşte de la oanumită specie de maimuţe). Iar mai nou sunt folosite vaccinuri produse printehnică genetică (hepatită B, turbare, vaccinuri pentru animale, precum şi mainoul vaccin contra cancerului de col uterin HPV). Faptul că noi nu ştim ce sepoate întâmpla cu organismul în cazul administrării unor astfel de „făcături”genetice (în unele cazuri aceste tehnici sunt denumite „recombinante”),  

n-ar fi poate chiar atât de grav. Dar nici medicina şiconcernele producătoare recunosc că de fapt, nu ştiu de se poate întâmpla întimp. Iar pericolul cel mai grav este ca aceste modificări genetice să producădaune în subastanţa genetică a omului, lucru care se poate în viitor transmiteereditar. Ne jucăm de-a Dumnezeu. Şi o să ne coste această „distracţie”.

   În fiecarevaccin există între 80 până la 100 de substanţe diferite, care NU SUNTSPECIFICATE în instrucţiunile însoţitoare, deoarece conform legislaţieiinternaţionale substanţele care sunt necesare producerii (sau producţiei) nueste obligatoriu a fi făcute public (lege prin care se apără „secretul defabricaţie”). Aşa că vă puteţi şi singuri imagina că există o gamă foarte largăde substanţe care nu se află consemnate în hârtia însoţitoare a vaccinului.

   De exemplu acumcâţiva ani firma Merck a scos pe piaţă un nou vaccin contra Hepatitei B. Îninstrucţiuni scria doar că acest vaccin conţine „virusuri recombinante” într-osoluţie de clorură de natriu. Atunci când a fost contactat Institutul PaulEhrlich din Germania, care aprobă printre altele vaccinurile care pot fiintroduse pe piaţă, cei de acolo au recunoscut că mai mult decât este scris îninstrucţiuni, nu ştiu nici ei. Acelaşi răspuns a fost primit şi din parteaautorităţilor respective din Elveţia şi Austria. „Bine, dar atunci cum de aţiaprobat acest vaccin?!” A fost întrebarea firească. Simplu, pe bază de„încredere”. Iar această situaţie există în absolut toate ţările. Secret defabricaţie.

   În orice caz,98% dintre substanţele conţinute în vaccinuri sun otrăvuri pure pentru sistemulnervos. Şi aici ar trebui să fim foarte clari, este vorba despre vaccinuri carese administrează bebeluşilor de câteva luni! Dacă un adult vrea să-şi facă aşaceva, este hotărârea lui, este liber să decidă şi să aleagă (vorba aceea,„major şi vaccinat”). Dar un prunc de 2 luni nu poate decide, nu poateprotesta, nu se poate apăra. Iar organismul lui nu este încă pregătit să facăfaţă unor astfel de „atacuri”. Pentru mine, asta se numeşte CRIMĂ.

   Marea majoritatea substanţelor este livrată industriei farmaceutice de către industria chimică.Produse chimice! Produse sintetice, deci! Probe şi studii asupra efecteloracestor substanţe? Doar nu credeţi că cei de la Merck sau alt concern probeazăchestiile astea pe ei sau pe copii lor. Orice vaccin nou intră în „probe” dinmomentul în care a fost aprobat pentru folosire. Deci în momentul în care eusau Dvs. copilul meu sau al Dvs. este vaccinat cu un nou vaccin, aceasta este o„probă”. Noi suntem cobaii. Noi şi copii noştri. Primii cinci ani ai folosiriiunui medicament, după ce a fost aprobat pentru folosire, sunt consideraţi a ficeea ce se cunoaşte sub numele de „studiu clinic”. Concernele farma nu au nicibani de investit şi nici timp de pierdut pentru a organiza astfel de„fleacuri”.

   Exact acestlucru se petrece acuma cu noul vaccin contra virusului papilloma uman. Celecare se vor lăsa vaccinate vor fi „cobaii” lor. Sau cei care se vor lăsavaccinaţi! Am spus corect, CEI. Bărbaţii au col uterin? Păi nu, dar la oraactuală în USA se face o mare campanie pentru a se administra acest vaccin şibăieţilor! Nu credeţi? Pe ce motiv? Păi, isteţii de la concernele farma spun căatunci când va creşte mare, băiatul mamei se poate infecta, în timpul unui actsexual, cu virusul papilloma, şi drept urmare să facă cancer de... penis! Ups! Tocmaiacolo, la bucata cea mai importantă? Panică! 

