Desmodium ascendens, Amor seco
Familia: Fabaceae
Sinonime: Desmodium
coeruleum, D. caespitosum, D. glaucescens, D. heterophyllum, D. oxalidifolium,
D. triflorum, Hedysarum adscendens, H. caespitosum, Meibomia adscendens.
Nume comune: amor seco, amor-do-campo, strong back, pega pega, margarita,
beggar-lice, burbur, ma-nayupa, hard man, hard stick, mundubirana, barba de
boi, dipinda dimukuyi, dusa karnira,
Partile folosite:
frunzele
Proprietati si actiuni principale: analgezic, antialergic, antiastmatic, anticonvulsiv,
antihistaminic, antiinflamator, antispasmodic, bronhodilatant, detoxifiant
sangvin si general, promoveaza urinarea, laxativ blind, vindeca ranile,
relaxant muscular, contra bronsitei si problemelor pulmonare obstructive,
contra enfizemului si mucozitatilor excesive,
contra afectiunilor menstruale (crampe, singerare excesiva).
Dozaj standard: frunze - infuzie-1-3
cani zilnic; tinctura - 4-6-ml zilnic; capsule-4-5 gr zilnic.
Proprietati si actiuni certificate
stiintific: analgesic, antianafilactic,
antiastmatic, anticonvulsiv, antihistaminic, antispasmodic, bronhodilatator,
relaxant muscular, inhibator al potassium maxi-K .
Proprietati si actiuni
certificate de medicina traditionala: antidiuretic, antiinflamator, antihemoragic, detoxificant sangvin, tonic
al sistemului nervos central, contraceptiv, antitusiv, stimulant digestiv,
lactogog, laxativ, vermifug, vindeca ranile.
Contraindicatii: Nu se
cunosc. Interactiuni cu alte
medicamente: Nu se cunosc.
Amor seco este o planta perena ce creste circa 50 de centimetrii, cu
numeroase flori purpurii si fructe mici si verzi, ca niste pastai de fasole.
Este intilnit in multe regiuni ale lumii, si creste mai peste tot. In Brazilia
plante este cunoscuta sub numele de Amor seco, iar in Peru ca Manayupa. Genul
Desmodium cuprinde circa 400 de specii, printre care as aminti si Desodium
gangeticum, des folosit in Ayurveda. In zilele noaste, indienii amazonieni
folosesc ceaiul din Amor seco ca si calmant nervos, iar extern in bai contra
infectiilor vaginale. In unele triburi se crede ca planta ar avea puteri magice
si este folosita de indragostiti. Decoctul din radacina este in mod traditional
folosit contra malariei. Indienii Garifuna din Nicaragua folosesc decoctul din
frunze contra diareei, bolilor venerice si pentru a ajuta digestia. In medicina
traditionala din Peru ceaiul din frunze de Amor seco este utilizat ca detoxifiant
sangvin sau general, in afectiunile tractului urinar, sau in terapia
problemelor ovariene si uterine (inflamatii si iritatii, hemoragii si afectiuni
vaginale). In Belize, intreaga planta este scufundata in rom si se bea cite un
sfert de ceasca de trei ori pe zi timp de 7-10 zile, contra durerilor de spate.
Alternativ, intreaga planta este fiarta in trei cani de apa timp de 10 minute,
si o cana din acest ceai, fierbinte, este bauta de 3 ori pe zi timp de 5 zile,
contra durerilor de spate si musculare, afectiunilor renale si impotentei. In
Brazilia frunzele uscate sunt folosite contra astmei, afectiunilor vaginale,
durerilor in general, inflamatiilor ovariene, urinarii excesive, mucozitatilor
excesive si diareei. In Ghana, decoctul din frunze este un remediu popular
contra astmei bronsice, constipatiei, dezinteriei si colicilor.
Amor seco este bogat in flavonoide, alcaloide si fitochimicale cunoscute
ca soia-saponine. Planta este apreciata ca avind o mare eficacitate contra
astmei. De asemenea mai contine o substanta, Astragalin (vezi Astragalus
membranaceus) care este un foarte important antibacterian, prin sutinerea
producerii de interferon in corp. Probabil datorita acestei substante Amor seco
este utilizata contra infectiilor, bolilor venerice si ranirilor. Principalele
substante care se intilnesc in Amor seco sint: astragalin, beta-phenylethylamines,
cosmosiin, cyanidin-3-o-sophoroside, dehydrosoyasaponins, hordenine, pelargonidin-3-o-rham-noside,
salsoline, soyasaponine, tectorigenin, tetrahydroiso-quinoline si tyramine.
Succesul obtinut de fitoterapeutii din Ghana in combaterea astmei a atras
atentia comunitatii stiintifice (si mai mult ca sigur si celei de afaceri din
industria farmaceutica), astfel ca au fost demarate o serie de studii in
aceasta directie. In 1977, intr-un studiu clinic de observare, s-a administrat
1-2 lingurite de pulbere de planta uscata (in trei dozaje diferite), care au
dus la imbunatatiri ale starii sanatatii, precum si remisii la marea majoritate
a pacientilor. Prin 10 studii diferite s-a putut constata ca Asmor seco
interfereaza cu multe dintre substantele care in mod normal sint produse in
timpul unui atac de astma: cu spasmogenele, care cauzeaza contractii in
plamini, cu histaminele care poarta raspunderea efectelor alergice, precum si
cu leucotrienele, despre care se stie ca sustin constructia bornhiilor si maresc
productia de mucoasa in caile respiratorii. Toate aceste substante joaca un rol
esential in astma. Studiile au mai certificat ca Amor seco are efect asupra
foarte multor dintre substantele care provoaca socul anafilactic (alergia).
Unele studii au raportat ca Amor seco are un efect de relaxant muscular
si ca inhiba contractiile provocate de o serie de substante. De asemenea Amor
saco activeaza procesul chimic cunoscut sub numele de potassium maxi-K.
Canalele maxi-K joaca un rol important in tonifierea muschilor cailor
respiratorii si in reglarea substantelor care provoaca contractii in plamini.
Una dintre substantele din Amor seco, dehydrosoyasaponin I, este citata ca
fiind cel mai puternic deschizator de canale potassium (maxi-K). Amor seco insa
nu relaxeaza numai musculatura cailor respiratorii, ci in general, musculatura
din foarte multe parti ale corpului. Astfel se poate explica si utilizarea Amor
seco in cazul durerilor de spate si a spasmelor musculare. Mai recent a fost
certificat si efectul de analgezic pe care il are Amor seco. Planta este usor
de administrat si are efect si in dozaje mici, fara a prezenta pericol de
toxicitate sau interferente.
Desmodium
gangeticum, Tick-trefoil, (engl.),
Daun Duduc (indones.),
Sinonime: Hedysarum Gangeticum
Nume comune: Sālaparni, Sālpāni,
(Beng.), Sarivan (Hind.)
Exista foarte multe varietati de
Desmodium (vezi mai sus, Amor seco). Unele dintre ele contin substante
metabolice (secundare) importante pentru sanatatea omului (Desmodium trifolium, D.intortum, D.
Uncina-tum). Extractul din Desmodium
ajuta in cazurile de afectiuni ale ficatului (hepatite toxice si virale), in
regenerarea celulelor ficatului, in hepatita alcoolica, in cazurile de
prejudicii provocate ficatului de o chemoterapie. Prin aceasta planta apartine
categoriei de plante care detoxifica ficatul si ajuta la regenerarea celulelor
hepatice. Se folosesc frunzele si crengile mici, recoltate dupa perioada de
inflorire. Contine diferiti alcaloizi, aminoacizi liberi, Prolin, acizi grasi
liberi. Dupa o chemoterapie se foloseste pentru detoxificarea generala a
corpului, si mai ales a ficatului. In medicina veche africana planta era
folosita ca detoxifiant. Se foloseste optimal in alternanta cu Armurariu
(Silymarin). Dozaj: 2-3 capsule a 220 mg pe zi, cu multa apa. Desmodium gangeticum este o planta comuna
regiunilor deluroase din India, iar in Himalaia se intilneste pina la inaltimi
de 5000 de metri. In traditia africana, planta este folosite contra
otravurilor. Desmodium este deosebit de in-teresant insa pentru ficat, fiind
una din putinele plante care regenereaza celulele hepatice, putind stimula
ficatul, fara insa a-l irita. Planta se culege dupa perioada de inflorire,
atunci avint concentratia de substante active cea mai mare. Desmodium este
certificata si ca avind foarte bune efecte de detoxifiere dupa efectuarea
chemoterapiilor. De asemenea poate vindeca hepatita virala. Si pentru alcoolici
Desmodium este o solutie foarte utila, putind regenera ficatul in urma daunelor
produse de consumul regulat de alcool.
In Ayurveda Desmodium intra in
componenta unui decoct foarte des utilizat, si cunoscut sub numele de "dasamula kvatha”, ( in
alte versiuni cunoscuta si sub transcrierea de “Dashamoola kwaatha” ), o combinatie care este folosita contra unei
largi game de afectiuni. Reteta Dasamula este formata in principal din
Desmodium gangeticum (sālaparni), Uraria lagopodioides (prisniparni), Sotlnum
Jacquinii (kantukāri), Solanum Indicum (vrihati), Tribulus terrestris (gokshura),
Aegle Marmelos (vilva), Calosanthes indica (syonāka), Gmelina arborea
(gambhāri), Stereospermum suaveolens (pātala) si Premna spinosa (ganikārikā).
