Paullinia cupana, Guarana, Brazilian cocoa





Familia: Sapindaceae
Sinonim:
Paullinia sorbilis
Nume comune: guarana, Guarana Kletterstrauch, guaranastruik, quarana, quarane,cupana, Brazilian cocoa, uabano, uaranzeiro.
Parti folosite: semintele, fructele.
Proprietati si actiuni principale:stimulant energetic, tonic, vasodilatator, sustine urinarea, antio-xidant,reduce greutatea (scade apetitul si acelereaza arderile), analgezic, sustinememoria, laxativ usor, sustine libidoul, antibacterian, subtiaza singele,inlocuieste cofeina (cafeaua), reduce temperatura corpului si supraincalzirea.

Dozaje standard: seminte-decoct-o cana de 1-3 ori pe zi; tinctura-1-3 mlde 2-3 ori pe zi; capsule-1-2 gr de 2-3 ori pe zi.

Preparari traditionale: O jumatate de cana de infuzie din semintede 1-3 ori pe zi, sau 1-3 ml detinctura (4:1) de 2 ori pe zi; 1-2 grame de pulbere din seminte in tablete saucapsule (sau cu apa sau suc) de 1-3 ori pe zi pot inlocui formele de mai sus,daca se doreste. Dozajele terapeutice sunt raportate a fi in jur de 4-5 gramepe zi. Mai nou se intilnesc in comert (piata USA) si inlocuitori de cafea dinGuarana (5-15%).

Contraindicatii:  A nu se folosi decatre femeile insarcinate sau care alapteaza. Nu se recomanda celor alergici lacofeina sau xantina. Consumul excesiv este contraindicat persoanelor cuhipertensiune sangvina, afectiuni cardiace, diabet, ulcer epilepsie sau alteafectiuni in care cafeaua este contraindicata.

Interactiuni cu alte droguri: Poate mari actiunea anticoagulantelor, cum ar fi Warfarin. Poate aveaefecte adverse (dureri de cap) daca este folosit impreuna cu inhibitori MAO.

Proprietati si actiuni certificatestiintific: analgetic, antibacterian, antioxidant,hiperglicemic, sutine memoria, calmeaza si echilibreaza sistemul nervos,neurastenic (reduce durerile nervoase), inhibator alagregarii plachetare (trombocite), stimulant, vasodilatator.

Proprietati si actiuni certificate demedicina traditionala:anticoagulant, antiseptic, afrodisiac, diminueaza apetitul, astringent,detoxifiant sangvin, cardiotonic, carminativ, stimulant al sistemului nervoscentral, stimulant digestive, diuretic, hipotensiv, laxativ, stimulantmenstrual, termogenic (mareste arderea grasimilor).

Precautii:  A nu seadministra celor alergici la cofeina. Nu se recomanda femeilor insarcinate saucare alapteaza.

    Guaranaeste un arbust originar din zona Amazonului (in mod deosebit din regiunileManaus si Parintins). Creste circa 12 metrii. Fructele sunt mici, rotunde, deculoare rosu-deschis si cresc ca niste ciorchini. La maturitate fructelepleznesc si elibereaza semintele, de culoare neagra. Semintele erau folositedin timpuri stravechi, mai ales de indienii din tribul Guaranis (de unde si numeleplantei), care le prajeau si le amestecau cu apa pina obtineau un fel de pasta.Ei foloseau semintele aproximativ in felul in care se folosea (prepara) siciocolata, folositdu-le in diferite mincaruri, bauturi sau cu scop medical.Erau folosite mai ales cu scop stimulant si energetic, sau ca astringent contradiareei cronice. Erau des utilizate mai ales in perioadele de post si dieta.Botanistul James Duke citeaza utilizarile Garanei de catre indienii amazonienica fiint: contra aterosclerozei, ca medicament cardiovascular eficace,analgezic, astringent, stimulant, tonic folosit in terapia diareei, contrahipertensiunii, febrei, migrenei, neuralgiei si dezinteriei. In Europa Guaranaa inceput sa fie cunoscuta si studiata in anii 40, nu numai pentru calitatileei medicale, dar si ca substitut al cafelei. In prezent Guarana este utilizatade milioane de brazilieni, care cred ca aceasta combate oboseala, imbatranireaprematura, detoxifica singele, pentru eliminarea gazelor din intestine, contraobezitatii, dispepsiei si aterosclerozei. In Peru este folosita si ca remediucontra reumatismului. Guarana este considerata ca fiind adaptogena, si mai esteutilizata si contra durerilor de cap, neuralgiilor si migrenelor. De asemenease considera a fi un bun remediu contra celulitei. Este folosita si in componentasampoanelor si a produsepor care combat pierderea parului. Opt la suta dinproductia mondiala de Guarana este asigurata de indienii amazonieni, care oculeg si o transforma in pasta pe cale manuala, si aici FUNAI  (National Indian Foundation) a creat o seriede proiecte care sustin si stimuleaza crearea de mici ferme administrate deindieni, care astfel isi pot asigura un venit si subsistenta lor si afamiliilor lor.

Substantele chimice: Primele cercetari asupra compozititei chimice a Guaranei au fost efectuatede catre botanistul german Theodore von Martius pe la1700. El a izolat o substanta cristalina, amara, din semintele de Guarana, caredovedea o remarcabi-la actiune asupra psihicului. El a dat numele de Garaninacestei substante, si a fost mai tirziu rebotezata Cafeina. Conform unorlaboratoare chimice, in zilele noastre Guaranina este considerata ca fiind defapt Cofeina in stare impura. Deci cofeina combinata (legata) cu tanini saufenoli. In planta se gasesc xantini care sunt combinati cu zahar, fenoli sitanini, care sunt eliberati prin praji-re (incalzire). Semintele de Guaranacontin intre 4 si 8% cofeina, precum si theophylline si theobromine. Se maiintilnesc cantitati mari de alcaloizi terpene, tanini, flavonoide, saponine sisubstante rasinoase.

Continutul de cofeina prin comparatie cuboabele de cafea: seminte de Guaraná contin 4–8% cofeina la 200-400 mg, boabelede cafea, 1-2,5% la 100-250 mg. Din punct de vedere medical se consideraca alcaloizii xantinici (cofeina, theopflina, theobromina) sunt cei care joacarolul principal in efectele ei terapeutice. In cadrul cercetarilor s-asubliniat faptul ca theofilinul stimuleaza activiatea cardiaca si sistemulnervos central, precum si eliminarea senzatiei de oboseala. De asemenea s-aconstatat efectul puternic diuretic precum si actiunea de reducere acontractiilor bornhiilor, ceea ce ii confera o buna utilitate in astma.Principalele substante chimice sint: adenin, allantoin, alpha-copaen, anethol,caffein, carvacrol, caryophyllen, catechins, acid catechutannic, cholin,dimethylbenzen, dimethylpropylphenol, estragol, glucosa, guanin, hypoxanthin,limonen, mucilagii, acid nicotinic, proanthocyanidini, protein, resin, acid salicylic,acid tannic, tanini, theobromin, theophyllin, timbonin si xanthin. Studiilede toxicitate au aratat ca Guarana nu este toxica chiar si intr-un dozaj mare,fiind raportat doar un singur caz, o femeie care avea probleme cardiace(prolapsul valvei mitrale).