   Aşa că mămicileamericance grijulii, dau fuga cu băieţeii lor la vaccinat contra HPV. Vă placechestia asta? Nu ştiu dacă Dvs. vă place, dar le place austriecilor, care au şipreluat moda. Nemai vorbind de foloasele pe care în curând le va obţine şi industriaproducătoare de prezervative, pentru cei care nu au avut mămici destul degrijulii, şi nu au fost vaccinaţi la pubertate. Dacă AIDS nu mai dă roadelescontate în direcţia reducerii populaţiei, ca urmare a fricii şi a folosiriiprezervativului, încercăm acuma cu papillomul uman.

   Dar ne-amîndepărtat de subiect, adică ce conţin vaccinurile. În primul rând antigene,adică mai ales bacterii şi virusuri (sau ceea ce cred ei că sunt virusuri).

   Apoiconservanţi, care sunt obligatorii în cazul materiei organice moarte (decibacteriile omorâte sau slăbite care sunt folosite ca antigeni), cum ar fiThiomersal (vezi Virus-mania, Cap.7, articolul lui Robert Kennedy junior), Natriumtimerfonatşi 2Fenoxyetanol (pentru vaccinurile umane sunt aprobate doar aceste treisubstanţe). Thiomersal conţine 48,9% mercur, iar Natriumtimerfonat 43,7%mercur. Mercur pur, sa fim bine înţeleşi. În mod oficial, începând din anul2000, vaccinurile pentru copii nu au voie să mai conţină mercur. Dar, având învedere că nu se poate şti ce anume este folosit în procesul de producţie, sepresupune că în continuare se foloseşte mercurul.

   Mercurul areacţiune foarte gravă asupra sistemului nervos, distrugând neuronii. Tocmai deaccea există astăzi atât de mulţi copii cu probleme de concentraţie, aşa-numiţiicopii hiperactivi. De asemenea în America, de exemplu, numărul copiilor autiştia crescut începând din anii 60, în permanenţă, atingând niveluri alarmante.  

   Există un filmscurt, de 5 minute, realizat în urma unui studiu efectuat la Universitatea dinCalcary, Canada, care arată foarte elocvent efectele mercurului asupra neuronilorcerebrali:

„Mercury causes brain neuron degeneration-university ofCalgary, Canada”

http://video.google.de/videoplay?docid=-6262650473971939910&ei=zlXfSuSzCJnW2wL7mdjkAg&q=mercury+causes+brain+neuron+degeneration&hl=de&emb=1#

   Acuma treabaasta cu mercurul este o  afacereminunată. Să luăm de exemplu firma Novartis: vinde vaccinuri cu mercur; seproduc daune sistemului nervos; pentru a le remedia firma respectivă oferăprodusul Retalin, care el însuşi are efecte secundare grave, iar mai nouaceeaşi firmă Novartis oferă medicamente care să înlăture efectele secundareale Retalinului. Şi tot aşa mai departe. Important este să iasă un profit câtmai mare.

    2Fenoxyetanoleste cunoscut de ani de zile ca fiind un produs toxic care provoacă daune atâtsistemului nervos cât şi rinichilor.

    Aproape toatevaccinurile mai conţin „adjuvanţi”, adică susbtanţe ajutătoare. Întrebareafirească este, ajutătoare la ce? În această categorie avem solvenţi, fosfaţi,carbonaţi, stabilizatori (Medium 199, Polysorbat 80, gelatină hidrolizată,albumină umană), sulfat de aluminiu şi încă multe, multe altele. Gelatinahidrolizată este răspunzătoare pentru foarte multele forme de alergii de caresuferă în ultimele decenii copii noştri.

    Se ştie deja demultă vreme că mai ales copii (dar uneori şi adulţii) pot suferi şocurianafilactice ca urmare a introducerii în organism, pe cale nefirească(injectare) a proteinelor străine organismului. Pentru a se preîntâmpina acestlucru este introdusă în vaccinuri albumina umană.

   Sunteţi sigurică toate aceste chimicale sunt potrivite pentru copilul Dvs. la vârsta de de 2luni. Pentru un nou născut? Recent ministrul sănătăţii din România cereavaccinarea forţată a copiilor contra gripei porcine! Adică împotriva uneiepidemii de gripă care încă nu există, şi care oricum se desfăşoară chiar maiblând decât valurile de gripă tipice fiecărui sezon rece. Pentru mine personalDomnul Ministru constituie un caz penal prin intenţiile sale. Dar aste este oproblemă. Cealaltă ar fi că, indiferent de vaccin, trebuieşte să ne punemîntotdeauna întrebarea dacă nu cumva daunele produse organismului sunt mai maridecât avantajele pe care le poate eventual aduce cu sine o vaccinare. Iar aici,cel puţin pentru copii (care nu pot încă decide singuri) sunt răspunzătoripărinţii lor.