Primele cinci plante din reteta de mai sus sunt denumite generic
“hrasva-pattcha mula”, sau cele cinci plante minore, iar ultimele cinci sunt denumite
“vrihat pancha mula”, sau cele cinci plante majore. Decoctul din “hrasva pancha
mula” se foloseste contra febrei catarice, racelii si a altor afectiuni in care
este se presupune ca originea bolii se afla in “afectarea flegmei”. “Vrihat
pancha-mula” este folosita in
afectiunile care, conform Ayurveda, se presupune a fi provocate de “deranjarea
aerului”. Desigur ca terminologia este destul de nonconventionala pentru noi,
europenii, dar cu un pic de rabdare si intelegere, ne putem destul de usor da
seama cam ce se intelege sub aceste denumiri empirice. Cele zece plante
impreuna, deci "dasamula
kvatha”, sunt utilizate contra febrei, afectiunilor inflamatorii cu tuse,
afectiunilor cerebrale, si a multor alte afectiuni care se presupune ca
“de-ranjeaza” umorile. (Sursa: Dutt,
Uday Chand: The materia medica of the Hindus / Uday Chand Dutt. With a
glossary of Indian plants by George King. -- 2. ed. with additions and
alterations / by Binod Lall Sen & Ashutosh Sen. - Calcutta, 1900. - XVIII,
356 S. -- S. 145f.) Partile aeriene ale
plantei contin indole-3-alkylamines si oxizii lor Nb, Nb -Methyl-H4-Harman, si
6-Methoxy-2-Methyl-ß-carboline. Preparatele din
planta nu au prezentat toxicitate.
Dioscorea
communis, radacina de Yam,
Huang Yao Tzu (chin.) Yam
(engl.)
Familia: Dioscoreaceae.
In TCM mai este
denumita si Shan Yao. Planta actioneaza digestiv, contraceptiv, contra
otravurilor si intepaturilor de insecte, antiparazitar, stimuleaza stomacul si
splina. Are efecte tonice asupra rinichilor si splinei. Radacina contine
allantoin, care are un rol important in procesele de vindecare. Planta este una
dintre cele care intra in componenta retetei chinezesti “The herb of eight
ingredients”, si care se foloseste traditional contra hipertiroidei, nefritei
si diabetului. Se foloseste radacina si rizomul. Are si bune efecte digestive,
ajutind si in diaree, astma, urinare frecventa, instabilitate emotionala, lipsa
de apetit, pierdere in greutate. Stimuleaza productia de DHEA (Dehydro-epiandrosteron) in
rinichi, productie care o data cu imbatrinirea scade. De asemenea ajuta in
deficientele hormonale si in tulburarile de menopauza, depresiune, osteoporoza,
deficienta de progesteron, epuizare, reumatrism si artrita, obezitate provocata
hormonal si sustine fertilitatea feminina. Este antispasmodica, tonifianta,
scade tensiunea sangvina, stimuleaza producerea de estrogen. Extren se
foloseste contra ulceratiilor, hematoamelor si abceselor. Sucul din frunze este
folosita contra otravurilor (muscaturi de sarpe, scorpion). Radacina mai
contine Diosgenin, care este folosit in medicina moderna pentru producerea de
progesteron si alte steroide, care sint utilizate ca si contraceptive sau in
tratarea diferitelor disfunctii ale organelor genitale, precum si a altor
afectiuni, cum ar fi astma sau artrita.
Dracontium longipes, Jergon sacha
Familia: Araceae
Sinonime: Dracontium spruceanum, D. carderi, D.costaricense, D.
ornatum, Cyrtosperma spruceanum, Echidnium spruceanum
Nume comune:
Jergón sacha, fer-de-lance, sacha jergon, hierba del jergon, erva-jararaca,
jararaca, jararaca-taia.
Partile utilizate: radacina
Proprietati si actiuni: antiviral
prin calitatile de inhibator proteazic (HIV, hepatite, gripa, parvovirus),
vermifug, antiinflamator, analgetic, netralizant al veninului si al muscaturilor
de insecte (paienjeni, albine, scorpioni, etc.), vindeca ranile, actioneaza in
bolile aparatului respirator, anticancerigen, imunostimulant.
Dozaj : (din radacina) Capsule - 2-3
gr de 2-3 ori pe zi: tinctura - 3-5 ml de 2 ori pe zi
Metoda traditionala: macerat la rece.
Contraindicatii : nu are
Jergón sacha este o planta tropicala
care consta dintr-o singura frunza divizata, care porneste
dintr-un tubercul subteran. In faza de
fertilitate apare o floare care porneste din tulpina practic la baza acesteia
si creste intre 1 si 2 metrii inaltime. Ulterior apare un fel de ciorchine cu
boabe
rosu-portocaliu. In America de Sud cresc 13
specii diferite de Dracontium, dintre care 4 arata aproape identic, de unde si
varietatea de denumiri: Dracontium longipes, D. loretense,
D. peruviuanum, and D. asperum. In etnobotanica, Jergon este considerata o
"planta-semnatura" (conceptie foarte veche folosita in medicina
traditionala, care spune ca dupa aspectul plantei, "asemanator cu..."
se poate stii ce utilitati are, de exemplu, plantele de culoare rosie sau cu
suc rosu, cum ar fi sfecla rosie, sint utile in pentru singe). Drept urmare,
indienii considera Jergon ca o planta care are eficacitate contra musca-turilor
de serpi venoinosi. De exemplu in Brazilia o specie de sarpe din genul Bothrops
(Bothrops jararaca) este denumit jararaca, iar planta noastra poarta numele de
erva-jararaca (iarba jararaca). Indienii sud-americani, atunci cind cineva este
muscat de serpi veninosi, folosesc tuberculul, care este "stors" in
apa rece, dupa care se bea aceasta apa. Apoi tuberculul "stors" este
pus intr-o frunza de banana si este aplicat pe locul muscaturii. Aceasta
conpresa este schimbata la 1-2 ore, iar din tubercul se maninca o portie la
fiecare 3-4 ore. Acest tratament trebuieste insa inceput la cel mult o ora dupa
de a avut loc muscatura sarpelui. Alte triburi de indieni sud-americani cred ca
daca picioarele sunt infasurate in frunza de Jergon, pot evita astfel
muscaturile de sarpe. Dar Jergon a devenit cunoscuta fitoterapeutilor mai ales
prin faptul ca pulberea obtinuta din tubercul are eficacitate interna, contra
astmei, afectiunilor menstruale si racelilor. Mai este folosita si contra
scabiei. Decoctul din intreaga planta se pune in bai in afectiunile gutei.
Planta, sub forma de tinctura, capsule sau pulbere, se gaseste des in
farmaciile din America de Sud, unde se mai sustine ca ar avea eficacitate
contra HIV, tumorilor cancerigene, problemelor gastro-intestinale, herniei
(decoct aplicat extern), tremurului miinilor, palpitatiilor inimii precum si ca
sustinator al sistemului imun.
In anii '90 ai
secolului trecut, un medic peruan, Dr. Roberto
Inchuastegui Gonzales, care era presedintele "Committee of AIDS and
Transmissible Diseases" de la Institutul peruan de protectie sociala din
Iquitos, a folosit intre 1989 si 1993 doua extracte din Jergon, cu rezultate
remarcabile. Unul dintre extracte era obtinut din rizomul plantei (D.
peruviuanum), si era folosit pentru
eficacitatea sa antivirala, iar celalalt era un extract din Cat's Claw (Uncaria tomentosa si Uncaria guianensis),
care era folosit ca imunostimulant. Dr. Inchuastegui prin studiile sale a
certificat ca la majoritatea pacientilor diagnosticati cu HIV, dupa tratamentul
timp de sase luni cu aceste doua extracte, nu s-a mai putut detecta virusul,
astfel incit acestia s-au putut reintoarce la o viata normala. De atunci sunt
desfasurate o serie de alte studii in America de Sud, care au ca scop
tratamentele cu Jergon contra unei largi game de virusi. Astfel se face ca pe
la sfirsitul anilor ' 90, Jergon a devenit cunoscuta si in Europa. Jergon sacha
este deasemenea folosita si in terapiile contra cancerului, de multe ori in
aceeasi combinatie Jergon sacha-Gheara pisicii. Astfel se face ca mii de kilograme
de Jergon sacha au fost exportate mai ales in Europa de est (Polonia, Rusia,
etc), tari in care terapiile standard contra cancerului sunt prea costisitoare,
sau unde, datorita lipsei echipamentului medical necesar, nu erau posibile.
Aceasta situatie, si faptul ca, prin folosirea rizomului, planta este automat
distrusa, a determinat doua institute de cercetari din Peru sa dezvolte tehnogii
pentru cultivarea sistematizata a Jergon sacha, cu scopul de a repopula
padurile tropicale cu aceasta valoroasa planta. De asemenea au fost atrasi in
proiecte o serie de fermieri locali, care au inceput cultivarea plantei cu
scopul de a o pune la dispozitie fitoterapeutilor. Studiile chimice asupra
rizomului (tuberculului) au aratat ca acesta contine alcaloide, flavonoide,
fenoli, saponine, sterole si triterpene. Din pacate nu s-a recurs la o
cercetare exacta a acestor substante. In ciuda pietii de desfacere destul de
larga a plantei, si a renumelui ei, pana in prezent nu au fost desfasurate
studii de amploare asupra efectelor Jergon sacha. Daca efectul antivenin al
plantei a fost deja certificat prin studii, certificarea eficacitatii anti-HIV
mai asteapta inca. In prezent se desfa-soara o larga serie de studii pentru
crearea unor noi medicamente contra HIV, bazate pe ideea inhibarii proteazei
virusului (adica a blocarii unor enzime proteazice din virus, aceste enzime
fiind prezente in toate celulele si avind rolul de a digera proteinele). Este un fapt cunoscut ca veninul de sarpe
contine ca ingredient principal astfel de proteaze. De aceea este oarecum
normal si logic ca acele remedii din plante care dau eficacitate contra
veninului de sarpe sa fie foarte probabil eficace si impotriva virusului HIV
(si prin extrapolare si a celui al hepatitei C, care este tot un retrovirus, ca
si cel HIV, cel putin dupa parerea alopatilor). In realitate, in spatele usilor
"ermetic" inchise, foarte multe laboratoare de cercetari ale
concernelor farmaceutice fac studii multiple si complexe in prezent, tocmai
asupra plantelor originare din regiunile tropicale.