   In1989, un patent american a fost depus pentru un extract din seminte de Guarana,produs care avea ca efect inhibarea agre-garii placutelor sangvine, precum sidizolvarea conglomeratelor existente in singe. Aceste calitati ale Guarana aufost inca o data certificate printr-un alt studiu de amploare efectuat inBrazilia in 1991. Toate acestea nu fac decit sa confirme inca o dat mai multtraditiile medicale ale indienilor sud-americani. In 1997 a fost certificatatot in cadrul unui amplu studiu si afirmatia traditionala conform careiaGuarana este un tonic energizant si stimulant al memoriei. Ce este interesantin acest studiu, este faptul ca aici se evidentiaza eficacitatea mai mare aGuarana, in comparatie cu cafeina sau ginsengul. Si in directia diminuariigreutatii corporale au fost efectuate numeroase studii (poate si pentru ca"moda" slabitului este larg raspindita printre femei si este sirentabila din punct de vedere financiar, asta pe linga cazurile reale deobezitate), care au certificat calitatile Guaranei, mai ales in combinatii cualte extracte din plante. Un studiu din1997 a certificat si calitatile deanalgezic ale Guaranei, fapt care a justificat si explicat folosirea seminelorde Guarana contra durerilor de cap, neuralgiei, lombagoului si reumatismului.Si eficacitatea Guaranei asupra unor bacterii cum ar fi E. coli si Salmonella sau efectele ei antioxidante au fostcertificate prin studii in laborator. Ca urmare a tuturor a-cestor calitatitransmise traditional si pe deasupra confirmate prin studii si cercetari,renumele semintelor de Guarana a crescut simtitor si constant in ultimeledecenii. Guarana poate fi regasita astazi in componenta a foarte multe formulesi produse aflate in comert. Din pacate exista si exemple de folosire incorectaa numelui Guarana in produse care de fapt nu contin altceva decit extract decafeina normala, din boabele de cafea. Un studiu recent efectuat de Food and Drug Administration din USA a relatat despreun numar de 14 produse din 24 de produse analizate, ca fiind in mod falsdeclarate ca extracte din Guarana. De aceea con-sumatorii trebuiesc sa aibegrije cind achizitioneaza astfel de produse. Un indice in acest sens esteatunci cind in prospectul unui produs este mentionat, pe linga procentul decafeina, si procentele celorlalte doua componente specifice doar Guaranei, sianume  theobrominasi theofilina. Astfel se poate avea o mai mare certitudine ca extractulrespectiv este intradevar obtinut din seminte de Guarana. Un alt indicator arfi pretul la care este oferit un astfel de produs. Daca el este prea mic,trebuie sa devenim mai circumspecti.

Peumus boldus, Boldo




Familia: Monimiaceae
Sinonme: Boldea fragrans,Peumus fragrans.
Nume comune : boldo, boldu, boldus, boldoa, boldina, baldina, molina.
Partile folosite ale plantei : frunzele

Proprietati si actiuni principale: stimuleaza digestia, vermifug, hepatoprotector,detoxifica, echilibreaza si sustine ficatul, sustine bila, stimuleaza fierea,antiparazitar, promo-veaza urinarea, cardiotonic, stimulant, reduce gazele,laxativ moderat, antiinflamator, sedativ, contra pietrelor la vezica biliara,protejeaza tractul digestiv, contra colitelor, constipatiei si afectiunilorcolonului.

Dozajul standard: Frunze - Infusie : 1/2 cana 1-2 ori pe zi; Tinctura- 2- 4 ml de 2 ori pe zi; Capsule - 1-2 g de doua ori pe zi.

Proprietati certificate prinstudii : abortiv,antioxidant, antispasmodic, antiinflamator, stimulant digestiv, diuretic,febrifug, gastroprotector, hepatoprotector, hepatotonic, hipocolesterolic, hipoglicemic,stimuleaza bila si fierea, relaxant muscular, vermifug.

Precautii : are efecte abortive si deci nu se administreaza lagravide. A nu se depasi dozajul indicat si a nu se folosi timp prea indelungat.

Interactiuni : Poate spori efectul unormedicamente de subtiere a singelui. De asemenea reduce eficacitatea multormedicamente datorita faptului ca detoxifica rapid ficatul.
Modul traditional de preparare : Cadigestiv sau detoxifiant al ficatului, se foloseste ½ cana din infuzie defrunze, de doua ori pe zi, la masa, sau 2-4 ml de tinctura 4:1 de doua ori pezi. Sau 1-2 gr de pudra sub forma de tablete sau capsule de doua ori pe zi.

    Boldo este un copac, verde tot timpul anului, careajunge la 6-8 m inaltime (desi cresterea plantei este lenta) si produce fructemici, ca niste boabe. Florile de boldo sunt fie feminine, fie masculine, iarpomul de boldo face doar flori de un singur sex ; de ace-ea, plante atatfeminine cat si masculine trebuiesc crescute laolalta pentru a se reproduce.Frunzele sunt de cca. 5 cm lungime, de culoare verde inchis si prezinta unnumar de mici glande la suprafata. Cand sunt uscate au culoare rosu-maronie.Mirosul este ciudat, iar cand frunzele sunt zdrobite devine foarte dezagreabil.Boldo se gaseste în regiunile Anzilor din Chile si Peru, si de ase-menea este oplanta indigena în anumite parti din Maroc. Se cultiva în Italia, Brazilia siAfrica de Nord pentru a satisface cererea de frunze pe pietele din Europa siCanada unde este larg folosit. Utilizarileindigene a plantei Boldo au fost larg documentate.   

  Traditia spune ca utilizarile medicinale ale plantei au fost descoperitedin întâmplare: un cioban chilian a realizat ca oile lui erau mai sanatoase, siaveau mai putine afectiuni ale ficatului, atunci când pasteau pe pajistilelocale populate cu plante Boldo. De la aceasta descoperire, planta a fostfolosita de indigenii din Chile pentru afectiuni ale ficatului, intestinelor sifierei. Este de asemenea larg folosita în medicina populara chiliana pentru aelimina viermii intestinali, in combaterea insomniei, reumatismului, cistitelor,racelilor, hepatitei, constipatiei, balonarii, indigestiei, pietrelor la fiere,durerilor de urechi si este considerat un tonic general. Timp de multi ani dezile, fructul a fost consumat ca si condiment, lemnul a fost folosit pentrucarbune, iar coaja pentru tabacitul pieilor. În unele parti din Peru, frunzelede Boldo sunt folosite de triburile indigene împotriva bolilor de ficat, pentrua trata pietrele la bila si ca diuretic. Utilizarile plantei Boldo în altesisteme medicale traditionale sunt bine documentate. În întreaga lume, plantaeste folosita în homeopatie si medicina naturista în tratamentul tulburarilordigestive, ca un laxativ, diuretic, in probleme ale fica-tului si pentrusporirea productiei de fiere. Frunzele sunt folosite împotriva viermilorintestinali, iar botanistul Dr.James Duke men-tioneza folosirea sa traditionalapentru inflamtii uro-genitale, gonoree, sifilis, guta, icter, indigestie,reumatism, raceli si dureri ale urechilor. În sistemul medical brazilian, boldoeste folosit pentru o varietate de disfunctii incluzind hepatita, congestiaficatului, constipatia, balonarea, ameteala, dureri si crampe stomacale siintestinale, pietre la fiere, insomnie, reumatism si o lipsa de pofta demincare. In restul Americii de Sud, boldo este folosit pentru gonoree, la felca si pentru ficat, bila si tulburari digestive. Boldo este subiectul uneimonografii germane care recomanda folosirea (ca un medicament din plante)pentru spasme gastro-intestinale lejere si tulburari dispeptice. În Germania,este folosit pentru tulburari ale ficatului si fierei, tulburari gastrice, sipentru a sti-mula secretiile gastrice (în special productia fierei). Deasemenea se foloseste contra lipsei apetitului si ca antispasmodic. Estefolosit pentru scopuri similare în alte tari din Europa. In sistemul medicalnaturist american, boldo este folosit pentru a stimula se-cretia salivei, afierei si activitatii ficatului; este mai ales folosita ca un remediu pentrupietrele la bila si problemele ale ficatulului.