   Pe deasuprachiar ieri (27.10.2009) mediile germane de presă anunţau că este foarte posibilca în următoarele două luni virusul gripal să se „muteze” din nou. Ori atunci,la ce mai sunt bune vaccinurile acestea de acuma, dacă în două luni avem alttip de virus, mutat genetic?

   Sulfatul dealuminiu este conţinut practic în fiecare vaccin. Există vaccinuri pentrupersoanele în vârstă (bătrâni) care conţin o cantitate mai mare de sulfat dealuminiu, căci organismul unei persoane în vârstă produce mai greu anticorpi,iar sulfatul de aluminiu „forţeză” organismul să producă mai mulţi anticorpi.Doar că din cercetările făcute în domeniul afecţiunii Alzheimer se ştie că toţiaceşti pacienţi au în organism o cantitate mare de aluminiu, ceea ce seconsideră a fi cel puţin o cauză favorizantă a bolii.

   Vaccinurile maiconţin substanţe suplimentare cum ar fi emulgatori (pentru a se obţine o masăomogenă), antibiotice (practic în toate vaccinurile, uneori în concentraţiimari, şi care pe de o parte au ca scop neutralizarea bacteriilor de originaanimală care se află în vaccin, pe de altă parte pentru a ţine sub controlinflamaţiile provocate de sulfatul de aluminiu) şi formaldehyd. Cu acestformaldehyd avem o foarte mare problemă. În industria mobilei acestă substanţăera în trecut foarte des folosită. Mai nou este interzisă folosirea ei înproducrerea mobile, deoarece inhalarea gazului degajat de această substanţăpoate provoca tumori cancerigene. În schimb unui copil de 2 luni i se poateinjecta această substanţă în organism, nu? Nici o problemă!

   Uniunea Europeanăa interzis fabricarea termometrelor cu mercur lichid, deoarece, accidental,acesta poate produce intoxicaţii extrem de grave!!! Uniunea Europeană ainterzis folosirea formaldehydului în industria mobile deoarece este osubstanţă cancerigenă!!!

   În schimb nouă,şi mai ales copiilor noştri li se INJECTEAZĂ aceste substanţe direct înorganism (şi astfel sunt ocolite toate mijloacele naturale de protecţie pe carele are organismul la dispoziţie). VI SE PARE NORMAL? Dacă da, atunci vaccinaţi-vă!Dar gândiţi-vă la responsabilitatea pe care o aveţi faţă de propriiDumneavoastră copii! Pentru că ei nu pot încă decide singuri!

   În continuare,în vaccinuri mai găsim reziduuri, care rămân totuşi în vaccinuri chiar şi dupăfiltrare.

   Industriafarmaceutică recunoaşte că fără existenţa acestor substanţe, NU SE FORMEAZĂ ÎNORGANISMUL NOSTRU ANTICORPI. Acest lucru este important de reţinut, căciînseamnă că antigenele slăbite sau „moarte” nu deranjează sistemul nostru imunitarde loc. Respectiv sistemul imunitar nu reacţionează, hai să zicem aşa, labacterii moarte. Şi de ce ar reacţiona?

   Dar în urma uneivaccinări trebuieşte să se poată certifica o creştere a titerilor anticorpilor.Deci nu prin antigenele din vaccinuri este stimulată producţia de anticorpi, ciprin substanţele toxice pe care vaccinurile le conţin suplimentar! Oriintrebarea mea de amator este, ce fel de anticorpi sunt în aceste cazuriproduşi de către organism? Caci nu pot fi anticorpi specifici contra unuianumit agent patogen. Pot fi cel mult anticorpi specifici contra unor toxine!Ori parcă vorbim aici despre afecţiuni infecţioase epidemice, nu? Şi nu despresinucidere prin otrăvire cu toxine.