Eleutherococcus senticosus, sinon. Hedera senticosa,
Borstige Taigawurzel (germ.), Eleuthero (engl.)
Familia: Araliaceae.
Mai este denumita si „Ginsengul siberian”. Contine urmatoarele substante:
Beta-Carotin Eleutherosid A (Sitosterol), Eleutherosid B (acid fenolpropan),
Eleutherosid B4 (de ex.Sesmin), Eleuthrosid C (oligozaharide), Eleutherosid D,
derivate din Cumarin, triterpensaponine, Vanillin, vitamina E. Planta
ac-tioneaza tonifiant, stimuleaza sistemul imun, antiviral si scade zaharul din
singe. Este o planta medicinala adaptogena (care ajuta organismul sa se
adapteze la situatiile de stress). Frunzele uscate ale acestei plante sunt
folosite la prepararea unui ceai. Ca medicament este folosita radacina.
Erythrina mulungu, Mulungu
Familia: Fabaceae
Sinonime: Erythrina verna, Corallodendron mulungu
Nume comune: Mulungu, corticeira, murungu, muchocho, murungo, totocero,
flor-de-coral, árvore-de-coral, ceibo, chilichi, chopo, pau-imortal,
mulungu-coral, capa-homem, suiná-suiná.
Partile folosite: scoarta, radacina.
Proprietati si actiuni principale:
analgezic, calmant nervos (depresiune, anxietate, stress, isterie, panica),
sedativ moderat (insomnie), promoveaza functiile ficatului (in hepatita, nivel
enzimatic ridicat, scleroza), hipotensiv, cardioregulator, antibacterian,
contra dependentei de medicamente sau nicotina.
Dozaj standard: radacina, scoarta-decoct-1/2 cana de 1-2 ori pe
zi; tinctura-1-2 ml de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antianxietate,
antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antimicobacterial, antispasmodic,
hepatotonic, hipotensiv, sedativ.
Proprietati si actiuni
documentate de medicina traditionala: analgezic, anticonvulsiv, antiseptic, cardiotonic, calmant nervos,
hipnotic, lactagog, echilibrant nervos, neurastenic.
Precautii: Poate provoca hipotensiune.
Contraindicatii: Este o planta sedativa si poate provoca somnolenta.
Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint documentate.Poate potenta medicamentele
care trateaza antianxietatea sau cele hipotensive.
Mulungu este un arbore de circa 10-14 metrii cu flori rosii foarte
frumoase. Mai este denumit si “floarea de coral”, datorita culorii florilor.
Are seminte rosu-negre, care sint folosite uneori pentru confectionarea
margelelor. Provine din Sud-America (Brazilia, Peru) si creste de-a lungul
riurilor.
Indigenii sud-americani folosesc Erytrinia ca insecticid si otrava
pentru pesti. Este de foarte multa vreme folosit ca sedativ, atit in America de
Sud cit si in cea de Nord. De asemenea
mai este utilizat contra astmei, bronsitei, gingivitei, hepatitei,
inflamatiilor ficatului si splinei, febrei intermitente si pentru a elimina
obstructiile de la nivelul ficatului. Atit in Brazilia cit si in Peru, Mulungu
este folosit contra epilepsiei. Fitoterapeutii din America de Nord folosesc
planta pentru a calma isteria de dupa un soc traumatic si contra insomniei,
aritmiei cardiace sau pentru a trata hepatita si disfunctiile ficatului. Mai
este recomandata contra herniei, durerilor de stomac si epilepsiei.
Fitochimicalele din Mulungu au fost
intensiv studiate, gasindu-se flavonoide, triterpene si alcaloizi, cele din
urma fiind substantele cele mai active, prezente in toate speciile de Erytrina.
Multi dintre acesti alcaloizi sint considerati a avea calitati antiinflamatorii,
cardioactive, narcotice si sedative. Un nou alcaloid descoperit in Mulungu este
Cristamidin. Efectele lui pozitive asupra ficatului au fost certificate intr-un
studiu clinic din 1995. Un alt alcaloid din Mulungu, Erysodine, a fost documentat
cu efecte neuromusculare, asemanatoare otravii curara. Doua studii presupun ca
acest alcaloid ar putea fi util in blocarea receptorilor nicotinei. Ambele
aceste studii au fost publicate de companii farmaceutice de prima marime.
Principalele substante chimice din mulungu sint: alanine, arginine, acid
aspartic, cristacarpin, cristadine, crystamidine, dimethylmedicarpin,
erybidine, erycristagallin, erycristanol, erycristin, erydotrine, erysodienone,
erysodine, erysonine, erysopine, erysotrine, erysovine, erystagallin A-C,
erythrabyssin II, erythralines, erythramine, erythratine, eryvariestyrene, acid
gamma-amino butyric, acid glutamic, lectine hypaphorine, n-nororientaline, acid
oleanolic, acid oleanonic, phaseollidins, proteinases, sandwicensis, acid ursolic
si vitexin. Utilizarea traditionala a Mulungu contra anxietatii si stresului a
fost confirmata printr-un studiu recent (2002). Cercetarile au raportat ca
extractul din Mulungu are efect similar diazepamului, medicament des prescris
in astfel de cazuri. In studii se sugereaza ca planta ar avea efect asupra
neurotransmisiei GABA (acid
gamma-amino butyric), care este
un neurotransmitator la nivelul creierului, anormalitatile la acest nivel fiind
implicate in epilepsie, depresiune si anxietate. Alte cercetari au certificat
calitatea antibacteriana a Mulungu asupra tractului urinar (infectii urinare),
precum si asupra Staphylococcus aureus, Mycobacterium fortuitum si
Mycobacterium smegmatis. In zilele noastre Mulungu este foarte bine cunoscut.
Desi in trecut au existat citeva studii care insinuau o activitate negatia a
Mulungu asupra ficatului, studiile mai recente au inlaturat aceste suspiciuni.
Erytroxylum catuaba, Catuaba
Familia: Erythroxylaceae
Synonyms: Nu are.
Alte specii: Erythroxylum vacciniifolium, Trichilia catigua, Juniperus
brasiliensis, Eriotheca candol-leana, Anemopaegma mirandum
Nume comune: Catuaba, cataguá, chuchuhuasha, tatuaba, caramuru,
piratançara, angelim-rosa.
Partile folosite: scoarta, radacina
Proprietatile si actiunile principale:
promoveaza libidoul, calmant nervos, antianxietate, analgezic, antibacterian,
antiviral, vasodilatator, relaxant al vaselor sangvine, tonic general,
promoveaza memo-ria, contra Alzheimer si dementei.
Dozaj standard: scoarta-infuzie-o
cana de 1-3 ori pe zi; tinctura-2-3 ml de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni
documentate stiintific: analgezic, antibacterian, antiviral, vasodilatator, vasorelaxant.
Proprietati si actiuni
documentate de medicina traditionala: antianxietate, afrodisiac, cardiotonic, tonic al sistemului nervos
central, calmant nervos, tonic general.
Precautii: Nu se conosc.
Contraindicatii: Nu se cunosc.
Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc.
Erythroxylum catuaba este un arbore mic cu flori mici, galbene si
portocalii si cu fructe de culoare galben-inchis, necomestibile. Este originar
din partea de nord a bazinului amazonian. Exista in prezent o oarecare confuzie
in privinta a doua specii, in Brazilia denumite “catuaba mare” si “catuaba
mica”. Cea din urma este cea despre care vorbim aici. Big catuaba este Trichilia
catigua, un arbore din familia mahagonului. Pe deasupra mai exista trei alte
nume botanice care sint incorect folosite in comert in prezent: Juniperus
brasiliensis, Anemopaegma mirandum si Eriotheca candolleana. Anemopaegma este
deseori, din lipsa de experienta sau in mod necinstit, vinduta ca si Catuaba.
Catuaba are o lunga istorie in America de Sud, fiind in mod deosebit
cunoscuta ca si afrodisiac. Indienii Tupi din Brazilia au fost cei dintii care
au descoperit calitatile afrodisiace ale plantei (cel mai faimos afrodisiac din
Brazilia). In zilele noastre Catuaba este considerat un stimulant al sistemului
nervos central. Un decoct din scoarta este in mod uzual folosit contra
impotentei, agitatiei, starii de nervozitate, neuralgiei, memoriei slabe,
insomniei, hidrocondiei, sciaticii (dureri). In Europa este de asemenea
considerat a fi un afrodisiac si un stimulant al nervilor si creerului. In USA
este folosit ca tonic al functiilor genitale, stimulant al sistemului nervos
central, contra impotentei, oboselii generale, insomniei cauzate de
hipertensiune, agitatiei, memoriei slabe. In general Catuaba este considerata
ca fiind cel mai eficace stimulant sexual pentru barbati, fara a avea efecte
secundare.