  Substantele chimice active: Boldo are multe substante chimice active. Cel putin 17 alcaloizi s-augasit pâna acum, dintre care se crede ca multi ar fi constituentii activi aiplantei. O mare parte din activiatatea biologica a plantei a fost atribuitaunui singur alcaloid numit boldina. În multe studii de-a lungul anilor, boldinas-a dovedit a proteja ficatul, a stimula productia de fiere, la fel ca sistimularea digestiei si cresterea secretiei de sucuri gastrice. În alte testede laborator, boldina s-a dovedit a fi diuretica, antipiretica, cu proprietati antiinflamatorii si avindabilitatea de a reduce excesul de acid uric. În studiile pe animale, boldina afost certificata ca antiinflamatorie si antispasmodica, precum si capabila de aproteja împotriva leziunilor colonului. Alte studii asupra boldinei indicafaptul ca are un efect celular protectiv si antioxidant puternic în singe sipoate normaliza singele îngrosat. Recent, în 2002, s-a demonstrat ca boldinaare efect si asupra sistemului cardiovascular. Cercetatorii au descoperit castimuleaza curgerea coro-nariana a sângelui, amelioreaza forta cardiaca scazutasi ritmul inimii si ca are efect vasorelaxant. Majoritatea acestor studii valideazaîntrebuintarile traditionale ale pantei pentru multe tipuri de probleme dedigestie si eliminare, probleme ale fierei si tulburari ale ficatului. Cu atâtde multe studii asupra acestui important alcaloid activ (boldina), este deînteles de ce majoritatea medicamentelor pe baza de plante sunt standardizatepentru continutul lor de boldina. Pe linga boldina, Boldo mai contine siascaridol, benzaldehid, boldin, boldoglucin, acetat de bornil, 1.8-cineol,coclaurina, cou-marin, cuminaldehid, 2-decanon, 6-7 dehydrobol-dina,diethylphthalate, eugenol, farnesol, fencon, gamma terpinen, 2-heptaone,izoboldina, kaempferols, laurolitsina, lauroteta-nina, norboldina,norisocorydina, pachycarpina, P-cymol, pro-nuciferina, 2-octano-na, reticulina,rhamnoside, sabinena, sinoacu-tina, terpinolina, thymol, transverbenol,2-tridecanona, 2-undecanona.  Dar boldinasigura este mai putin eficienta decit un ex-tract pe baza de acool din frunzelede boldo, asa cum demonstreaza un alt studiu din aceasta perioada. De asemeneaun extract pe baza de ethanol a certificat calitati hepatoprotectoare instudiile efectuate pe soareci, prevenind daunele aduse ficatului de catretoxinele de origine chimica. Un alt studiu mai recent, efectuat cu pacienti, aaratat ca boldo relaxeaza tesuturile musculare, ajutind astfel functiilordigestive. De asemenea tot prin studii au fost confirmate calitatileantioxidante ale Boldo, precum si faptul ca stimuleaza evacuarea urinei cu 50%.Studiile pentru toxicitate au aratat ca Boldo nu trebuieste adminstrat peperioade lungi, iar o supradozare este daunatoare. Dar acelasi lucru estevalabil si in cazul aproape a tuturor medicamentelor sintetizate chimic, asa ca..... Un ulei esential extras din planta contine un compus denumit asaridol.Acesta are calitati antiparazitare si vermifuge, dar in acelasi timp este toxicpentru ficat. De aceea esentele distilate din Boldo se recomanda a fi folositenumai extern. De asemenea este de evitat administrarea Boldo femeilorinsarcinate. Multa vreme Boldo a fost oplanta cunoscuta doar fermierilor din Chile. Astazi exista cimpuri intregiculti-

vate special cu aceasta planta,pentru a satisface cerintele pietii de produse farmaceutice natura-le. Inprezent planta isi gaseste largi utilizari in afectiuni ca inflamatii ale bilei,deficinte in producerea fierii, afectiuni ale ficatului, ale stomacului si digestive.Oricum insa, pentru pacientii cu piatra la bila se recomanda consultarea unuispecialist, caci efectele Boldo pot fi uneori prea rapide si se poate ajunge laun blocaj al bilei sau la prejudicii aduse pancreasului. Pentru acesteafectiuni se recomanda dozaje moderate sau mici. Boldo este una dintre cele maibune solutii pentru afectiunile digestive cauzate de slaba functionare a bileiprin marirea fierei si sucurilor digestive, precum si prin stimularea ficatului.De asemenea este foarte eficient in dezintoxicarea ficatului si reglarea buneifunctionalitati a acestuia. Din nou avertizam asupra nedepasirii dozajuluirecomandat, Boldo fiind foarte puternic in actiunile sale. In prezent exista oserie de produse din Boldo pe piata nord-americana. In Europa produsele dinBoldo se vind numai cu reteta eliberata de medic. Boldo se poate intilni intr-oserie de preparatfarmaceutice, cum ar fi: in Cynarzym N, Gallemolan T, OpobylN, Hepatofalk, Hepaticum Divinal. In incheiere ar mai trebui mentionat capulberea obtinuta din frunzele de Boldo uscate se poate folosi si ca sicondiment. Deci….pofta buna.

Pfaffia paniculata, Suma





Familia: Amaranthaceae
Sinonime: Hebanthe paniculata,Gomphrena paniculata, G. eriantha, Iresine erianthos, I. paniculata, I. tenuis,Pfaffia eriantha, Xeraea paniculata.
Nume comune: Suma, Brazilianginseng, pfaffia, para toda, corangoacu.
Partile folosite: Radacina
Proprietati si actiuni principale:promoveaza activitatea hormonala (menopauza, PMS), adap-tigenic, analgezic,antiinflamator, anticancerigen, antileucemic, sustine sistemul imun, impiedicaingrosarea singelui, scade colesterolul, calmant nervos, inhiba crestereatumorilor, promoveaza libidoul, combate impotenta si frigiditatea, oxigeneazacelulele, combate oboseala cronica (tonic general).

Dozajul standard: radacina-decoct-o cana de 2 ori pe zi; capsule-1-2grame de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni certificatestiintific: analgezic, antiinflamator, antitumoral, anticancerigen, antileucemic,afrodisiac, protector celular, scade colesterolul, imunomodulator, steroidal.

Proprietati si actiuni certificate de medicinatraditionala: adaptogen,antialergic, antioxidant, cardiotonic, carminativ, estroge-nic, imunostimulant,calmant nervos, stimulant tonic.