   De ce copii carefac rujeolă au anticorpi specifici contra acestei boli, şi respectiv nu vor maiface rujeolă niciodată, iar vaccinul contra rujeolei nu stimulează producereaacestor anticorpi? Pentru că stimulează reacţia organismului în cu totul altmod decât o face boala însăşi. Vaccinul ajunge în organism pe o cu totul altăcale (nefirească) în comparaţie cu afecţiunea respectivă (toată treaba asta arede a face cu imunitatea celulară umorală). Ori cercetătorii care lucrează înconcernele farma ŞTIU ACEST LUCRU! Şi tocmai de aceea sunt introduse acestetoxine în vaccinuri, pentru a stimula producţia (de asemenea nefirească) deanticorpi. Pe de altă parte tot cercetătorii ştiu, şi au şi spus de mai multtimp, că titerii, deci cantitatea de anticorpi din organism, nu ne spune nimicdespre cât de protejat este organismul contra unor agenţi patogeni sauafecţiuni infecţioase.

   Unul dintre celemai stupefiante exemple este AIDS, unde se speculează existenţa unui virus(HIV), şi unde pacienţii au o cantitate ENORMĂ de anticorpi în organism! Ori,tocmai această cantitate foarte mare de anticorpi este măsurată prin testulanticorpi HIV (testul creat de Gallo şi Montagnier), şi dacă ea depăşeşte oanumită concentraţie, se dă SENTINŢA! AIDS, deci pacientul va muri în câţivaani. Se spunea parcă mai de demult că dacă ai mulţi anticorpi, eşti mai bine prodejat,nu? Ori la AIDS spre exemplu, este exact invers.   

   Contradicţia nua sărit nimănui în ochi? Nu, pentru că mai întâi au sărit dolarii! Şi oricumanticorpii nu sunt eficace contra unui agent patogen care acţioneazăintracelular (deci în interiorul unei celule umane). În acest caz sunt eficacedoar celulele ajutătoare Th1, respectiv gazul NO (monoxid de azot- vezi„Revoluţia tăcută a AIDS şi a cancerului” de DR. Heinrich Kremer).

   Anticorpiidin organism nu înseamnă nici mai mult şi nici mai puţin decît că organismul a„avut contact” cu agentul patogen respectiv. Nicidecum că suntem pe vecieprotejaţi contra lui.

   Toatesubstanţele conţinute într-un vaccin, fiind injectat intramuscular, ajung în câtevaminute în TOT organismul, în toate organele, de la călcâie până încreştetul capului, prin intermediul sistemului circulator! Ori se ştie că lacopii de până la vârsta de 3 ani, absolut tot ce se află în sânge ajunge încreer (mecanismele de blocare, barierele pe care le pune creerul se formeazăabea după această vârstă!). Înseamnă că metalele grele cum ar fi aluminiul,mercurul, care nu este considerat un metal greu dar mie îmi este „greu” să-lconsider altceva, şi toate celelalte ajung direct în creer, şi nu sunt uşor deeliminat, ceea ce înseamnă că şi rămân acolo! Se depun. Aluminiul şi mercurul sedepun în creier! IAR ACESTE DAUNE ADUSE CREIERULUI NU SE POT OBSERVA, DEFINI,STABILI LA UN COPIL ÎN VÂRSTĂ DE DOAR CÂTEVA LUNI!!!

   Ele se vor faceremarcate abea după câţiva ani, când va fi prea târziu, şi când medicii sauconcernele farma vor da pur şi simplu din umeri, motivănd că vaccinul nu puteafi de vină, căci a fost administrat cu câţiva ani în urmă. Aceasta este oMINCIUNĂ! Iar în codul penal există legislaţia respectivă ce trebuieşteaplicată în cazul în care se aduc prejudicii sănătăţii unei persoane. Cui îipasă? Medicinei şcolastice în orice caz că nu-i pasă.

   Tocami de aceease vaccinează la o vârstă atât de fragedă (2-3 luni) pentru ca la aceastăvârstă daunele nu pot fi observate (încă). Astfel de daune se pot releva celmai devereme după ce copilul a împlinit vârsta de un an (când copilul începe,în mod normal, să stea pe picioare, să umble sau să vorbească). Aşa că mediculvă va spune că aceste probleme le-a avut copilul încă de la naştere (dinnaştere deci), doar că nu aţi observat Dumneavoastă, părinţii. ACESTA ESTEMOTIVUL REAL PENTRU CARE SUNT VACCINAŢI COPII LA O VÂRSTĂ ATÂT DE MICĂ!!!