In Catuaba gasim alcaloizi, tanini, uleiuri aromatice si rasini grase,
fitosteroli, cyclolignani, sesqueterpene si flavonoide. Un studiu din 1992 a
aratat ca extractul de Catuaba (Erythoxlyum catuaba) a relevat actiuni
antibacteriene si antivirale, indeosebi contra Escherichia coli si
Staphlococcus aureus, precum si o inhibare a virusului HIV (prin inhibarea
absorbtiei HIV in celule; daca ar exista acest virus, ceea ce eu personal, si
nu numai eu, ma indoiesc). Alte studii ( de exemplu din 1997) au certificat
actiunea analgezica a plantei. Din pacate, pina in prezent nu au fost efectuate
studii asupra eventualei toxicitati a plantei. Dar conform afirmatiilor
cunoscutului profesor Dr. Meira Penna, singurul efect secundar al Catuaba ar
fi...visele erotice si cresterea apetitului sexual.
Erythroxylum coca, Coca, Cocastrauch (germ.), Coca (engl.)
Familia: Erythroxylaceae.
Planta creşte la altitudinea de 300-2000 m pe versanţii de est a Anzilor Cordilieri din Peru, Bolivia şi Columbia.Aceste ţări
sunt şi azi principali furnizori de coca, pe lista de producători conduce
Columbia cu 54% urmată de Peru cu 30% şi Bolivia cu 16%. De la mijlocul
secolului XIX s-a extins coca şi în India, Java şi Ceylon (azi Sri
Lanka), Africa. In prezent
este interzisă exportarea semnţelor de coca din frunzele căreia se extrage
alcaloidul numit cocaină. Frunzele de
Coca uscate contin intre 0,5 si 1,3 procente alkaloide, din care trei sferturi
sunt constituite din Cocain. Pe deasupra frunzele mai contin hidruri de carbon,
calciu precum si proteine, fier, vitamina A si B2. Efectul lor este tonifiant,
renumit, fiind folosite pe vremuri pentru a ajuta impotriva foamei, oboselii
sau frigului. De asemenea sunt foarte utile in combaterea efectelor boii
“inaltimii”, adica a unui nivel de oxigen scazut in aer. Asta inseamna ca
sustin preluarea de oxigen, ceea ce poate ajuta mult si in cazul celulelor
atacate de cancer, sau cu scop preventiv, de protejare a lor. In Peru ceaiul
“Mate de Coca” este deja o bautura nationala. Ceaiul se vinde gata pregatit, in
plicuri care contin cite un gram din frunza de Coca uscata. Nu s-a constatat ca
acest ceai ar crea dependenta de “cocaina”. De altminteri, unul din des speculatele
aspecte de catre medicina alopata in legatura cu toxicitatea lor, este de fapt
de mult clarificita de medicul Paracelsus: “Dozajul este totul”. Depinde ce
cantitate se consuma dintr-o planta. Cel putin empiric, s-a constatat ca
frunzele de coca au efecte benefice in cazurile de dureri de burta sau de
dinti, tulburarile de tensiune si reumatism. In orice caz indienii folosesc
“coquita” cum ii spun ei, aproape la orice: supozitoare din coca contra
hemoroizilor, ceai de coca ca protectie contra racelilor, frunze de coca puse
pe piele pentru accelerarea vindecarii ranilor. Cit de mult este efect concret
al plantei, si cit de mult este placebo, nu se stie inca exact. Important este
ca planta de coca ajuta.
Ganoderma lucidum, Reishi, (Ling Chi)
Cu greu se poate gasi o alta
ciuperca cu efecte asemanatoare si cu un spectru atit de larg de aplicare ca si
Reishi. In China aceasta ciuperca este denumita si Ling Zhi, adica ciperca
nemuririi. Extractul din a-ceasta ciuperca ajuta la oxigenarea singelui, avind
efecte benefice asupra functionarii inimii, pecum si a-supra vaselor de singe.
O alta foarte mare calitate a Reishi este faptul ca sustine, stimuleaza si
intareste sistemul imun. Tocmai de aceea este de foarte mare ajutor in cazurile
de infectii, alergii sau afectiuni ale sistemului imun. Aceste calitati se
datoreaza in primul rind substantelor active continute in aceasta ciu-perca
:triterpene si polizaharide. Triterpenele inhiba histamina si astfel au rol
antialergic. Deasemenea triterpenele au o structura foarte asemanatoare
Cortizonului si astfel intervin eficace in cazurile de inflamatii.
Polizaharidele au rol de stabilizator al sistemului imun. Reishi mai joaca un
rol important in vindeacrea herpesului zoster. Reishi sprijina de asemenea
ficatul in functiile sale de detoxificare a singelui. De asemenea se foloseste
des in timpul chemoterapiilor in scopul de a diminua efectele secundare ale
acestora, precum si ajuta la refacerea leucocitelor, eritrocitelor si
trombocitelor dupa terminarea unei chemoterapii. Datorita sustinerii functiilor
de dezintoxicare ale ficatului, sint influentate si bolile de piele. Reishi
poate fi folosit cu succes in cazurile de hepatita cronice. Reishi ajuta si la
cresterea productiei de Interleukin 1 si exercita un efect inhibitor in dezvoltarea
celulelor canceroase, fara a avea efectele secundare ale chemoterapiei.
Interleukinul este o proteina care este pro-dusa in mod normal de organismul
uman si care activeaza leucocitele. Un tratament cu Interleukin 2 - de sinteza
- poate costa pana la 100,000 dolari in timp ce consumul ciupercilor nu
depaseste un dolar zilnic. Studii recente arata ca Reishi au si alte efecte cum
ar fi: analgesic, antiinflamator, oxidant, antiviral prin cresterea secretiei
de interferon, scade tensiunea arteriala, tonifiant al inimii, scade
colesterolul, expectorant si antitusiv, protector al ficatului si detoxifiant,
protector impotriva radiatiilor din tratamentul cancerului, antibacterial si
contra SIDA. Reishi contin calciu, fier si fosfor, vitaminele C, D si B inclusiv
acid pantotenic (vitamina B5), esential pentru functionarea sistemului nervos
si al glandelor suprarenale. Nu in ultimul rand extractul de Reishi (80%) combinat
cu Ginseng (20%) este un excelent remediu impotriva oboselii si al
insomniilor.
Ciuperca Ganoderma Lucidum conţine câteva sute de
elemente active cu efecte asupra sistemului imunitar care fac din ea o ciupercă
medicinală de excepţie. Pe lângă proteine, vitamine şi aminoacizi,
polizaharide, triterpenoide, acizi graşi şi alcaloizi, este bogată în
diferite forme de beta-glucani (1,3D si 1,6D), binecunoscuţi pentru efectele
lor anticancerigene şi imunomodulatoare. In Japonia este cunoscuta sub
denumirea de Reishi. In China sub denumirea de Lingzhi. Japonia a inclus
această ciupercă în lista tratamentelor contra cancerului, întrucât s-a dovedit
că poate inhiba angiogeneza, inhibă metastazarea, induce apoptoza (moartea
celulelor canceroase). Dar efectele benefice ale ciupercii Reishi nu se
opresc la cancer. Are efecte pozitive asupra circulaţiei sanguine, asupra
colesterolului şi glicemiei. Acţionează protector la nivelul celulei hepatice,
ajută la echilibrarea hormonală, con-tribuie la regenerarea celulelor nervoase,
are efect detoxifiant. Reishi
are o istorie în Asia de peste 5000 ani. Ganoderma
e considerată "Regele
plantelor", "Planta tinereţii", "Planta lui Dumnezeu" şi e cunoscută ca
planta cu putere de detoxifiere rapidă.
Principalele
proprietăţi ale Ganodermei sunt: purificarea sângelui, eliminarea
toxinelor, protejare, amplificarea puternică a funcţiei rinichilor, tonic
cardiac, stabilizator al tensiunii sanguie, tonic general, antitusiv,
expectorant, sedativ, curăţa colonului şi antitumoral. Ea acţionează ca un
purificator al sângelui, detoxifiant, diuretic, protector al ficatului, regulator
al intestinelor, tonic cardiac, stabilizator al tensiunii sanguine, tonic
general, antitusiv, expectorant şi antitumoral. Cele mai multe dintre bolile
cronice şi acute se datorează dezechilibrului organismului,
determinat de acumularea de toxine.Ganoderma are capacitatea de a ne oferi o
verificare medicală şi de a descoperi bolile ascunse în organism. Ea va elimina
apoi toxinele permiţând corpului să devină cel mai bun doctor care, prin
intermediul sistemului imunitar natural, să trateze o întreagă gamă de boli. Această
ciupercă roşie cu pojghiţă strălucitoare a devenit o speranta pentru milioane
de oameni din lume. Daca o persoana este sanatoasa, este de preferat sa se
mentina aceasta stare a organismului de-a lungul intregii vieti, iar Ganoderma
poate ajuta la atingerea acestui obiectiv.
