Secretul cancerului: necesitatea schimbării concepţieimedicinei alopate asupra tumorilor
prezentare aconcepţiei şi terapiei simbiozei celulare a Dr. Heinrich Kremer
 
  În ţările Europei de vest şi înUSA, fiecare al treilea cetăţean se îmbolnăveşte de o forma sau alta de cancer,iar fiecare al patrulea moare din cauza unui cancer. Conform prognozei OMS(Organizaţia Mondială a Sănătăţii), până în 2050, fiecare al doilea cetăţeandin acese ţări va muri de cancer.

   Iar conform teorieidominante actuale din medicina şcolastică, cauza primară a cancerului ar fidefectele ÎNTÂMPLĂTOARE (mutaţiile) dn ADN-ul celular, care sunt considerate cafiind ireparabile. Desigur că pe această ipoteză se bazează şiterapia standard folosită în cancer (operaţie, chemoterapie şi/sau radiaţii). Şanselede supravieţuire în cazul cancerului sunt estimate în prezent la 45% după cumurmează : 22% operaţie, 12% radiaţii, 5% chemoterapie şi 6% terapiestandard combinată.

   Rezultă de aici că operaţiile sunt cele maieficace, dar asta doar atunci când cancerul este descoperit timpuriu, iarchemoterapiile, cu 5% şanse de vindecare, nu sunt practic bune de nimic. Încazul teraperii necurative, aşa-zisele cancere paleative, 60-70% dintrepacienţi sunt terapiaţi cu radiaţii, 50% chemoterapeutic şi 1% operativ (dateleUE din 2003). În USA de exemplu, 20% din întregul buget al sănătăţiipublice pe un an este alocat chemoterapiilor. 

   Laureatul Premiului Nobel, profesorulWatson, care împreună cu Crick a descoperit structura aşa-numitului dublu-helixdin ADN-ul celular, şi în acelaşi timp o proeminentă figură a “Războiuluicontra cancerului” declanşat în 1971 în USA, concluziona scurt dar cuprinzătorîn 2002: “Înainte de a putea terapia cancerul, trebuie să îl înţelegem.” Cauzaacestei afirmaţii dezolante este că, după decenii de cercetări intensive şicheltuieli enorme, vechea teorie a mutaţiei genetice stă în pragul colapsului,ca urmare a noilor descoperiri. Conform teoriei mutaţiilor genetice, până nu demult se susţinea că o tumoare porneşte de la o celulă, în care se produce omutaţie în ADN, iar aceasta transmite respectivul “defect” mai departecelulelor fiice, care păstrează “defectul” genetic şi astfel se înmulţescnecontrolat. Ultimele cercetări au arătat însă că în fiecare celulă cancerigenă,din cadrul aceleiaşi tumori la acelaşi pacient, se constată o altă variaţiegenetică (mutaţie, dacă vreţi).

   Acuma, Qui bono din mine nu se poate abţinesă nu se întrebe: Cum, aţi pornit la război, îl duceţi de 30 de ani, da înca nuştiţi cu cine vă luptaţi? Mai traieşte încă Louis Pasteur? Sincer să fiu, mi separe o adevărată obrăznicie să vii după 30 de ani şi să recunoşti că, după ceai terapiat (sau omorât?) fantezist milioane de oameni, de fapt habar nu aveaice anume este cancerul. Domnilor, când cineva recomandă o terapie naturistă,săriţi în sus spunând că nu există dovezi ştiinţifice, studii, etc. şi decitotul este o excrocherie propusă de un “vindecător sau şarlatan”, da? OriDumneavoastră aţi tratat milioane de oameni, şi încă mai trataţi, cu terapiicare nu sunt decât “frecţie pe un picior de lemn”, din moment ce nu aţi înţelespână acuma ce este cu această boală. Vi se pare normal? Şi vă mai arogaţidreptul de atoateştiutori? Hilar! Dar sa revenim.

   Renumitul cercetător în domeniul canceruluiProf. Weinberg de la MIT Cambridge (USA) şi Prof. Hahn de la Dana Faber CancerResearch Center din Boston, ambii reprezentanţi ai teoriei (clasice) amutaţiilor genetice au prezentat în 2002 o privire de ansamblu a celor şase„caracteristici diabolice“ ale celulelor cancerigene:

1.      diviziune celulară chiar şi înabsenţa semnalelor de creştere externă;

2.      dezvoltare şi creştere în ciudasemnalelor de “stop” din partea celulelor învecinate;

3.      evitarea autodistrugerii programate(apoptoza);

4.      stimularea formării de noi vase desânge;

5.      câştigarea potenţialei “nemuriri”;

6.      invadarea altor celule şi formareade celule-fiică metastatice;

Până nu de mult toateaceste  (cel puţin) şase caracteristiciuimitoare ale celulelor cancerigene nu îşi găsau răspuns.