Precautii: Poate avea efecte asemanatoare celor aleestrogenului. A nu se folosi la persoanele bolnave de cancer cu estrogenpozitiv. Interactiuni cu altemedicament: Nu se cunosc.

Contraindicatii: In Suma se gaseste o cantitate semnificativa desteroizi, printre care beta-ecdysteron si cantitati mici de stigmasterol sibeta-sitosterol. Aceste steroide pot avea proprietati si actiuni estrogenice,si pot promova producerea de estrogen, motiv pentru care planta este folositain problemele de menstruatie, respectiv PMS. Acest fapt ne determina a nurecomanda folositrea Suma in cazul femeilor cu cancer de provenientaestrogenica. Despre pulberea din radacina exista rapoarte cum ca ar provocareactii alergice astmatice in cazul inhalarii. Deci, in cazul preparariipulberii, a se evita inhalarea acesteia. Ingerarea unei cantitati prea mari dinplanta, datorita continutului mare de saponine din aceasta, poate provocatulburari gastrice usoare, cum ar fi carmpele. In aceste cazuri, dozajultrebuieste redus. Suma este o planta destul de mare, in sensul suprafetei pecare o acope-ra, cu un sistem extins de radacini. Este des intilnita in bazinulamazonian, in Brazilia, Ecuador, Panama, Paraguay, Peru si Venezuela. InAmerica de Sud planta este cunoscuta ca “para toda”, adica buna la toate, si deasemenea este denumita si “ginsengul brazilian”, fiind o planta adaptogena cufoarte multe intrebuintari (chiar mai multe decit ginsengul chinezesc). Istoriaplan-tei ca remediu este foarte lunga. Indienii sud-americani o folosesc catonic general, energizant, revitalizant, tonic sexual si mai ales la recuperaredupa orice fel de afectiuni. Aceleasi utilizari le are Suma si in zilelenoastre, in fitoterapie. Definitia pe care o dau fitoterapeutii plantei, deadaptogena, trebuie inteleasa ca planta care sporeste rezistenta corpului lainfluentele adverse de diferite origini, cum ar fi cele fizice, chimice,biochimice sau de natura nervoasa, avind o actiune de normalizare si restaurare a corpului in intregul sau. InBrazilia, Suma este folosita ca oxigenator celular, stimulant al apetitului sicirculatiei, ca factror de pro-movare si stimulare a estrogenului, ce regulatoral glicemiei, intaritor al sistemului imun, musculaturii si pentru stimulareacapacitatii de memorare.

  In America de Nord, Suma este folosita aproape in acelasi sens, caimunostimulant, tonic regenerativ si ca regulator al multor dintre sistemelecorpului, contra oboselii, impotentei, artritei, anemiei, diabetului,cancerului tumorilor, hipertensiunii, PMS (sindrom premenstrual), menopauzei sidisfunctiilor hormonale, precum si contra diferitelor tipuri de stress. InEcuador, Suma este considerata ca normalizator pentru sistemul cardiovascular,sistemul central nervos, sistemul reproductiv si cel digestiv, fiind folositapentru tratarea unor afectiuni cum ar fi cele hormonale, disfunctiilor sexualesi sterilitatii, aterosclerozei, diabetului, afectiunilor circulatorii sidigestive, reumatismului si bronsitei. Iar in Europa planta este folositapentru a restabili functiine nervoase si glandulare, pentru reechilibrareasistemului endocrin, intarirea sistemului imun, contra infertilitatii,problemelor de menopauza, simptomelor menstruale, contra colesteroluluicrescut, pentru neutralizarea toxinelor si ca recuperator al functiilororganismului dupa o faza de boala. Din punct de vedere nutritional, radacina deSuma contine 19 aminoacizi diferiti, un mare numar de electrolite, diverseminerale cum ar fi magneziu, fier, zinc, precum si vitaminele A, B1, B2, E, Ksi acid pantenic. Continutul inalt de germaniu se afla probabil la origineacapacitatii de oxigenare celulara iar cel de fier este desigur cauza pentrucare Suma este foarte utila in anemii. Radacina contine fitochimicale precumsaponine, acid pfaffic, glicoside si nortiterpene. Suma a mai fost denumita si“secretul rusesc”, caci a fost ani de zile administrata atletilor sovieticiparticipanti la Jocurile Olimpice, cunoscut fiind faptul ca Suma cresteformarea si constructia musculara precum si rezistenta la efort. Aceste actiunisunt puse mai ales pe seama unei substan-te de tip anabolic, denumitabeta-ecdysteron precum si a trei noi descoperite glicoside ecdysteride care segasesc in cantitate mare in radacina. Cantitatea de beta-ecdysteron este atitde mare (2,5 grame la o masa de radacina de 400 de grame, sau 63%) incitjaponezii au patentat chiar o metoda de extragere a acestei substante. Deasemenea continutul de saponine in radacina este foarte mare (circa 11%),substante care sint cunoscute ca avind calitati de scadere a colesterolului, deinhibare a cresterii celulelor cancerului, precum si ca avind calitatiantibacteriene si antifungice. Despre saponine se mai spune ca sustin formareafierii si ca ajuta la eliminarea compusilor grasi din corp. Printre saponinelegasite in radacina de Suma se numara si un grup nou, denumit pfaffoside. Acestesubstante au dovedit in studiile facute, capacitatea de a inhiba culturile decelule tumorale, si de a regla nivelul zaharului in singe. Studiile japoneze auaratat ca o cantitate relativ mica din aceste saponine (100 mg/kilogram-corp)au avut efecte active asupra cancerului abdominal, melanomului, canceruluihepatic si a celui de plamini. Substantele principale din radacina de Sumasint: allantoin, beta-ecdysteron, beta-sitosterol, daucosterol, germanium,iron, magnesium, nortriterpenoide, acid pantothenic, acid pfaffic, pfaffosideA-F, polypodine B, saponine, silica, stigmasterol, stigmasterol-3-o-beta-d-glucosid,vita-minele A, B1, B2, E, K, si zinc.Studiile de toxicitate nu au relevat nicio problema de toxicitate (pina la un dozaj de 1,5 grame de radacina pe kg/corp)sau efecte secundare ale Suma. Calitatile antibacteriene si de stimularesexuala au fost si ele confirmate prin studii. Suma este un alt exempluedificator al eficacitatii plantelor tropicale confirmate de studiilestiintifice efectuate.

Preparare traditionala: in traditia braziliana din radacina de Suma seprepara decoct cu 10 grame de radacina fierte intr-un litru de apa, din care seadministreaza doua cani zilnic. Gustul decoctului fiind amar, deseori sintfolosite capsulele, cu un dozaj intre 2-4 grame de 2-3 ori pe zi, in functie demasa corporala (greutatea) pacientului.

Phyllantus niruri, Chanca piedra,Stonebreaker (Engl.)