   Astma, deexemplu, la un copil de câţiva ani, este deseori o urmare a vaccinării. În urmaunei vaccinări poate apărea o neurodermită, care este fals tratată cu cortizon,în loc să se folosească mijloace homeopatice, şi în acest caz afecţiunea esteinhibată, se „reîntoarce” asimptomatic în organism şi provoacă ulterior astmă.Şi ce se întâmplă atunci? Se tratează din nou cu cortizon (foarte dăunătorficatului) şi astfel se porneşte un cerc vivios, diabolc aş spune. Fiecare alzecelea copil din ţările de limbă germanică are astmă. Tendinţa? În creştere!Fiecare al doilea copil din ţările de limbă germană are o formă sau alta dealergie. Tendinţa? În creştere. Iar pentru toate aceste alegii, în 99% dincazuri sunt responsabile substanţele suplimentare conţinute în vaccinuri (şinicidecum bacteriile „răposate”).

   Tot ca urmare avaccinărilor, sistemul imunitar al copiilor este răsturnat cu josul în sus,ceea ce şi explică numărul de răceli şi îmbolnăviri uşoare, extrem de mare înultimele decenii în rândul copiilor. Desigur că asta este o bună afacere(aceste boli frecvente) pentru concernele farmaceutice. Logic. Dar nu ştiu dacăeste o bună afacere şi pentru copii şi respectiv pentru părinţii lor!

   Alte afecţiunifoarte răspândite printre copii în ultimele decenii (şi dacă aveţi vreodatăocazia întrebaţi un medic bătrăn, câţi copii erau bolnavi acum 50 de ani, şicum se prezintă situaţia astăzi) sunt inflamaţiile de amigdale şi otitele (uniicopii se îmbolnăvesc de astfel de afecţiuni de 8 până la 10 ori pe an). O altăproblemă sunt deficienţele de vorbire la copii de vârstă şcolară. În spaţiulgerman există până la 50% dintre copii cu probleme de vorbire.

   O altă problemămajoră o constituie crizele de strigat (ţipete fără întrerupere) la copii decâteva luni. Cunosc cazul unui copil de 7 luni care a zbierat fără întrerupere48 de ore. Astăzi copilul, în vârstă de 17 ani, este grav handicapat mental.Aceste ţipete neîntrerupte sunt simptomele unei hipotonii, care se manifestămai ales în somn, şi care prezintă două faze, prima în care copilul est alb cazăpada, iar dacă este ridicat din pătuţ, atârnă ca o păpuşe dezmembrată, dupăcare urmează o fază în care culoarea se schimbă în albastru-violet. Aceste douăfaze apar întotdeauna după o astfel de griză de zbierete continue (nu estevorba de un plâns normal).   

   În USA, în instrucţiunilecare însoţesc vaccinul contra pertusis stă scris că un astfel de efect secundarpoate apărea ca urmare a vaccinării, deci zbierete continue pănă la 2 ore,urmate eventual de decesul subit al copilului!

   Mai pot aparedificultăţi de respiraţie şi în unele cazuri, decesul subit al copilului(SIDS). Astfel de cazuri în Germania sunt anual în număr de 600 pînă la 1000.Ceea ce se ştie deja din anii 50 este faptul că două treimi dintre copii caredecedează subit sunt cu cîteva ore până la 7 zile înaintea morţii vaccinaţicontra tetanosului, difteriei sau mai ales pertusis. Bineînţeles că nu se facenicăieri în presă o campanie în acest sens. Presa poartă doar campaniicomandate împotriva pandemiilor inexistente. Un ziar care va publica aşa cevanu va mai primi comenzi publicitare, şi astfel va fi împins către faliment.   

   Îninstrucţiunile însoţitoare acestor vaccinuri (şi care din păcate nu prea aveţiocazia să le citiţi, deşi eu nu aş permite să fie administrat copilului meuniciun fel de medicamentaţie sau vaccin, fără a citi în prealabil cu mareatenţie aceste instrucţiuni) mai sunt menţionate febra, crampe, paralizii,toxine (nervoase), epilepsii, daune aduse rinichilor şi sistemului nervos,afecţiuni autoimunitare cum ar fi de exemplu scleroză multiplă în cazul nouluivaccin contra hepatitei B de la firma GlaxoSmuthKline (în Franţa acest vaccinnu se mai face deoarece în timp de 2 ani au existat mai mult de 600 de cazuride scleroză multiplă) sau a celui contra cancerului de col uterin (HPV).