   În 2001 însă Profesorul Heinrich Kremer aputut demonstra (Conceptul Simbiozei Celulare) şi clarifica pentru prima oarăfaptul că aceste “caracteristici diabolice” ale celulelor cancerigene sunt defapt mecanisme naturale, programate evolutiv-biologic, de protecţie prin“schimbare-decuplare” a caracteristicilor celulelor umane, ca urmare a unuistress celular cronic, de lungă durată.

   Punctul de pornire al acesteiteorii (deci şi implicit al acestui concept terapeutic) îl constituie descoperireabiologic-evoluţionistă conform căreia omul, în evoluţia sa biologică, la fel catoate celelalte fiinţe cu una sau mai multe celule cu nucleu (Eukariote) suntrezultatul unei simbioze (fuziuni) unice în istoria evoluţiei vieţii pe pământ.Cu circa 1,5-2 miliarde de ani în urmă, s-a produs „fuziunea” dintre douăcelule lipsite de nucleu, una provenind din aşa-numita „Archaea” (celuleleiniţiale anaerobe, care existau pe vremea când Pământul nu avea oxigen înatmosferă, deci înainte de prima glaciaţie) iar a doua, o bacterie monocelularădin rândul celulelor denumite astăzi Protista (sau Bacteria). Analize foartecuprinzătoare ale secvenţelor genetice şi al anumitor proteine din domeniul„Archaea”, a bacteriilor şi a unui mare număr de organisme eukariote (inclusivomul) au dus la un rezultat stupefiant: circa 60% dintre genele umane provindin primitivele „Archaea” (genomul A, de la Archaea), în timp ce restul genelorsunt de origine bacteriană (genomul B de la Bacteria), ambele genoame fiindaduse în celule de către „fuziunea” dintre cele două tipuri, şi care ausupravieţuit la absolut toţi oamenii sub forma aşa-numitelor „mitocondrii”(circa 500-1.500 de astfel de mitocondrii în fiecare celulă).

   Genomul A şi genomul B îşi împart controlatresponsabilităţile în cadrul diviziunii celulare: genomul A domină faza târziea diviziunii celulare, în timp ce genomul B o domină pe cea timpurie precum şidiviziunea celulară diferenţiată în ţesuturi. Din aceste realităţi fundamentaleale biologiei celulare derivă conceptul simbiozei celulare, iar în baza datelorobţinute de noile experimente şi studii clinice se pot trage concluziilenecesare asupra genezei cancerului şi implicit asupra terapiei cancerului:

1.        între mitocondrii şi cele două genomuri dinnucleul celulelor există un „întrerupător” controlat (switch);

2.        în cazul transformării celulelor în celulecancerigene este prezentă o dereglare funcţională (nu structurală). Astfelcelulele nu mai pot, după faza de diviziune celulară, să se cupleze la faza de diferenţierecelulară (în funcţie de atribuţiile specifice diferitelor celule în diferiteţesuturi);

3.        cauza acestei dereglări funcţionale esteacumularea treptată de deficienţe într-una dintre funcţiile centrale alemitocondriilor, şi anume aceea de punere la dispoziţie a Adenosintrifosfatului(ATP), prin care se face transportul şi depozitarea moleculelor energetice,fenomen prezent în 90% din toate sistemele biologice şi metabolice. ATPtrebuieşte sintetizat şi de-sintetizat zilnic în funcţie de consumul normalraportat la greutatea corpului. ATP nu poate fi „depozitat”, organismulneputând face rezerve, cantitatea de ATP „actuală” în organism ajungând doarpentru 5 secunde!

                Celulele cancerigene se„cuplează” discontinuu sau preponderent, în cazul dereglării    

            funcţiilor mitocondriale, la forma arhaică,independentă de oxigen (anaerobă), a sintezei

            ATP în plasma ceulară (glicoliză), rezultând până la de20 de ori mai mult câştig în

            glucoză pe socoteala întregului organism („măcinarea” pacientului cu cancerca urmare a

            forţării de-construcţiei, mai ales a proteinelor din musculatură, în favoarea produselor

            intermediare de carbon pentru glicoliză, ceea ce reprezintă una  dintre cele mai frecvente

            cauze aledecesului pacientului bonav de cancer);

    4.            concepţia anterioară asupra sintezei şifuncţiilor moleculelor ATP, care se află la baza

          teoriilor medicale asupra biologiei celulare,este falsă. ATP posedă trei grupe de molecule: 

          o moleculă inelară bazică Adenin, care absoarbe luminacuantică în apropierea zonel ultra-

          violete de 277 nm, o moleculă  de zahăr cu 5 atomi de carbonprecum şi o „moleculă-

          coadă” cu 3 grupe de fosfat.