Familia: Euphorbiaceae
Sinonime: Phyllanthuscarolinianus, P, sellowianus, P. fraternus, P. kirganella, P. lathyroides, P.lonphali, Nymphanthus niruri.
Nume comune: Chanca piedra, quebra pedra, stone-breaker, arranca-pedras,punar-nava, amli, bhonya, bhoomi amalaki, bhui amla, bhuianvalah, bhuimyamali,bhuin-amla, bhumyamalaki,

carry-me-seed, creole senna,erva-pombinha, elrageig, gale-wind grass, graine en bas fievre, hurricane weed,jaramla, jar amla, kizha nelli, malva-pedra, mapatan, paraparai mi, pei,phyllanto, pombinha, quinine weed, sacha foster, ca-ne senna, creole senna,viernes santo, ya-taibai, yerba de san pablo.
Partile folosite: intreaga planta

Proprietati si actiuni principale: elimina pietrele, sustine rinichii, promoveazaurinarea, sedativ, hepatoprotector, detoxifica ficatul, reduce contractiile,antiinflamator, antivirotic, elimina obstructiile, ajuta digestia, reduceglicemia, hipotensiv, antibacterian, antimalaric, antimutagen, febrifug, laxativusor, vermifug, contra virusurilor, de ex.hepatitele A, B si C, herpes si HIV,actiune de de tonificare, echilibrare, intarire, detoxificare si protejare arinichilor, precum si de reducere a acidului uric si de stimulare a eliminariiurinei.

Dozajul standard: Intreaga planta - Infusie: 1 cana 2-3 ori pe zi,Extract fluid: 2-4 ml 2-3 ori pe zi, Capsule: 1-2 g de doua ori pe zi.

Proprietati si actiunidocumentate stiintific: analgesic, antiulceros , antibacterial, antihepatotoxic, antilithic,antimalarial, anti-mutagenic, antispasmodic, antiviral, contraceptiv, diuretic,gastrototonic, hepatoprotector, hepatotonic, hipocholesterolemic, hipoglicemic,hipotensive, relaxant uterin.

Proprietati si actiunidocumentate traditional: antiinflammator, detoxifiant al singelui, carminativ, detoxifiant general,diaforetic, febrifug, laxativ, stimulant menstrual, tonifiant al sistemuluiimun, vermifug.

Precautii: poate spori efectul medicamentelor contradiabetului, hipertensiunii si diureticelor. A nu se folosi in timpul sarcinii.

Preparare traditionala: Infuzie sau decoct slab din planta. Dozajultraditional variaza intre 1-3 cani pe saptamina in prevenirea litiazeleurinare, pina la 3-4 cani pe zi in cazul eliminarii pietrelor la rinichi saubila. Unele firme din Brazilia si America de Sud co-mercializeaza concentratelichide (extracte) pe baza de apa sau glicerina. In functie de concentratiaextractului, se recomanda 2-6 ml de 2-3 ori pe zi. Sub forma de tablete, 2-3 grde doua ori pe zi. Extractele pe baza de alcool nu se folosesc, caci alcoolulpoate distruge o serie de substante din Chanca piedra.

Contraindicatii: Chanca piedra reduce tensiunea. Persoanele cuprobleme cardiace trebuie sa se consulte cu doctorul lor.

  Este considerata in mod traditional ca fiind avortiva, si deci nu se vafolosi la gravide. Planta are actiune hipoglicemica, si deci estecontraindicata celor care sufera de hipoglicemie. Diabeticii trebuie sa seconsulte cu medicul lor, si trebuiesc monitorizati pe perioada in care seadministreaza Chanca piedra. Are efecte diuretice. Deci nu se va administra incazurile in care astfel de efecte nu sunt de dorit, datorita unor alteafectiuni. De asemenea, folosirea de lunga durata a diureticelor poate provocadezechi-libru in balanta electrolitica sau a mineralelor. In studii totusi nus-au raportat astfel de efecte.

Interactiuni cu alte medicamente: Poate interactiona cu insulina si/sau altemedicamente contra diabetului.

  Chanca piedra este o planta de mici dimensiuni, circa 30 - 40 cminaltime. Isi are originea in padurile tropicale ale Amazonului, precum si inalte zone tropicale de pe glob, cum ar fi Bahama, sudul Indiei si China. Numele spaniol al plantei “chancapiedra” in-seamna textual “sparge piatra” si se datoreaza utilizariitraditionale a acestei plante in afectiunile de rinichi si bila, indeosebi apietrelor la rinichi si bila. Pe linga importanta sa in afectiunile rinichilorsi bilei, Chanca piedra mai era folosita intr-o serie intreaga de afectiuni,cum ar fi diabetul, colicii, dezinteria, febra, tumorile, vaginita, dispepsia.De asemenea sustine digestia, elimina viermii si este un laxativ usor. Mai esteutilizata ca hepatoprotectoare, impotriva virusului hepatitei B, tuberculozeisi a altor infectii virale, contra anemiei, cirozei, infectiilor bacteriene cumar fi cistita, prostatita, bolile venerice si ale tractului urinar, in diabet,hipertensiune, ca diuretic, sedativ, antispasmodic, febrifug si ca protectorcelular in multe alte afectiuni.

Componentele chimice: Incepind cu anii ‘60 ai secolului trecut, Chancapiedra a fost supusa unor investigatii si studii fitochimice care au determinatconstituentele active ale plantei precum si utilitatea lor farmacologica. Este obogata sursa de substante chimice, dintre care unele au fost gasite numai ingenul Phyllanthus. Printe altele gasim grupuri de lignane, glicoside,flavonoide, alcaloide, elligitannine si fenylpropanoide, lipide, sterol siflavanole in frunze, tulpina si radacina. Principalele chimicale din plantasunt: alcaloizii astragalin, brevifolin, acizii carboxylic, corilagin, cymene,acidul ellagic, ellagitannin, gallocatechin, geraniin, hypo-phyllanthin,lignan, lintetralin, lupeol, methyl salicylate, niranthin, nirtetralin,niruretin, nirurin, nirurin, nirurisid, norsecurinin, phyllanthin,phyllanthenol, phyllochrysin, phyltetralin, acid repandusinic, quercetin,quercetol, quercitrin, rutin, saponine, triacontanal si tricontanol.

  De-a lungul anilor, intr-o serie de studii, au fost certificatecalitatile hepatoprotectoare, antilitice (piatra), sedative, hipotensive,antispasmodice, antivirale, antibacteriene, diuretice, antimutagene sihipoglicemice ale plantei. Prin confuzia dintre P. niruri, P. Amarussi P. sellowianus de-a lungulanilor, aceste calitati au fost atribuite tuturor celor trei specii similare.In 1990 la Paulista School of Medicine in São Paulo din Brazilia s-au efectuato serie de studii pe soareci dar si pe oameni care au certificat capaci-tateaplantei de a “sparge pietre”. Prin simpla administrare a ceaiului de Chancapiedra timp de 1-3 luni s-a raportat eliminarea pietrelor la rinichi. Deasemenea s-a mai constatat o importanta crestere a eliminarii urinei (ceea ce arputea fi foarte util si in cazurile de guta) precum si o importanta crestere aeliminarii de sodiu si creatin. Ca urmare planta si folosirea ei esterecomandata oficial medicilor si pacientilor in Brazilia. Intr-un alt studiudin 1999 “in vitro”, extractul de Chanca piedra a certificat abilitatea de abloca formarea cristalelor de calciu oxalat (materialul de constructie almajoritatii pietrelor), ceea ce o recomanda ca foarte folosi-toare inprevenirea formarii pietrelor la rinichi. Un alt studiu din 2002 “in vitro” pesoareci, acestora le-a fost indus calciu oxalat si s-a constatat ca dupa o administrarea solutiei lichide de Chanca piedra, ca aceasta a impiedicat formarea pietrelor,in comparatie cu grupul de control, care nu a fost in acest mod tratat. Intr-unstudiu si mai recent, din 2003, oamenii de stiinta au confirmat inca o data caChanca piedra previne formarea pietrelor la rinichi, ca interfereaza cupietrele deja formate, eliminindu-le, si ca astfel Chanca piedra este o foartebuna metoda de terapie contra acestui gen de afectiuni.