   Apoi mai avemfoarte des diabet juvenil, mai ales în ultimult timp în Austria, ca urmare avaccinărilor cu MSFE (contra căpuşelor), HIB şi oreion. Encefalite şi meningitepot apare după oricare dintre vaccinurile cunoscute. Apoi sindromulGuillan-Barre (GBS), oboseală cronică şi depresii mai ales după vaccinurilecontra hepatitei A şi B, deranjamente de somn, încetinirea sau blocareaprocesului de creştere până la 2-3 ani.

   Doar laInstitutul Paul Ehrlich din Germania (care aprobă medicamentele şi vaccinurilepentru piaţa germană) pentru perioada 1987-1996, deci în zece ani, s-au primit 13.141de sesizări (făcute de către medici) asupra unor efecte grave ca urmarea vaccinărilor. De asemenea institutul respectiv recunoaşte că aceste 13 mii decazuri reprezintă doar 5% din totalul real de cazuri, căci foarte multesesizări nu sunt făcute (trimise la institut) sau se consideră că efectelerespective nu au nimic de a face cu vaccinarea.

   Conform datelorfăcute publice de către Institutul Robert Koch, în Germania sunt efectuateanual 40 de milioane de vaccinări, iar fiecare al 1.522-lea vaccinat suferăunul sau mai multe efecte secundare grave ca urmare a vaccinării. (Hartmann,Lucrare de doctorat, Mai 1997, Frankfurt- ca urmare a publicării acesteilucrări de doctorat, Dr.Hartmann a fost, după o lună, concediat din cadrulInstitutului Paul Ehrlich).

   O altă problemămajoră în legătură cu vaccinurile o constituie studiile ştiinţifice efectuateasupra acestora, şi mai ales asupra efectelor secundare provocate de acestea.În mod normal ar trebui efectuate studii randomizate dublu-orb. Dar acest lucruNU SE FACE. Concernele farma nu au interes în astfel de studii serioase. Înstudiile efectuate de producătorii de vaccinuri nu există grupe de control, dedecenii deja. De exemplu în cazul unor studii efectuate pentru vaccinul HPV, ogrupă este vaccinată cu acest vaccin, iar cealaltă cu vaccin contra hepatiteiA! Deci în cea de a doua grupă nu se administrează un Placebo, ci un altvaccin. Comparăm un rău cu altul, să vedem care-i mai rău. Drept urmare înstudiul respectiv se poate citi că grupa vaccinată cu HPV nu a prezentat efectesecundare deosebite, sau de semnalat, în comparaţie cu grupa vaccinată cuvaccinul contra Hepatitei A. Păi cred şi eu că nu, caci fiecare vaccin areefecte secundare, aşa ca unul are tot atâtea cât şi celălalt. Deci nu estenimic deosebit de semnalat.

   Eficacitateaunui vaccin este evaluată în aceste studii doar în funcţie de titer-ul anticorpilorcare este relevat după un vaccin. Dacă sunt mulţi, înseamnă ca organismul esteprotejat. Ceea ce este complect FALS!

   Pe de o parte nuprea înseamnă nimic, mai ales în cazul virusurilor cu acţiune intracelulară,după cum am văzut, iar pe de altă parte înseamnă că nu se ştie care esteeficacitatea vaccinului după 2, 5 sau 8 ani, să zicem. Este şi logic, căciconcernele farma vor să câştige bani acum, nu peste 5 ani. Studii independentenu există. Unele studii sunt evaluate de doctori şi profesori care sunt plătiţitot de concernele farma. Studiile care constată efect negative nu suntniciodată publicate.

   Nu există niciun studiu asupra eficacităţii vaccinurilor, care să fie efectuate decercetători independenţi. Aşa ceva NU EXISTĂ. Nu au aşa ceva nici autorităţilecare aprobă desfacerea medicamentelor pe piaţă.

   NU EXISTĂ NICIUN VACCIN CARE SĂ NE PROTEJEZE PE NOI SAU PE COPIII NOŞTRI NICI MĂCAR PENTRUCÂTEVA ORE.

   Cel mai bunexemplu este epidemia de oreion care a izbucnit în Elveţia între toamna lui1999 şi primăvara lui 2000, în care, în această perioadă relativ scurtă s-auîmbolnăvit 15.000 de copii. Despre aceasta epidemie nu s-a vorbit proape deloc. Şi ştiţi de ce? Pentru că era ultra-penibil. Peste 75% dintre copiibolnavi fuseseră vaccinaţi conform instrucţiunilor, de două ori, contraoreionului.