             Dogma încă în vigoare până astăzi,care datează de vreo 60 de ani şi se datorează

         teoriei fondate de laureatul cu Premiului NobelLippmann, susţine că în circuitul respirator al

         mitocondriilor (care se găsesc cu miile într-unmitocondrium, aşa cum se releva la

         microscopul electronic) electronii „energetici” care sunt câştigaţiprin alimentaţie îşi transferă

         energia electrică (printr-un fel de „baterie electrochimică”) protonilor, carela rândul lor

         stimulează energetic sinteza ATP, transferând surplusul energetic în legăturile fosfat ale

         ATP unde este depozitat. Prin desfacerea moleculelor de apă, aceste legături fosfatice

         bogate înenergie, care au fost transportate în plasma celulară cu ajutorul ATP,  

         cedează energie, menţinându-seastfel metabolismul celular.

 Cercetările biochimice au dovedit însăfoarte clar că legăturile fosfat ale ATP nu sunt deloc bogate în energie iarprin desfacerea moleculelor de apă este eliberată doar energie calorică, careeste folosită cel mult pentru încălzire de către celulele izoterme (celule cu temperatură constantă).  

   Întrebarea esenţială asupra adevăratuluimecanism de câştigare a energiei de către celule rămâne astfel deschisă. Acestfapt clarifică şi insuccesele terapiei şi prevenţiei cancerului de până acum.

  1.   biochimia şi medicina nu au putut până în prezent răspunde (printre multe altele) nici la întrebarea asupra rolului jucat de grupul Adenin al ATP, deoarece în molecula circulară de Adenin nu s-a putut releva nici o reacţie biochimică. Clarificarea acestei probleme este adusă de conceptul simbiozei celulare prin recunoaşterea caracteristicilor biofizicale de absorbţie a luminii ale grupei Adenin. Toate componentele principale ale respiraţiei celulare din mitocondrii sunt molecule care absorb lumina cu „ferestre de frecvenţă” caracteristice de absorbţie maximă din apropierea zonei ultra-viloete până în zona spectrală de culoare galben-orange a luminii vizibile, pe la circa 600 nm. (Să ne reamintim că lumina este „vibraţie”, la fel ca orice altü formü de energie).

         Sursa de energie electromagnetică nu esteînsă lumina solară, ci un flux permanent de electroni impari orientaţi paramagnetic care inducun câmp electromagnetic pulsativ cu frecvenţă joasă în organelele respiratorii celulare. Forţaelectromotorică ce este astfel creată este amplificată enorm prin complexele  de proteine din circuitul respirator (factorde accelerare de 10 până la 17). Astfel este influenţată interacţiunea dintre electronişi protonii care sunt de asemenea orientaţi paralel la câmpul magnetic indus, respectiv dependent deforţa câmpului magnetic indusă de electronii şi protonii orientaţi antiparalel. Acest proces crează untransfer de informaţii dinamic cuantic prin schimbul energetic dintre fotoni. Sursele de fotoni sunt în ultimăinstanţă fluctuaţiile în frecvenţa rezonatorie din vacuumul fizical

(energia de câmp a punctului zero).

            Informaţiile transmise sunt depozitate în impulsul de autorotaţie (Spin)al protonilor, iar

      de acolo ajung încomplexul ATP prin gradienţii protonici. Aici informaţiile „rezonante” sunt

      transmise, printr-un sistem de rotaţie deosebit, grupului Adenin alATP, ai cărui electroni se

      mişcă liber în molecula dublă alternantă amoleculei inelare Adenin. Aceasta înseamnă că

      ATP slujeşte ca „moleculă-antenă”pentru receptarea şitransmiterea mai departe a   

      informaţiilor rezonante din „câmpul morfogenetic defond”. Simbioza celulară aomului nu este

      în esenţă o „maşină de degajare a energie calorice” (concepţiemecanicist-newtoniană

      depăşită) ci este un mediu de schimb informaţional modulat prin frecveţaluminii. Acestea  

      sunt înfiecare moment cuplate rezonant cu starea energetică încă ne-materializată(vacuumul

       fizical ca bazăinformaţională globală inepuizabilă).