Componenta
fitochimica: polizaharidele, care fortifica sistemul imunitar, si germaniul
organic,care mareste cantitatea de oxigen absorbita de singe, sustine
metabolismul si impiedica degenerarea tesuturilor (antioxidant
puternic). Principalele proprietati ale Ganodermei sunt: purificarea
singelui, eliminarea toxinelor, protejare, amplificarea puternica a functiei
rinichilor, tonic cardiac, stabilizator al tensiunii sangvine, tonic general,
antitusiv, expectorant, sedativ, curatarea colonului si antitumoral. In
urma experimetelor clinice efectuate de dr. Shigeru Yuki s-a dovedit ca
Ganoderma isi datoreaza eficienta proprietatilor sale de baza, adica: scade nivelul colesterolului si grasimilor din singe;
reduce nivelul zaharului din singe si reface
funcţiile pancreasului; scade cantitatea
lipidelor din singe si stabilizeaza membrana globulelor rosii; datorita
adenozinei continute, poate diminua numarul trombocitelor (plachetelor
sanguine) si riscul formarii trombilor (cheagurilor de sânge), astfel
putindu-se impiedica aparitia trombozei; imbunatateste
functia cortexului si a glandelor suprarenale, contribuind la mentinerea
echilibrului sistemului endocrin; creste
capacitatea naturală de vindecare a organismului; ajuta organismul sa isi
formeze un sistem imunitar puternic; impiedica
degenerarea celulelor si a tesuturilor; previne
senilitatea, mentinind starea de tinerete a organismului; reduce efectele secundare ale medicamentelor
antihipertensive; impiedica degenerarea
organelor; impiedica aparitia alergiilor
provocate de diferiti antigeni, prin inhibarea mastocitelor secretante de
histamina; previne si trateaza cancerul;
inhiba metastazarea celulelor canceroase; impiedica
moartea subită a pacientilor de cancer, cauzata de embolism; inhiba tromboza si dizolva trombii de la nivelul peretilor
arteriali; protejeaza impotri-va efectelor secundare ale citostaticelor,
sporind astfel eficienta acestora; amelioreaza durerile provocate de
cancer; analgezic; activitate
antialergică; efect
bronhito-preventativ, determină regenerarearea
epitheliului bronhial; antiinflamator; antibacterial, contra Staphylococci, Streptococi şi Bacillus pneumoniae (prin stimularea activitatii
sistemului imunitar); antioxidant, activitate
antitumorala; efect antiviral, prin stimularea
producerii de interferon; scade presiunea
sanguina; intensifica proliferarea celulelor
nucleate a maduvei osoase; tonic cardiac,
reduce nivelul colesterolului; intensifica metabolismul miocardic, si
amelioreaza hemodinamica coronariana; diminueză
activitatea anticolinergica centrala si periferica pe sistemul nervos, reducind
astfel efectele cofeinice, relaxind musculatura; intensifica activitatea imunitară (NK) in vitro; expectorant si antitusiv; activitate
anti-HIV in vitro şi in
vivo (efecte benefice
la SIDA); imbunatateste functia
adrenocorticala; mareste productia de
interleukin-1; mareste producţta de
interleukin-2. (Extras de la United Kingdom Cancer Research Institute).
Ganoderma conţine mai mult de 200
de elemente active care pot fi împărţite în 3 categorii: 30 % elemente
solubile în apă, 65% elemente solubile organic, 5% elemente volatile.
Polizaharidele şi germaniul
organic îmbunătăţesc capacitatea naturală de vindecare a organismului şi
fortifică sistemul imunitar. Ele au proprietăţi antitumorale împiedicând
degenerarea organelor interne şi întărind celulele din ţesuturi. Aceste
elemente determină creşterea nivelului de oxigen din sânge şi facilitează
eliminarea celulelor moarte şi a toxinelor solubile în apă. Adenozina impiedica
formarea de cheaguri în sânge, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, scade
nivelul de colesterol, reduce grăsimile, îmbunătăţeşte funcţionarea cortexului
şi a glandelor interne determinând menţinerea echilibrului endocrin, reglează
metabolismul, aduce starea de tinereţe şi de energie în corp şi menţine
echilibrul PH-ului din sânge. Adenozina întăreşte sistemul digestiv, împiedică
alergiile datorate antigenilor, reduce colesterolul.
Triterpenoidele fortifică sistemul digestiv şi construieşte protecţia
împotriva alergiilor cauzate de antigene. Reduce colesterolul şi conţinutul de
substanţe grase, activează nucleele celulelor. Esenţa
ganodermică întinereşte ţesuturile organismului, conservă funcţiile
organismului, menţine starea de tinereţe, vindecă problemele pielii şi
înfrumuseţează pielea. Este totodată eficientă pentru
uzul extern în tratarea rănilor, a ulceraţiilor mucoasei bucale şi pentru
oprirea sângerării.
Conform cercetărilor
efectuate de medicul japonez Dr. Kazuhiko Asai, Ganoderma conţine
800- 2000 p.p.m. de Germaniu, ceea ce reprezintă de 4-
6 ori mai mult decat conţinutul de germaniu din Ginseng. Compusul de germaniu
dizolvat în apă este diferit de celelalte medicamente. Bazată pe teorii ale
fizicii moderne, ştiinţa medicală a creat biochimia cuantică. Corpul uman este
compus din celule cu potenţial electric. Scanările undelor creierului sunt
folosite pentru a diagnostica diferite boli ale acestuia prin comparaţia
diferenţelor de potenţial electric. Atunci când un organism devine disfuncţional,
potenţialul electric se modifică. Germaniul schimbă potenţialul anormal
într-unul normal datorită faptului ca este un semiconductor neutru. Să luăm de
exemplu celulele canceroase. Când acestea se dezvoltă foarte repede,
potenţialul electric de la nivelul membranei celulare creşte. În acest moment,
dacă elemente componente ale germaniului sunt în apropiere, acestea vor urmări
electronii celulelor canceroase schimbindu-le potenţialul, obţinându-se o stare
de echilibru, astfel oprind evoluţia bolii spre starea malignă şi metastază. Germaniul acţionează asupra medicamentelor bazate pe oxigen
molecular organic favorizând dehidrogenarea şi creşterea nivelului de oxigen în
organism. Noi mâncăm pentru a avea energie şi pentru a supravieţui. Procesul
metabolic transformă substanţele nutritive pentru a genera energia necesară
organismului. Produşii finali ai acestui proces sunt dioxidul de carbon şi
hidrogenul. Dioxidul de carbon este expirat, iar hidrogenul este combinat cu
oxigenul inhalat, rezultând apa ce va fi eliminată din corp. Pentru a regla aceste
pierderi, este necesară o cantitate foarte mare de oxigen. Deoarece compusul organic este în strânsă legătură cu
hidroge-nul, germaniul are o funcţie de dehidrogenare, acţionând ca o reacţie
oxigen-hidrogen ce se va autolimita ulterior. Această funcţie a germaniului
favorizează folosirea mai eficientă a oxigenului din sânge. Germaniul organic
este eliminat în 20-30 de ore din organism sub formă de hidroxil-germaniu.
În urma experimentelor clinice (efectuate de Dr.
Chirotaka Tenaka) pe animal (şobolani), după o expunere la radiaţii până la
reducerea cu 50% a numărului de globule albe şi roşii, aceştia au fost
injectaţi cu o soluţie ce conţinea germaniu organic. După 2 săptămâni, numărul
de globule albe şi roşii s-a refăcut complet, mai mult, deşi măduva osoa-să
fusese distrusă din cauza radiaţiilor, ea şi-a reluat funcţiile. După această
perioadă de timp nu s-au mai găsit urme ale germaniului în corpul animalelor. Germaniul conţinut în Ganoderma măreşte
cantitatea de oxigen absorbită de sânge de până la 1,5 ori; îmbunătăţeşte
circulaţia sângelui; poate susţine metabolismul şi împiedică degenerarea
ţesuturilor; antioxidant specific ce reduce
radicalii liberi şi efectele secundare ale câmpului electromagnetic; întăreşte sistemul imunitar; echilibrează nivelul
glucidelor în sistemul sanguin; optimizează potenţialul electric al celulelor;
previne degenerarea funcţională. Germaniul organic este eficient în tratamentul următoarele afecţiuni: ateroscleroza; encefaloragie şi complicaţiile sale;
epilepsie; hemiplegie; ulcer gastric; tulburări de menopauză; boli cardiace (
angina pectorală) şi hepatice; psihoza senilă; reumatism cronic;
sindromul Raynaud; ca analgezic pentru bolnavii de cancer.
Efecte ale germaniului organic în organism: scade
vâscozitatea sângelui; catifelează pielea şi îmbunătăţeste culoarea tenului;
din cauza nivelului crescut de oxigen, creşte capacitatea de concentrare şi
dispare senzaţia de oboseală; dispare
căscatul; elimină rapid efectele intoxicaţiei cu monoxid de carbon; stimulează
circulaţia sângelui la nivelul extremităţilor; este eficient în accidentele
vasculare cerebrale, crescând cantitatea de oxigen la nivelul creierului;
produce un somn adânc şi liniştit; previne recidiva tumorilor maligne după
intervenţii chirurgicale (suprimă activitatea celulelor canceroase şi previne
metastazarea, are un efect mai puţin vizibil în fazele terminale ale
cancerului); conduce la o stare de confort psihic; ameliorează simptomele
cauzate de afecţiuni ale prostatei; persoanele cu o stare generală bună cărora
li se va administra germaniu pot înregistra o creştere a capacităţii mentale, a
energiei, a imunităţii. Este, de asemenea, eficientă în cazul sindromului
de oboseală acută sau cronică, a exerciţiilor fizice intense, durerilor
gastrice şi a tulburărilor excreţiei. Dacă se administrează împreună cu alte
medicamente clasice, poate reduce efectele adverse ale acestora. Ganoderma s-a
dovedit a fi eficientă şi în tratarea unor boli dificile: bolile ale căror cauze
nu pot fi identificate; bolile care, deşi au cauze cunoscute, nu pot fi tratate
cu medicamente clasice. De exemplu, hipertensiunea arterială este determinată
de factori multipli, însă este mult prea complicată evidenţierea surselor
acestora şi eliminarea lor. Chiar dacă medicamentele antihipertensive pot
diminua simptomele, sursa acestora nu poate fi determinată. Pentru bolile ce nu pot fi vindecate în mod adecvat cu
ajutorul medicinei clasice, care nu pot fi diagnosticate sau care nu pot fi tratate
prin intermediul medicamentelor alopate, Ganoderma poate fi considerată un
preţios panaceu, putând trata cu succes aceste variate afecţiuni enigmatice,
eliminând de la bază cauza acestora. Folosită în mod constant, poate elimina
cauzele multor boli.