    Actiunea antispasmodica a plantei a fostdovedita prin studii desfasurate la mijlocul anilor 80. S-a ajuns la concluziaca relaxarea musculara a tractului urinar si biliar (precum si a musculaturiiuterine) este unul din principalele elemente care duce la elimi-nareapietrelor. In 1990, Dr. Wolfram Wiemann (din Nuremburg, Germania) a tratatpeste 100 de pacienti cu piatra la rinichi, obti-nind o cota de vindecare de94% intr-un interval de timp de 1-2 saptamini !!!  Aceasta doar cu un ceai de planta, Chancapiedra, care este insa prea...”ieftin” pentru a fi luat in considerare deconcernele farmaceutice avide de incasari grase. In privinta bilei, un studiudin India din 2002 a aratat ca Chanca piedra mareste activitatea de secretare aacizilor producind si o scadere a colesterolului si a trigliceridelor (terapiecu pulbere de Chanca piedra in capsule). Un studiu din 1995 a certificat sicalitatera de reductant glicemic al plantei, rezultat confirmat si de alte doua studii efectuate pe iepuri sisoareci. Un alt studiu a documentat capacitatea de diminare a reductanteialdozice (ARI), care este direct implicata in diabet. Aceasta calitate aplantei a fost in parte pusa pe seama existentei in Chanca piedra a uneisubstante denumite acid ellagic.

    Efectele sedative ale plantei au foststudiate si confirmate in 1996, prin studii efectuate la universitatile dinBrazilia. Substanta geraniin, continuta in Chanca piedra, s-a dovedit a fi deciteva ori mai eficace decit aspirina sau acetaminofenul. Aceste studii aucontinuat pina in anul 2000 si au adus noi dovezi in sprijinul afirmatiei caplanta are efecte sedative. Tocmai de aceea Chanca piedra este preferata interapia eliminarii pietrelor, care este o chestiune insotita de dureri de multeori acute, iar planta are simul-tan si capacitati sedative remarcabile.

  Capacitatea hepatoprotectoare a plantei este un alt capitol care aconstituit obiectul multor studii si cercetari efectuate asupra animalelor sioamenilor. Aceste efect hepatoprotector este atribuit unor doua noi substantechimice descoperite in Chanca piedra,  sianume phyllanthin si hypophyllanthin. Un studiu “in vitro”si patru “in vivo” au aratat ca planta protejeaza ficatul de daunele adu-se dealcool si normalizeaza ficatul gras (steatoza) precum si de influentele nociveale toxinelor de origine chimica. Doua studii efectuate pe copii au aratat caChanca piedra are actiune hepatoprotectoare si detoxifianta in cazurile dehepatita si icter. Un alt studiu spectaculos, britanic de aceasta data, aaratat ca copii bolnavi de hepatita acuta si tratati cu Chanca piedra, aurecapatat functiile normale ale ficatului in numai 5 zile !!! Alte studii dinChina au confirmat aceste calitati in cazurile de hepatita. In 2000 un altstudiu a aratat ca planta a dus la o crestere a duratei de viata la soareciibolnavi de cancer al ficatului. Planta are abilitatea dovedita de a preveni siincetini dezvoltarea tumorilor cancerigene, contribuind la distrugereacelulelor cancerigene.

    Se pare ca toate aceste rezultateremarcabile pe care Chanca piedra le obtine in terapia cancerului se pot punepe seama capacitatii plantei de a opri “mutatia” celulelor sanatoase in celulebolnave, cancerigene. In cercetarile efectuate atit  “in vitro” cit si pe animale, a fostdocumentata aceasta capacitate de a preveni modificarile in structura DNA acelulelor, in prezenta unor factori exterini toxici, cum ar fi cei chimici sauradioactivi.

    Un alt larg domeniu de cercetari s-aorientat spre studierea capacitatii antivirale a Chanca piedra. Atit instudiile pe animale cit si in cele pe oameni Chanca piedra a dovedit certecalitati de protectie a celulelor hepatice in afectiunile infectioase dehepatita. S-au raportat certe actiuni antivirale atit in animale (soareci) citsi la oameni, in studiile care au avut ca scop mai ales in Hepatita B.Interesante studii au fost efectuate de Dr. Baruch Blomberg (Laureat alPremiului Nobel in 1963) impreuna cu cercetatori indi-eni si cu Fox ChaseCancer Center din Philadelphia. La 22 din 37 de pacienti antigenul HBV a fosteliminat in 30 de zile, iar paci-entii erau sanatosi si dupa 9 luni, data lacare studiul s-a incheiat. Intre 1985 si 1988 acelasi laureat al PremiuluiNobel a facut cercetari cu scopul emiterii unui patent bazat pe extractul deChanca piedra, care se baza pe calitatea plantei de a inhiba transcriptazareversibila, cea care ajuta virusilor sa se inmulteasca, capacitate care arajuta la combaterea retrovirusilor, cum este cel HIV, sarcoma, HCV sau“virusul” leucemiei. Metodele de preparare ale extractului de Chanca piedra aufost foarte complicate, iar grupul de cercetatori a recunoscut ca nu a pututdescoperi care dintre substantele chimice ale plantei este raspunzatoare pentruefectele antivirale obtinute. Lucrul acesta precum si alte citeva confuzii sineintelegeri legate de studiile anterioare, au determinat oprirea cercetarilor.Confuzia persista in aceasta directie, un alt studiu din Noua Zeelanda neputindsa mentioneze rezultate sem-nificative in lupta contra HBV, in timp ce douastudii chinezesti au documentat exact contrariul. Un studiu chinezesc si mairecent (2001) efectuat pe 25 de pacienti care au fost terapiati cu Interferonsi pe 30 de pacienti terapiati cu Chanca piedra, a relevat re-zultate similareintre cele doua terapii, pe o durata de trei luni (eficacitate 83%), dar grupulterpiat cu Chanca piedra a dovedit o mai mare si rapida refacere a celulelorhepatice si a functiilor ficatului, in comparatie cu grupul terpiat cuInterferon., fara a mai vorbi de efectele secundare. Tot acelasi grup de oamenide stiinta chinezi au publicat in 2003 un alt studiu care atribuie rezulta-telebune obtinute de planta in primul rind substantelor niranthin, nirtetralin,hinokinin si geraniin. In sfirsit, The Cochrane Hepato-Biliary Research Groupin Copenhagen a efectuat nu mai putin de 22 de studii randomizate, ajungind laconcluzia ce Chanca pie-dra are efect pozitiv asupra HbsAg (antigenul desuprafata HBV), efect comparabil cu cel al Interferonului, si mai bun decit alaltor medicamente sau extrase din plante, in normalizarea activitatiienzimatice a ficatului.