6.      în geneza cancerului, din mai multemotive, mai ales cel de al patrule complex de enzime al lanţului respiratoreste dereglat funcţional. Conform concepţiei convenţionale, sarcinile acestuicomplex constau, în finalullanţului respirator, în a transmite electronii din oxigenul molecular pentrua-i reduce în apă. Hotărâtordin punctul de vedere al conceptului simbiozei celulare de reducere a CO în apăsunt perechilede electroni complecte, care crează un impuls antimagnetic şi care astfelcuplează şi decuplează câmpul alternativelectromagnetic într-un ritm foarte rapid (picosecunde) creând astfel premizelepentru transferul de informaţie rezonantă. În cazulîn care fluxul de electroni O2 este permanent perturbat, survine o modulaţieeronată a ATP şi astfel seformează cantităţi mărite de radicali de oxigen precum şi alte tipuri deradicali care atacă şi dăunează macromoleculelor (acizii nucleici,proteinele, lipidele, hidrocarboni). Pentru a preîntâmpina aceste pericole, importanta enzimăHemoxigenaza va fi cuplată masiv. Această enzimă foloseşte O2 ca şi cofactor pentru producţia de monoxid decarbon (CO). Iar gazul CO are, în cazul unei permanente

 supraproducţii efecte hotărâtoare asupratransformării celulelor normale în celule tumorale:

-                 gazul CO acţionează printr-o întârzierecaracteristică a absorbţiei în câmpul luminii vizibile al componentelorcircuitului respirator şi ca urmare produce un „scurt-circuit” asupracomutatorului protonic care modulază trasferul informaţional al ATP-uluimitocondrial.

-                 CO activează în plasma celulară anumiteproteine regulatorii pentru stimularea ciclului diviziunii celulare chiar şi înabsenţa semnalului „de creştere” (prima caracteristică diabolică a celulelor cancerigene,vezi mai sus).

-                 CO acţionează asupra supraactivităţiienzimale a substanţei-mesager secundare Guanosinmonofosfat ciclic (cGMP) careinhibă sau blochează comunicarea între celulele din ţesuturi (a douacaracteristică diabolică a celulelor cancerigene).

-                 CO blochează apoptoza celulară (moarteaprogramată a celulelor) prin legarea fierului în

enzimele-cheie importante (atreia caracteristică diabolică). Consecinţa este o răsturnare programaticăpolară. Celulele transformate în cancerigene rămân dependente de „gradul de malignitate”din ciclul diviziunii celulare şi nu mai pot să se „cupleze”, fără oreechilibrare biologică, la faza de diferenţiere (specializare) celulară alunuia sau altuia dintre tipurile de ţesuturi umane.

   Conform ultimelor constatări clinice,celulele canceroase se dezvoltă „extrem malign” şi „răspândesc” masiv celulemetastazice, atunci când aprovizionarea cu O2 a celulelor tumorale este blocatăprin vase de sânge capilare. În acest caz chemoterapia şi terapia prin radiaţiinu mai sunt eficace, căci fără prezenţa oxigenului molecular nu mai poate fiindusă apoptoza (moartea programată a celulelor). În aceste cazuri, conformmedicinei şcolastice, pacienţii vor fi declaraţi ca fiind „incurabili”.

     -   Conceptul simbiozei celulare postulează că în cazul în care cofactorulO2 lipseşte, în locul lui se

formează gazul Cyanid (CN-).Acesta este considerat în cazul omului ca fiind cel mai puternic gaz

otravitor pentru sistemulrespirator al miticondriilor şi crează probabil prin cunoscuta inhibare areducţiei din fierul trivalent Hem-Cytocrom al ciclului respirator o bivalenţă,ceea ce duce la o şi mai puternică deplasare în absorbţia luminii vizibile (afrecvenţei respective). Această ipoteză sprijină punctul de vedere evoluţionistbiologic al simbiozei celulare, prin care de fapt celulele cancerigene sereîntorc evolutiv în faza de  monocelule(ca urmare a pierderii capacităţii de comunicare celulă-celulă, cu celuleleînvecinate din ţesuturi) şi de aceea se comportă ca şi „celule-parazit” (apatra, a cincea şi a şasea caracteristică diabolică). În acest caz celulelecancerigene reprezintă de fapt o regresie în stadiul primar eucariotic almonocelulelor din coloniile Protista şi folosesc toate strategiile desupravieţuire care sunt conservate în genomul uman (ca arhivă evolutivă) înfuncţie de condiţiile „mediului înconjurător” din organism (vezi mai sus,variaţiile genetice individuale).