Aceste
efecte denotă faptul că Ganoderma conţine multe elemente active ce funcţionează
interactiv. Conform studiilor efectuate la Universitatea din Kinki (Japonia),
principalele proprietăţi sunt acelea de a îmbunătăţi circulatia sangvină în tot
corpul, îl detoxifiază, îmbunătăţeşte metabolismul, sporeşte vitalitatea şi
stimulează imunitatea organismului. Poate
să pară ciudat faptul că Ganoderma poate atât să crească cât şi să scadă
tensiunea arterială. Aceste efecte se datorează faptului că poate armoniza funcţiile
organismului, sporind capacitatea naturală de vindecare a acestuia şi întărirea
sistemului imunitar, în special în cazul persoanelor de vârstă mijlocie.
Garcinia cambogia
Familia: Clusiaceae
Genul: Garcinia
Specia: cambogia
Nume comune: citrin, gambooge, BrindalBerry, Gorikapuli, HCA,
Hydroxycitric acid, Malabar Tamarind, Vrikshamla (numele sanscrit)
Sinonime: Gutta gamba, Gummigutta,
Tom Rong, Gambodia, Garcinia Morella, Kankusta.
Aria de raspindire: sud-estul
Asiei, Africa centreala si de vest, India
Garcinia cambogia se intilneste mai ales in sudul Indiei si Indonezia.
Este tipica padurilor tropi-cale. Mai este cunoscuta si sub numele de
Malabar-Tamarinde sau Dovleac indian, dupa forma fructelor. Acestea sint
comestibile, dar sint foarte acre. Coaja fiarta inse este mult mai placuta, si
poate fi intilnita ca si componenta in Curry. Garcinia contine in fruct acizi
hidroxid-citronici (HCA).
In medicina traditionala indiana fructul este folosit in edeme,
menstruatie intirziata, constipatie si contra parazitilor intestinali. Se mai
folosea si contra reumatismului. In 1965 cercetatorii au descoperit ca fructul
are calitati de sustinere a slabirii. Rezultatele au fost atit de
surprinzatoare si convingatoare, incit Hoffmann-La Roche a declansat o serie de
cercetari si studii, precum si un patent asupra HCA. Doar ca patentele asupra
produselor naturale se pot impune greu, astfel ca in scurt timp au aparut si
alte firme interesate de aceasta tema. Astfel incit Hoffmann-La Roche a incetat
studierea si cercetarea plantei, desi aceasta este intradevar foarte
promitatoare in directia scaderii in greutate! Vorba aceea : Daca nu sint
bani, nu-i nici interes. In ultimii ani au aparut o gramada de produse pentru
slabit, bazate de Garcinia, avindu-se in vedere mai ales calitatea ei de a
“taia” apetitul, precum si aceea de inhibare a absorbtiei si sintetizarii
grasimilor, colesterolului si trigliceridelor. Cu ajutorul HCA surplusul de
glucide este imediat transformat in energie. De asemenea HCA este un inhibator
lipogenezic, incetinind sintetizarea grasimilor din hidrocarburi si proteine.
In mod normal surplusul de proteine se depoziteaza in organism sub forma de
glicogen (in ficat si muschi). In functie de necesitate glicogenul este mai
tirziu transformat in energie. Interesant este si faptul ca Garcinia „taie“ in
primul rind do-inta de a minca dulciuri si stimuleaza senzatia de satietate. In
practica, aceasta teorie pare foarte plauzibila. Substantele din Garcinia de
fapt inhibă tendinţa corpului de a transforma excesul de zahăr in grăsimi
alimentare. Acizii hydroxycitronenici sint inhibitori eficienti al acizilor
graşi de sinteza (Lowenstein, 1971), prin faptul ca furnizeaza acetilcoenzima
A, care blocheaza formarea acizi
Ginko biloba, Silberpflaume sau Fächerbaum (germ.)
Familia: Ginkgophyta. Este o „planta fosila“. Provine din estul Asiei.
Este o planta de vara, deci iarna isi pierde frunzele. Ajunge pina la o virsta
de aprox. 100 de ani si poate creste pina la 40 de metrii inaltime. In Asia
este de mult folosita ca aliment. Se folosesc semintele, care insa trebuiesc
fierte. Se foloseste si in amestec cu orezul in cantitate mica. Coaja tare a
semintelor trebuieste inlaturata. Semintele contin 37,8% hidruri de carbon,
4,3% proteine, si 1,7% grasimi. Un supradozaj poate duce la otraviri. Folosirea
frunzelor ca mijloc de vindecare este cunoscuta in China deja de peste 2000 de
ani. Se folosesc la tratarea astmei,
bronsitei, degeraturilor, gonoreei, bolilor de piele, tusei,
afectiunilor stomacale, tuberculozei, si este considerata ca fiind o
planta-minune. In fitoterapia moderna Ginkgo (semintele si extractul din
frunze) se foloseste cu precadere ca mijoc de sustinere a circulatiei singelui.
Datorita acestei calitati se foloseste Ginkgo si in cazurile de glaucom. De
asemenea o serie de studii releva utilitatea Ginkgo in cazurile de
arterioscleroza. Motivul pentru care Ginkgo obtine astfel de rezultate este, se
pare, continutul inalt de flavonide si terpenoide. Acestea din urma sunt sub o
forma speciala (Ginkgolide si Bilobalid) continute numai in Ginkgo. Un studiu
recent releva eficacitatea Ginkgo si in cazul dementei. Controversata este inca
eficacitatea Ginkgo in cazurile de tinitus si deficienta de auz.
Glycyrrhiza glabra, Lemn dulce,
G. uralensis , Gan Cao (chin.)
Familia: Fabaceae
Nume comune: Gan Cao, Iriqsus, Kan T'Sao, Kan Ts'Ao, Liquirita,
Madhuka, Meyankoku, Mi Ts'Ao, Regaliz,
Sus Maikik
Aria de raspindire: Siberia, Mongolia, China si Japonia
Numele farmaceutic: Radix Glycyrrhizae Uralensis
Proprietati si actiuni documentate prin studii: anodina, antioxidanta,
antispasmotica, antiinfla-matorie, depurativa, diuretica, emolienta, estrogenica,
expectoranta, pectorala.
Substantele chimice din planta: acid acetic, Acetoin, Acetol, Acetophenone,
Alpha-terpineol Aluminum, Anethole, Apigenin, acid ascorbic, Asparagine,
Benzaldehyde, acid benzoic,
Benzyl-alcohol, Beta-sitosterol,
Butan-1-ol-2-one, Butan-1-ol-3-one, Butane-2,3-diol, acid butanoic,
Butylphthalate, Butyric-anhydride, Calcium, Camphor, acid caproic, Carvacrol,
Choline, Chromim, Cobalt, alcool cumic, Decane, acid decanoic,
Difurfuryl-ether, Dihydro-5,5-dimethyl-2(3h)-furanone, alcool Dimethyl-phenylethyl,
Docosane, Dodecane, acid dodecanoic, Eicosane, EO, Estragole, Estriol,
Ethyl-linoleate, Ethyl-linolenate, Ethylpalmiate, Ethyl-phenol
,Ethyl-phenylacetate, Eugenol, Fenchone Formononetin, Fructose, Furfural,
Furfuryl-acetate, alcool Furfuryl, Furfuryl-butyrate,
Furfuryl-formate,F
urfuryl-propionate, Furyl-methyl-ketone, Gamma-butyrolactone,
Gamma-heptalactone,Gamma-hexalactone,
Gamma-nonalactone, Gamma-octalactone, Geraniol, Glabrene, acid glabric,
Glabridin, Glabrol, Glabrolide, Glabrone, Glucose, Glycocoumarin, Glycyrin,
Glycyrol, Glycyrram, acid glycyrrhetic, acid glycyrrhetinic, Glycyrrhetol,G
lycyrrhi-oflavanone, Glycyrrhisoflavone, acid Glycyrrhizic, Glycyrrhizin,
Glyzaglabrin, Glyzarin, Guaiaco, Hederasaponin-c, Henicosane, Heptadecane, Heptane-1,2-diol, acid heptanoic, Heranol, Herniarin, Hex-trans-3-en-ol,
Hexadecane, acid hexadecanoic, Hexa-ecyl-acetate, Hexan-1-ol, Hexanoic-acid,
Hexanol, Hexyl-formate, Hispaglabridin-a ,Hispaglabridin-b, Indole, Iron, Isobutylaipate,
Isoglabrolide, Soglycyrol, Isoliquiritin, Isomucronulatol, Isoneoliquiritin,
Isoschaftoside, Isoviolanthin, Kumataenin, Lavandolol, Liohalcone-a,
Licochalcone-b, Licoflavonol, Licoisoflavanone, Licoisoflavones, acid licoric,
Licuraside, Licuroside, Lignin, Linalool, Linalool-oxides, Liqcoumarin,
Liquirazide, acid liquiritic, Liquiritigenin, acid liquoric, Magnesium,
Maltose, Manganese, Methyl-ethyl-ketone, Methyl-hexa-decanoate,
Methyl-hexanoate, Myrtenal,
N-methyl-2-pyrrolidone, N-nonacosane, N-tetradecane, Neoiuiritin,
Neosoliquiritin, Nonadecane, acid nonanoic, O-acetyl-salicylic-acid, O-cresol,
O-methoxy-phenol,
O-tolunitrile, Octacosan-1-ol,
Octadecane, Octanoic-acid, P-cymenol, P-methoxy-phenol, acid palmitic,
Pentadecane, acid pentadecanoic Pentan-1-ol, acid pentanoic,
Phaseollinisoflavan, alcool Phenethyl, Phenol, Phenyl-acetaldehyde, acid phenylpropionic,
Phosphorus, acid Propinic, Pyrazole, Rhamnoisoliquiritin, Rhamno-liquiritin, acid
Salicylic, Schaftoside, Silicon, Stigmasterol, Sucrose, Sugar, Ter-in-1-en-4-ol,
Tetracosan-1-ol, Tetracosane, acid tetradecanoic, Tetramethyl-pyrazine,
Thiamin, Thujone, Thymol, Tiglaldehyde, Tin, Tricosane, Tridecane, acid tridecanoic,
Trimethyl-pyrazine,
Umbelliferone, Undecane, acid undecanoic, Zinc.