   Concluzia? Dacădoriţi ca şi copilul Dvs. să facă oreion, vaccinaţi-l! A fost doar o glumă,sper că aţi înţeles.

   Un copil nu se îmbolnăveşte atunci cândcolegul lui de bancă este bolnav, de rujeolă să zicem, ci atunci cândorganismul lui are „nevoie” de această boală, atunci când este pregătit pentruaceasta boală. Am filmat-o pe fetiţa mea atunci când a avur rujeolă. Seara erabolnavă (uşor) iar a doua zi dimineaţa nu o puteu ţine în pat nici 3 adulţi.Plină de energie. Fiecare copil reacţionează altfel. Deseori virusurile şibacteriile apar atunci doar când boala este în faza de vindecare. Şi au roluriprecise în acest proces. Desigur că pot fi relevaţi (după declanşarea bolii) înurma unor analize.

   Pompierii seaflă întotdeauna la locul unui incediu! Ceea ce nu înseamnă că ei au şiprovocat incendiu!

Dacă vaccinurile nu sunt bune, atunci ce trebuie făcut?

Un organism care niciodată nu a fost bolnav, nu este unorganism sănătos! Un paradox? A înebunit autorul? Vă vorbeam şi maiînainte despre bolile copilăriei. Vedeţi de asemenea articolul asupra terapieicancerului prin febră din rubrica Medicina integrală>>Terapia cancerului.Nouă din zece pacienţi cu cancer  aurecunoscut că nu avuseseră febră în ultimii 10 ani înaintea apariţiei uneitumori (lucru care confirmă încă o dată teoria simbiozei celulare a DoctoruluiHeinrich Kremer).

   Sistemulimunitar este linia de apărare naturală contra infecţiilor (bacterii, funghii,virusuri câte o exista, toxine, etc.). Atâta timp cât sistemul imunitar este înstare de funcţionare optimală, nu avem a ne teme de infecţii. La copii, alcăror sistem imunitar în primii ani de viaţă este deabea în formare, pot apareaşa-numitele boli ale copilăriei, dar acestea nu fac, dacă ne putem astfelexprima, decât bine, antrenând sistemul imunitar în misiunea sa de a apăratcomunitatea celulelor numită organism. Iar o dată o astfel de afecţiunedepăşită, pe viitor sistemul imunitar va recunoaşte imediat un agent patogensimilar, îl va elimina, iar boala nu va mai apare.  

    În germene, peacest principiu se bazează şi ideea vaccinării. Doar că, în felul în care auîncercat unii cercetători şi concernele lor farma să rezolve problema, s-aucreat doar alte noi şi mult mai grave probleme.

    Sistemulimunitar poate avea mai multe feluri de reacţie contra agenţilor patogeni. Celmai normal şi fericit mod este o reacţie normală care duce la eliminarea bolii.Datorită diferiţilor factori obiectivi, printre care unul cu origine naturală,bătrâneţea, iar altul, toxinele, ce aparţine modului modern de viaţă, sistemulimunitar reacţionează ori exagerat, declanşând alergii şi/sau afecţiuniautoimuntare, ori este prea încet şi slab (leneş) permiţînd diferitelorafecţiuni să poducă daune, de multe ori grave, organismului.

   Deci una dintreprimele griji ale unui om conştient nu este aceea de a se vaccina, ci aceea daa-şi păstra sistemul imunitar într-o stare optimă de funcţionare. Ori am văzutcă vaccinurile prin substanţele care le conţin, nu fact decât contrariul, săintroducă în organism toxine, care duc la o slăbire a sistemului imunitar.

   Un alt aspectdeosebit de important pentru sistemul imunitar este managementul stressului.Stressul este unui dintre marii duşmani ai sistemului imunitar. Şi în sprijinulacestei afirmaţii vin câteva studii care au adus nişte concluzii de-a dreptulsurprinzătoare.