7.        în 2003 cercetătorii americani confirmădereglarea funcţională a celulelor cancerigene în complexul al patrulea alcircuitului respirator simultan cu mesajul ARN intact şi cu ADN-ul mitocondrialintact, dar toate aceste fenomene nu au fost luate în considerare de cătrespecialişti. Totuşi la sfârşitul anului 2002 un grup de cercetători din domeniulcancerului de la Universitatea din Helsinki a reuşit pentru prima oară, dupălungi ani de experimente pe animale şi studii clinice, să documenteze exact cumicroscopul electronic şi prin măsurători ale masei spectrometrice, cătransformarea celulelor normale în celule cancerigene se datorează într-adevărpierderii controlului de către mitocondrii asupra ciclului de diviziunecelulară.

   Printr-o terapie de echilibrarebioimunologică anume, cercetată experimental, echipa de cercetători a putut, încazul diferitelor forme de cancer în care timpul rămas pacientului printerapiile convenţionale ar fi fost de 12 luni, să demonstreze că celuleletumorale, într-un timp relativ scurt, s-au reprogramat înapoi în forma intactăde celule diferenţiate, fără a fi relevată vreo apoptoză (moarte programată acelulelor).

   În 2003 cercetătorii de la Anderson CancerResearch Center al Universitţii Texas din Houston au prezentat sinteza a sutede studii şi experimente pe animale despre efectele Curcuminului asupratumorilor cancerigene şi metastazelor (Curcumin este substanţa activă dinCurcuma longa), o substanţă care aparţine familiei polifenolelor, denumite şibioflavonide. Cercetătorii au constatat uimiţi (de ce oare or fi fost aşa deuimiţi nu înţeleg) că Curcuminul inhibă toate „reacţiile de semnal” în celulelecancerigene şi în metastaze. O explicaţie pentru această acţiune de spectrularg nu au putut însă da (din cauza uimirii, probabil).

   Şi totuşi efectele Curcuminului se lasăclarificate, dacă ţinem cont de faptul că Curcuminul este intensiv absorbit înregiunea spectrală violetă a luminii vizibile, pe exact aceaşi lungime de undăde 415 nm ca şi molecula transportoare de electroni Cytochrom c, care încelulele cancerigene, datorită enzimei de protecţie Hemogenza, este eliminatforţat. Ceea ce înseamnă că Curcuminul reface legătura

scurt-circuitată dintre altreilea şi al patrulea complex al lanţului respirator din mitocondrii şinormalizează astfel transferul de informaţii pentru o funcţionare corectă amodulaţiei ATP-ului.

   Datele cercetărilor citate confirmă cărora(şi contrar teoriei până acum dominante care considera cancerul ca fiinddatorat unei defecţiuni ireparabile la nivelul genelor din nucleul celulei)dereglările funcţionale certificate din transferul de informaţii alsimbiontelor celulare pot fi renormalizate cu ajutorul unor terapii dere-echilibrare biologică.

  Conceptul terapeutic al simbiozeicelulare care derivă din cercetările şi constatările studiilor de simbioză celulară (Kremer 2001) a dusîntre timp la rezultate terapeutice spectaculoase (în unele cazuri şi înformele sau stadiile de cancer considerate de către medicina alopată ca fiindincurabile). Există un larg spectru de substanţe naturale care sunt active„luminos”, al căror potenţial nu a fost nici pe departe epuizat. Desigur însăcă este absolut necesară o muncă intensă de cuprindere şi sintetizare a datelorcercetărilor actuale, cu scopul de a optimiza reţetele terapeutice şi de a lepune la dispoziţia practicii clinice şi terapeutice.

   Din păcate un sprijin din partea sistemelorde sănătate consacrate pentru organizarea de cercetări interdisciplinare, nueste de aşteptat într-un viitor previzibil, căci medicina convenţională,datorită unui blocaj colectiv de gândire, rămâne fixată (şi fixistă) înîngustele concepţii termodinamice ale secolului XIX.

   O formulare foarte blândă şi generoasă, cândîn fapt este vorba de interesele companiilor farmaceutice. Un medicament desinteză chimică aduce bani mulţi şi poate fi patentat. Rădăcina de Curcuma(care conţine Curcumin) nu poate fi patentată, căci nu se poate pune patent peNatură! Şi pe deauspra mai şi costă doar câţiva Euro kilogramul.

Rezumat al articolului „Das Krebsgeheimnis: Kurzschluß im Photonenschalter“ apărut(printre altele) pe www.ummafrapp.de