Planta perena ce creste aproximativ 40 de
centimetri in inaltime. Infloreste din Iunie pina in August, iar semintele se
maturizeaza din Iulie pina in Octombrie. Florile sunt hermafrodite. Planta
prefera lumina si solul cleios. Partea utilizata medicinal este radacina, care
se poate folosi si ca indulcitor in alimentatie. Este fiarta in apa pentru a se
extrage componentul dulce din ea. Acesta poarta numele de glycyrrhizin, si este
de 50 de ori mai dulce decit zaharul. Radacina se culege toamna devreme, de preferat
de la plante de 3-4 ani, si se usuca pentru o folosire ulterioara. Florile sunt
alterative si expectorante. Planta este rezistenta la frig pina la -15 grade
Celsius. Planta are un soi de relatie speciala cu anumite bacterii, cu ajutorul
carora se reuseste fixarea nitrogenului in nodulii radacinei. Semintele se pot
pune la inmuiat 24 de ore in apa calda si apoi plantate primavara sau toamna in
solarii. Se inmulteste insa si din radacina, prin divizare. Gan Cao este
considerata in TCM una dintre primele 50 de plante ca actiune medicinala. Este
situata la egalitate ci Ginsengul si Angelica sinensis. Trebuieste avut in
vedere insa faptul ca, folosita in exces, poate provoca disfunctii cardiace si
hipertensiune acuta. Radacina este un tonic dulce care stimuleaza hormonii
corticosteroidali, neutralizeaza toxinele si echilibreaza nivelul glicemiei in
singe. Mai are de asemenea calitati antibacteriene, antiinflamatorii,
antiflogistice, antispasmodice, antitusive, emoliente, expectorante si
laxative. Intern este folosita in terapia afectiunii Addison, a astmei, tusei
si racelilor, precum si a ulcerului peptic. Extern este folosita pentru a trata
acneele, vinataile si alte leziuni. Este inclusa in aproape toate retele TCM,
deoarece se crede ca armonizeaza si directioneaza efectele celorlalte
ingrediente. Pe de alta parte nu este recomandata folosirea ei impreuna cu
unele plante, cum ar fi Daphne genkwa, Euphorbia pekinensis si Corydalis
solida. Mareste toxicitatea unor componente chimice cum ar fi efedrina,
salicilatul, adrenalina si cortizonul. Nu se prescrie femeilor insarcinate sau
persoanelor cu tensiune sangvina mare, cu afectiuni ale rinichilor sau celor
carora li se administreaza medicamente bazate pe digoxin. Dozele excesive
provoaca retentia apei si hipotensiune. In general nu se recomnda persoanelor
care sufera de hipertensiune. Gan Cao sustine glandele adrenale si stimuleaza
astfel productia de hormoni din cortexul adrenal. Astfel sustine productia de
estrogen si are si un efect stabilizator in perioadele in care se iau pilule
anticonceptionale. Gan Cao este catalogata ca fiind excelenta pentru plamini si
splina. Este foarte des folosita si contra afectiunilor cum ar fi astma, tusea,
ulcere duodenale sau stomacale, hepatita, isterie sau intoxicatiile alimentare.
De asemenea este un excelent antioxidant. Curata colonul, diminueaz spasmele
musculare si sporeste fluiditatea mucozitatilor din plamini si bronhii.
Datorita faptului ca are efect hormonal similar estrogenului, poate modifica
timbrul vocii. De asemenea unele studii au certificat ca Gan Cao stimuleaza
productia de interferon. Tonifica splina si sustine Qi (in conceptia TCM,
energia corpului). Un alt aspect foarte important este acela ca Gan Cao
modereaza si armonizeaza calitatile altor plante, fiind, daca vreti, un fel de
catalizator blind. Aceasta , sustine TCM, pentru ca Gan Cao patrunde in toate
cele 12 canale primare (pricipiu de baza in TCM, care se refera des la aceste
12 canale, sau meridi-ane, daca vreti) si astfel favorizeaza patrunderea si a
altor plante. In pricipiu, Gan Cao se recomanda tuturor, femei sau barbati, si
in practic toate afectiunile, ca adjuvant. Foarte multi autori desemneaza Gan
Cao ca cel mai puternic tonifiant existent. Mai ales in privinta sistemului
muschi-schelet. Efectul antiinflamator
al Gan Cao se extinde practic asupra intregului corp, atit extern cit si
intern. De asemenea Gan Cao stimuleaza sistemul imun si il ajuta sa faca fata
practic tuturor atacurilor patogene externe. Daca cineva cauta o planta care sa
aiba un spectru larg de actiune tonifianta, protectoare, care sa mentina
sanatatea si sa vindece afectiunile, atunci cu siguranta Gan Cau, sau
Glycyrrhiza glabra, sau Lemn-dulce, dupa cum vreti sa o numiti, este solutia
ideala.
Amachazuru (jap.), xianxao (chin.), Sweet Tea
Vine
Familia: Cucurbitaceae.
Deoarece
procentul de persoane care traiesc peste 100 de ani, in regiunea chineza
Guizhou este surprinzator de mare, in urma cercetarilor facute de savantii
chinezi a fost descoperit faptul ca in aceasta regiune se consuma zilnic un
ceai facut din planta Xianxao (in chineza = planta nemuririi) mai cunoscuta sub
denumirea de Jiaogulan. Substantele active se gasesc in frunze, si anume
importante Saponine (gypenoside, asemanatoare cu cele din Ginseng), deasemenea
microelemente, aminoacizi, proteine, polizaharide si vitamine. Jiaogulan
contine de patru ori mai multe saponine decit Ginseng (28 in Ginseng si 82 in
Jiaogulan). Ceaiul de Jiaogulan actioneaza asupra stressului, diminuindu-l si
reducind nervozitatea si avind efecte sedativ si antispasmodice. Deasemenea
este foarte util diabeticilor, reducind grasimile si zaharul din singe. Reduce
colesteroul LDL si trigliceridele. Actiunea antioxinanta a plantei se exercita
prin stimularea enzimei Superoxidimuaze. Sistemul imun este intarit prin
sustinerea limfocitelor. Jiaogulan mai are utilitate in ateroscleroza,
afectiuni ale ficatului (hepatite), bronsite cronice si ca foarte bun
tonifiant. De asemenea este folosit contra astmei, ulcerului peptic, bronsitei
si cancerului. Este considerata ca una dintre primele zece plante ca efect
tonifiant. Prin studii s-a constatat ca Jiaogulan stimuleaza inima, prin
cresterea puterii de pompare a acesteia, si astfel imbunatateste tensiunea
arteriala. Deasemenea arterele sunt “dilatate” astfel incit singele circula mai
usor. Este interesant ca glicosidul Ginsenosid Rh12 este un inhibator tumoral
eficace. Prin efectul de stimulare a globulelor albe, Jiaogulanul este foarte
important si ca sustinere a sistemului imun in timpul sau dupa terminarea unei
chemoterapii. Despre Jiaogulan se spune in China ca “actioneaza ca Ginseng-ul,
dar este mai buna decit acesta”. Gustul ceaiului este dulce-acrisor. Planta
poate fi cultivata si la noi (este o planta cataratoare) fiind rezistenta iarna
pina la -18 grade. Are nevoie de un loc cu umbra, nu in plin soare. Pentru
perioada de iernare, in ghivece, planta poate fi tinuta si in casa, caz in care
frunzele se pastreaza mai departe. Frunzele se pot folosi si verzi, in salate,
avind un gust placut.
Harpagophytum
procumbens, Gheara dracului,
Teufelskralle (germ.), Devil’s Claw (engl.)
Familia: Pedaliaceae.
Provine din stepele Namibiei si din Africa
de sud. Substantele de baza sunt irido-idglicoside (Harpagosid, Harpagid si
Procumbid), fenolpropanoide (Acteosid, Triterpene, Flavonide), acizi grasi
nesaturati si acid clorogen. Pentru terapie se folosesc radacinile secundare,
astfel incit planta cu radacina principala se pastreaza si poate creste mai
departe, producind noi radacini laterale, secundare. Aceste radacini sunt
uscate si macinate. Din pacate aceasta planta este serios amenintata cu disparitia
iar cultivarea ei in afara Africii este problematica. Se foloseste in afectiuni
ca : inflamatii articulare, reumatism, dureri de spate, artroze si guta.