   Un studiu pecare aş vrea sa-l prezint aici este cel al lui Dean Ornish, care a cercetatevoluţia pacienţilor cu operaţii pe cord precum şi cu cancer la sân, în relaţiecu angajamentul social şi spiritual al acestora. Rezultatele au uimit medicinaşcolastică (şi cred că aşa a şi rămas de atunci, cu gura căscată). Persoanelecare aveau un angajament social stabil (familie, prieteni, ori erau activisocial în diferite forme) şi care duceau şi o viaţă spirituală în care sesimţeau bine (credinţă, indiferent de numele religiei, de exemplu) auveau ratade supravieţuire cea mai lungă, în timp ce persoanele care erau lipsite deambele aceste două aspect (izolaţi social, singuri, şi fără un mediu spiritual)erau cele cu rata de supravieţuire cea mai scurtă (de 5-6 ori mai multeriscuri), în urma unor operaţii pe cord sau a unui cancer la sân. Şi aceastaindependent de orice fel de terapii medicale.

   În privinţapacientelor cu cancer la sân şi metastază (deci în cazuri extrem de grave), totconform studiilor realizate de Dean Ornish, persoanele care au fost implicateîn terapii de grup cu caracter social şi spiritual au avut o rată desupravieţuire de două ori mai mare (peste 7 ani) decât a celor care nu au fostimplicate în astfel de terapii de grup (maximul 4 ani). Astfel de metode suntastăzi cuprinse în ceea ce poartă numele generic de Psiho-Neuro-Imunologie. Unadintre constatările de la care pleacă această formă de întărire a sistemuluiimunitar este aceea că frica te face slab (slăbeşte puterea de răspuns asistemului imunitar). Astfel văzute lucrurile, campaniile de „înfricoşare” a populaţieicu diferite forme de epidemii, duce la o slăbire a răspunsului imunitar înpopulaţia respectivă, favorizând de fapt boala. Ori acest lucru, după părereamea, este o crimă.

   Faptul că râsuleste sănătos, nu este doar o idee convenţională. După 2 minute de râs, daca serecoltează sânge, se poate observa o schimbare pozitivă în numărul globuleloralbe. Acesta este un fapt dovedit ştiinţific!

   Izolarea, lipsaunei familii, refuzul contactului social şi uman, mania curăţeniei (deci fricade infectare), toate acestea duc la slăbirea sistemului imunitar. Iar lucrurileacestea se ştiu de mult, şi există precis în cercul de prieteni şi cunoscuţi alfiecăruia dintre noi, astfel de exemple.

   Şi aşa cum omulare nevoie de contact cu alţi oameni, căci altfel se îmbolnăveşte, tot aşa şisistemul imunitar are nevoie de contact cu microbi, bacterii, fungii, etc.pentru a deveni mai puternic. Un individ care trăieşte în mediu steril practicnu are sistem imunitar şi moare la primul strănut.

   Pe lângă aceştifactori (forte importanţi după părerea mea) de natură, să zicem, psihică,există şi o serie de alţi factori, deasemenea foarte importanţi, carecontribuie la menţinerea unui sistem imunitar optimal. Unul dintre aceştifactori este nutriţia. Apoi smogg-ul electronic (sunt convins că celularele vordeveni în viitor o problemă de sănătate majoră), aerul nepoluat, somnul regulatşi suficient, îmbrăcămintea „sănătoasă, naturală”, sportul moderat, etc.

   De asemenea unfactor primordial în optimizarea sistemului imunitar îl joacă sistemuldigestiv, respectiv intestinele. Deşi nu este încă în totalitate cunoscut rolulpe care bacteriile din flora intestinală îl joacă în organsim, se ştie deja demult că există peste 400 de tipuri de bacterii care au un important rol însistemul imunitar, şi care trebuiesc deci „îngrijite”. Aici este de menţionatfaptul, iarăşi cunoscut, că abuzul de antibiotice, pe perioade lungi de timp,aduce daune majore sistemului imunitar, printre altele şi datorită faptului cădistruge bacteriile florei intestinale. De asemenea o nutriţie sănătoasă estefoarte importantă pentru flora intestinală.

   

   Am cules şitradus toate aceste informaţii din conferinţele ţinute în Germania, în cadrulsimpozioanelor pe tema vaccinărilor, de către:

- Hans Tolkin

- Dr Med. Klaus Hartmann

- Anita Petek-Dimmer

- Dr. Med. Georg Kneissl

- Dr. Med. Johann Leubner

- Angelika Koegel-Schauz

 

   Având în vederecă toate aceste conferinţe sunt, desigur, în limba germană, nu am introdus aicişi link-urile respective, dar cine doreşte, poate primi aceste link-uri dinpartea mea. Toate aceste conferinţe pot fi vizionate în google video,youtube sau daylimotion, site-uri de Internet care oferă filmedocumentare.

                                                                                                                                                                                                                            

                                                                                                            Qui bono