    In privinta infectiilor HIV, un grup decercetatori japonezi au raportat in 1992 ca un simplu extract lichid din Chancapiedra a inhibat transcriptaza reversibila a HIV-1. Ei au pus acest efect peseama unei substante aflate in Chanca piedra, si anume acidul repandusinic A.Atunci cind au testat aceasta substanta singura, izolata, au putut constata osemnificativa toxicitate asupra HIV-1, prezenta chiar si la dozaje foarte mici(studiu “in vitro” cu 90% procent de inhibare la doar 2.5 mcg). Bristol-MyersSquibb Phar-maceutical Research Institute a izolat, in 1995, o alta substantacare are actiune anti-HIV si pe care au denumit-o nurisid. In 2003 o altacercetare, de data aceasta din Germania, a certificat o inhibare a virusuluiHIV de 70-75%. Pe linga toate acestea, Chanca piedra a fost si certificata cucalitati certe antibacteriene, atit in studii “in vitro” cit si “in vivo”, maiales contra Staphylococcus, Micrococcus si Pasteurella.

    Va veti pune poate intrebarea : “Bun, dardaca aceasta planta este atit de buna, de ce nu se fac studii si cercetariaprofundate asupra ei?” Iar raspunsul este si el destul de simplu: pe de oparte structura chimica si continutul de substante este foarte mare si variatin Chanca piedra, iar multe rezultate benefice nu se pot pune pe seama uneisingure substante, ci mai degraba pe seama unui “coctail” reusit format din maimulti componenti chimici. Pe de alta parte, ce au de cistigat concernelefarmaceutice? Caci nu se poate patenta...infuzia de Chanca piedra. Ceai dinplanta poate face oricine, iar drept de patent asupra unui ceai...este cel putinhilar. Asa ca este foarte probabil ca Chanca piedra sa ramin inca mult timp oplanta din categoria (mult prea mare, din pacate) plantelor “prea putincercetate”. Deci, cu alte cuvinte, sa fie ignorata sau chiar pusa sub semnulintrebarii. Este mult mai rentabil, nu? Cu greu se poate gasi un exemplu maibun decit aceasta “iarba”, in care Mama Natura a lucrat de mii de ori maieficace decit mult-invatatii nostri savanti de astazi. Si pe deasupra, ce esteremarcabil, ca nici unul dintre studiile efectuate in ultimii 20 de ani nureleva nici un fel de toxicitate a plantei asupra oamenilor sau animalelor !!!   Alta sursa de informatii : Se foloseste intreaga planta. Se gaseste inAmerica de Sud, sudul Indiei si China, in zonele tropicale. Planta are rol desustinere a rinichilor si de eliminare a pietrelor, este hepatoprotectoare,detoxifica ficatul, este antiinflamatorie, antivirala (HIV, hepatitele A,B siC, Herpes), anticancerigena, ajuta digestia, scade glicemia, scade tensiuneasingelui si coleste-rolul, este antibacteriana, previne mutatiile, reduce febrasi elimina viermii. Dozaj : infuzie-o cana de 2-3 ori pe zi, extract fluid-2-4ml de 2-3 ori pe zi, capsule-1-2 gr de doua ori pe zi. Numele spaniol alplantei, chanca piedra, inseamna “sparge piatra”, deoarece era folosit de sutede ani pentru eliminarea pietrelor de la rinichi. A fost subiectul multorstudii si cercetari inca din 1960. S-a relevat astfel si faptul ca are un rolfoarte important si cu rezultate deosebite, asupra bilei si ficatului (HBV). Inprivinta calitatilor antibacteiene, alte studii au relevat faptul ca Chancapiedra combate cu succes bacteriile deStaphylococcus, Micrococcus,si Pasteurella. Intr-un studiudin 1992 s-a relevat si faptul ca are efecte inhibatorii asupra virusului HIV,de unde se poate specula ca si asupra celui al hepatitei C poate afea efecte(ambii virusi fiind din categoria retrovirusuri). Chanca piedra este un exemplude planta cu un spectru foarte larg de actiune.

Phytolaccaacinosa, Poke, Indian Poke (engl.),

Kermesbeer(germ.), Shang Lu, Rumeioara.





Familia Phytolaccaceae.

Planta traieste mai multi ani, si creste intre1-2 metri. In America frunzele tinere de Pokeweed sunt folosite in modasemanator spanacului, in alimentatie. Mugurii au un gust asemanator sparanghelului.Indienii americani foloseau planta impotriva inflamatiilor. Contine saponine,prezente in sucul de fructe precum si in alte parti componente ale plantei, siphytolaccine (un alcaloid), phytolaccotoxin si glicoproteine. Atunci cindfructele sunt folosite ca aliment ele trebuiesc fierte in trei ape (de treiori), iar apa de fiecare data aruncata, schimbata. Atentie la dozaj! In 1989Aklilu Lemma si Legesse Wolde-Yohannes au primit Premiul Nobel alternativpentri cercetarile lor profunde asupra plantei Endod (Phytolacca dodecandra).Sunt cunoscu-te 35 de feluri diferite de Phytolacca, printre care : Phytolacca acinosa, China ; P. americana, America de Nord ; Phytolacca clavigera, sud-estulAsiei ; Ombú (Phytolacca dioica), America de Sud; Phytolacca esculenta, America Centrala; P. heteropetala, Mexic ; P. icosandra, America de Sud ; P. octandra, Noua Zeelanda. Planta este bine cunoscuta in TCM,fiind folosita pentru calitatile ei antivirale, antiinflamatoriii, de sustinerea eliminarii urinei, de intarire a sistemului imun si de subtiere a mucoaselor.De asemenea este antibacteriana, are eficacitate contra furunculelor, tusei, estecalmanta, actioneaza contra inflamatiilor renale, edemului, infectiilormicotice, tumorilor si ranilor. Se folosesc fructele, frunzele, radacina si ramuriletinere. Contine Alpha-Spinasterol, tanini, rasini, Histamin, Lectine, Lignane,Phytolaccagenin, Phytolaccanin, Phytolacca-toxin, Phytolaccosaponin,Phytolaccoside, Phytolaccoside, Pokeweed-Mitogene, Saponinglykoside,Triterpensaponine. Este contraindicata la gravide. Are o structura chimicafoarte interesanta si este cercetata pentru eventualele ei actiuni contra HIV.Este utila si contra schistosomiasisului. Trebuieste intrebuintata numai subsupraveghere de specialitate, fiind toxica. Se foloseste si ca purgativ,impotriva reumatismului, a bolilor de piele, hemoroizi. In privinta efecteloranticancericene parerile sunt impartite. Se pare ca are totusi bune efecte incancerul sinului. Urmatoarea reteta este des recomandata : extract lichid dePhytolacca (2 OZ), gentiana (1 OZ) si dandelion (1 OZ). Sub forma de sirop. Olingurita pe zi.

Plukenetia volubilis, Sacha inchi




Familia Euphoribaceae.

   Uleiul de Sacha Inchi  provine din Peru. Sacha Inchi este o planta oleaginoasa,ale carei seminte au cel mai inalt continut de uleiuri nesaturate Omega 3, 6 si9, precum si un inalt nivel de proteine. Studiile stiintifice efectuate inFranta atesta ca acest ulei are foarte multe actiuni benefice pentru corpuluman. Astfel, reduce colesterolul si riscul afectiunilor coronariene, reduce hipertensiuneaprin reducerea nivelului de trigliceride, regleaza nivelul zaharului in singe(deci utila in diabet si in curele de slabit), actioneaza benefic inafectiunile nervoase, prin reglarea transmisiilor si comunicatiei nervoase,mentine consistenta si elasticitatea membranei celulare, reduce inflamatiileartritice. Controleaza simptomele astmei la copii, este agent antioxidant, areactiune antiulceroasa, contra migrenelor si glaucomului, imbunatateste stareaarterelor si este inplicat in sustinerea functionarii bune a sistemului imun.Ajuta transportul oxigenului de catre hemoglobina la tesuturi si sustine bunafunctionare a rinichilor si a echilibrului fluidelor.