Stimuleaza de asemenea sucul gastric si fierea. Prin aceasta are efect
stimulator asupra ficatului si pancreasului, ceea ce duce si la o scadere a
tensiunii sanguine. Efectele tratamentului se observa abea dupa 2-4 saptamini,
si se recomanda de 2-3 ori pe an cite o cura de 4 saptamini.
Ilex paraguariensis, Mate
Familia: Aquifoliaceae
Sinonime: Ilex paraguayensis ,
I. paraguensis, I. mate, I. domestica, I. sorbilis
Nume comune: Yerba maté, maté, erva mate, congonha, erveira,
Paraguay cayi, Paraguay tea, South American holly, matéteestrauch,
erva-verdadeira, Jesuit’s tea, hervea, caminú, kali chaye.
Parti folosite: frunzele
Proprietati si actiuni principale:
energizant, tonic general, elimina grasimile, inhiba apetitul, detoxifica
singele, stimuleaza digestia, curata intestinele, stimuleaza cordul,
imbunatateste memoria, analgezic, promoveaza fierea, laxatv, promoveaza
transpiratia, combate sinuzita si alergiile.
Dozajul standard: frunze – infuzie - o cana de 2 - 3 ori pe zi;
capsule – 1 - 2 gr de doua ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antiinflamator,
antioxidant, antispasmodic, stimulant al bilei, stimulant general, thermogenic
(mareste arderea grasimilor), vasodilatator.
Proprietati si actiuni
documentate traditional: antialergic, antidepresiv, inhiba apetitul, detoxifica singele,
cardiotonic, stimulant al sistemului nervos central, digestiv, hipotensiv,
calmant nervos, neurastenic, neuroprotector, purgativ.
Contraindicatii: contine cafeina, deci a nu se administra celor
alergici la aceasta substanta. Nu se recomanda a se consuma excesiv (poate
provoca cancer al esofagului sau cavitatii bucale). A nu se administra
persoanelor care iau medicamente pentru inhibarea MAOIs (vezi mai jos).
Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint documentate. In orice caz, poate potenta inhibatorii
monoamin-oxidazei (MAOIs).
Yerba mate este un arbore de marime mijlocie, circa 20 de metri
inaltime. Creste in zonele mai inalte, intre 700 -1000 de metri peste nivelul
marii. Are flori albe din care apar ulterior bobite rosii, negre sau galbene.
In medicina traditionala sint folosite frunzele, din care se prepara un ceai
celebru. Este originar din America de Sud (Paraguay, Brazilia, Argentina si
Uruguay), dar intre timp este cultivat in multe alte regiuni cu clima tropicala
de pe glob.
Yerba mate este folosita din timpuri imemoriale de catre indigenii din
America de Sud. In secolul 16, Juan de Solis, un explorator spaniol, scria ca
indianii Guarani din Paraguay fierbeau frunzele de Yerba Mate si consumau
ceaiul contra oboselii. Metodele de preparare a frunzelor in vederea utilizarii
lor pentru ceai difera de la o regiune la alta. In general frunzele sunt ori
oparite ori tinute deasupra focului, metode prin care se dezactiveaza enzimele
din frunze. Planta salbatica are o aroma deosebita, care nu este prezenta la
plantele din culturi controlate. Brazilia si Paraguay sunt principalii
furnizori de Yerba Mate. Culegerea frunzelor se face intre Mai si Octombrie.
Ceaiul de Mate care se gaseste in comert in mod curent provine aproape in
exclusivitate din culturi controlate (mai ales din Paraguay si Uruguay). In
America de Sud exista o intreaga cultura a bautului de ceai de Mate, asemanatoare
cu cea din China sau Japonia in ceea ce priveste ceaiul negru sau verde. Este
des utilizat ca depurativ, stimulant nervos si al sistemului muscular, contra
afectiunilor digestive, colicilor renali, depresiunilor, oboselii si
obezitatii. In Europa ceaiul de Mate este folosit pentru slabit, contra
oboselii fizice si mentale, depresiunilor nervoase, durerilor reumatice si
oboselii sau asteniei. In USA este recomandat contra artritei, durerilor de
cap, hemoroizilor, retentiei de fluide, obezitatii, oboselii, stressului, alegiilor,
febrei mari precum si ca detoxificant general.
Substantele cele mai importante din Mate
sint xantinalcaloizii (caffein, theobromin si theophyllin), saponionele si
acidul chlorogenic (10%). Mai sint prezenti steroli (ergosterol si colesterol),
precum si unele saponine noi, denumite matesaponine. Despre saponine se stie
deja de mult ca sunt stimlanti ai sistemului imun. Frunza mai este bogata in
vitamine si aminoacizi. Frunza contine caffeina intr-un procent de 0,7% pina la
2%. Utilizarea plantei contra oboselii se datoreaza in primul rind continutului
de caffe-ina. Utilizarea plantei ca si cardiotonic se poate pune pe seama
theophyllinului care este un stimulant al sistemului muscular. Toate cele trei
xantine (theobromine, caffeine si theophylline) au efect diuretic. In Yerba Mate mai gasim: alpha-amyrin,
alpha-terpineol, acid arachidic, beta-amyrin, acid butyric, acid caffeic,
caffeine, 5-o-caffeoylquinic acid, calcium, carotene, acid chlorogenic,
choline, chlorophyll, chrysanthemin, cyanidin-3-o-xylosyl-glucoside,
cyanidin-3-glucoside, uleiuri esentiale, eugenol, gera-niol, geranyl acetone,
guaiacin b, indole, inositol, ionone, acid isobutyric, acid isocapronic, acid
isochlorogenic, acid isovaleric, kaempferol, acid lauric, levulose, linalool,
acid linoleic, matesaponins, acid neochlorogenic, nerolidol, acid nicotinic,
nudicaucin c, octan-1-ol, acid octanoic, acid oleic, acid palmitic, acid
palmitoleic, pyridoxine, quercetin, raffinose, safrole, acid stearic, tannins,
theobromine, theophylline, trigonelline si acid ursolic. In privinta scaderii
greutatii corporale, un studiu elvetian din 1999 efectuat pe material uman
raporteaza ca Yerba Mate poate fi benefica prin actiunea ei termogenica, deci
de ardere a grasimilor din corp. Un alt studiu a certificat aceste efecte, insa
aici s-au folosit si Guarana si Damiana in combinatie du Yerba Mate. Aceasta combi-natie a avut ca efect si
crearea senzatiei de satietate a subiectului, pe o perioada mai lunga de timp.
Studiile clinice au relevat ca Yerba Mate inhiba ipioxigeneza, o enzima
implicata in inflamatii sau afectiunile inflama-orii. Alte studii confirma
actiunile de relaxant muscular si de stimulare a fierei, precum si cea de
inhibare a ingustarii vaselor de singe. Un studiu american recent (2002) arata
ca Yerba Mate inhiba activitatea oxidazei monoaminice (MAO) la 40-50%, acest
fapt fiind util in afectiuni cum ar fi depresia, lipsa de concentrare sau afectiunile
de tip emotional, Parkinson, afectiunile extrapiramidale, hipertensiunea sau
renuntarea la fumat. Si calitatile de
antioxidant au fost certificate prin numeroase studii. S-a demonstrat ca un
ceai din frunze inhiba peroxidarea lipidica, in mod special cea a LDL (low-density
lipoprotein). Aceasta (oxidarea LDL) este considerata ca fiind principalul
factor in patogeneza aterosclerozei. Un alt studiu a aratat ca Yerba Mate inhiba
si formarea produselor AGEs, cu un efect egal celor avute de medicamentele
sintetizate in acest scop. Formarea AGEs ia parte la dezvoltarea complicatiilor
provocate de diabet.
Yerba mate este o parte a istoriei Americii
de Sud, unde ceaiul de Mate este consumat mai mult decit cafeaua. Persoanele
adulte in Uruguay, de exemplu, consuma anul intre 9 si 10 kilograme de ceai
(frunze uscate). Dar si consumul exagerat poate avea rezultate negative.
Consumul exagerat de Mate poate duce la cancer al cailor aerodigestive (esofag)
cu 1,6-4 % mai mare risc. Aceste efecte se pun pe seama continutului bogat de
tanini din planta (7-14%), consumati la o temperatura ridicata (ceai
fierbinte). Cu toate aceste studii, cultura ceaiului de Mate nu s-a schimbat in
America de Sud. Ceva nou a aparut totusi, multi dintre bautorii de ceai
incepind sa adauge lapte la ceaiul de Mate, in ideea ca laptele “leaga”
taninii, reduce temperatura ceaiului si diminueaza efectele posibil negative.
In USA ceaiul de Mate a intrat puternic pe piata in ultimii ani, si asta
probabil datorita faptului ca foarte multi americani sufera de obezitate. S-au
constatat in ultima perioada si citeva cazuri de ”adulterare” a ceaiului, prin
introducerea de alte plante, ca de exemplu frunzele de Mango, in ceaiul de
Mate. Astfel de lucruri pot fi foarte neplacute, caci alte plante pot avea
efecte secundare, negative. Este bine ca la procurarea ceaiului de Mate sa se
caute o sursa, o firma cunoscuta ce
fiind serioasa. In ultima vreme si organizatiile raspunzatoare cu calitatea
produselor s-au implicat in controlarea si certificarea calitatii ceaiurilor de
Mate.