   Sacha Inchi este o plantacataratoare care creste in padurile tropicale din Preu, la inaltimi de pina la1000 de metri.  Numele provine dindialectul Quechua si inseamna “aluna dealurilor”. Uleiul extras la rece dinsemintele plantei contine 47% Omega 3 (acid alfa-linolen), 35% Omega 6 (acidlinoic) si circa 10 % Omega 9 (acizi oleici). Prin aceasta uleiul de Sach Inchieste uleiul alimentar cu cel mai ridicat continut de uleiuri nesaturate dintretoate plantele cunoscute. Spre deosebire de bine cunoscutul deja ulei de in,Sach Inchi mai contine si Omega 6 intr-un procent semnificativ, Desi are unatit de ridicat procent de uleiuri nesaturate, uleiule de Sach Inchi estedestul de stabil in fenomenul de oxidare, lucru datorat unei alte substante, Tocopherol, care se gaseste si ea in procent destul deridicat in planta. Durata de depo-zitare la rece si intuneric este de circa 9luni. In ulei mai gasim Vitaminele A si E, precum si fito-sterole cum ar fiStigmasterol, Campesterol si Δ5-Avenasterol.

 Uleiul de SachInchi este, mai recent, foarte mult folosit in industria cosmeticelor. Dar sepoate folosi in diferite amestecuri si preparat in casa, pentru a fi folosit laimbunatatirea conditiei si elasticitatii pielii. Acizii alfalinoleiciregenereaza celulele pielii, si, sustinuti de acizii linoici, elasticizeazamembrana celulara, marind astfel elasticitatea pielii. Se poate combinainteresant cu uleiul de Avocado si cu lecitina, care vor favoriza si accelerapatrunderea in piele a acizilor grasi nesaturati. Nefiind un ulei foarte“gras”, este util si in cazul pielii grase. Uleiul se poate consuma sisub forma de cura, cite o lingura de trei ori pe zi.

Compozitia fitochimica: acid alfa linoleic (ca.47 %), acid linolic (ca. 35 %), acizi oleici (ca. 10 %), acizipalmitinici (ca. 4 %), acizi stearinici (ca. 3 %). Vitamina A si E,Tocopherole ca. 176– 226  mg/100 gr, fitosterole (ca. 250 mg/100 gr),printre care Stigmasterol, Campesterol si Δ5-Avenasterol.

Polypodium decumanum, P.leucotomos,

P. aureum, Samambaia




Familia: Polypodiaceae
Sinonime: Phlebodium decumanum,P. multiseriale, Chrysopteris decumana
Nume comune: Samambaia, calaguala, huayhuashi-shupa, cotochupa, mirane,temakaje
Partile folosite: radacina, frunzele.

Proprietati si actiuni principale: protejeaza celulele creierului si ale pielii,antiinflamator, detoxifica singele, promoveaza urinarea si transpiratia,combate psoriazis, imunomodulator, antigripal, antitusiv, reduce flagma,antioxidant, protejeaza contra radiatiilor solare, contra Alzheimer si a altorafectiuni ale sistemului nervos, in afectiunile autoimunitare, ca tonicgeneral, protector celular si ca factor

anti-aging.

Proprietati si actiunicertificate prin studii:  antiinflamator, antidezinteric,antimutagenic, antioxidant, antipsoriazic, imunomodulator, neuroprotector(protejeaza celulele creerului).

Proprietati si actiunirevendicate de medicina traditionala: anticancerigen, antigripal, detoxifiant sangvin, detoxifiant general,diaforetic, expectorant, febrifug, hipotensiv, tonic.

Precautii: A nu se folosi in combinatie cu Digitalis sau altemedicamente pentru inima.

Dozajul standard: Infusie: 1/2 pin la  1 cana de 1-3 ori pe zi ; capsule: 1-2 gde 2 ori pe zi ; tinctura: 2-3 ml de 2 ori pe zi.
    Samambaia este o feriga care crestein padurile din America de Sud. In familia Polypodiaceae exista peste 6000 despecii de ferigi, marea majoritate gasindu-se in padurile tropicale. In genulPolypodium se gasesc reunite 75 de ferigi, din care mare parte suntintrebuitate medical de sute de ani. Polypodiumleucotomos (deci clasificata ca Polypodiumaureum) si Polypodium decumanum(clasificata ca Phlebodiumdecumanum) sunt originare din Honduras, de exemplu. In Brazilia plantaeste cunoscuta sub numele generic de Samambaia.In tarile in care se vorbeste spaniola, planta este cunoscuta sub denumirea de calaguala.
  Samambaia a fost folosite de multavreme de catre indienii din Honduras contra tumorilor maligne, artritei reumaticesi psoriazisului. In padurile Amazonului un macerat din radacina este folositcontra febrei, iar ca infuzie era administrata contra afectiu-nilor rinichilor.Indienii Boras (din zona peruana a Amazonului) prepara o bautura contra racelilor. Alte triburi de indieni folosescplanta pentru tratarea problemelor la pancreas. Alte triburi din America de Sudfolosesc planta intr-o serie de alte diverse afectiu-ni, cum ar fi: cancer,psoriazis, ulcer peptic, afectiuni renale, diaree, artrita, sau dureri siafectiuni ale tendoanelor. Este considerata in general ca un bun tonic,detoxifianta a  corpului si sustinatoarea sistemului imun. In practicile medicale contemporane din Honduras, Samambaiaeste frecvent folosita impotriva tumorilor, psoriazisului, dermatitei,vitiligo, reumatitei si artritei. In Brazilia este utilizata ca detoxifiant alsingelui, tonic si expectorant, fiind folosita in raceli, bronsite si alteafectiuni ale aparatului respirator superior, precum si in afectiunile de piele(psoriazis si dermatita). In Peru este administrata contra infectiilor urinare,febrei, racelilor, problemelor pielii si abceselor.

   Planta contine flavonoide, alcaloizi si lipide.Este o bogata sursa de lipide si acizi grasi, iar activitatea ei terapeuticaeste atri-buita in general tocmai acestor grupe de chimicale. Printre lipideexista un grup care poarta numele de sulphoquinovosyldiacyl-glycerole,care a fost identificat ca foarte activ. Printre altele, planta contine :adenosine, alcaloizi, acid arachidonic, arabinopyranoside, calagualine,ecdysone, ecdysterone, acid eicosapentaenoic, acid elaidic, juglanin, kaempferole,acid linoleic, acizi linoleici, acizi linolenici, melilotoside, acid oleic,polypodaureine, acid ricinoleic, rutin, selligueain si sulphoquinovosyldiacylglycerole.

   Studiile de toxicitate nu au relevat vreun pericoldin partea fitochimicalelor plantei, cel putin pina la un dozaj de 1 gram. Incade pe la mijlocul anilor 70, plantele din genul Polypodium au atras atentia prin eficacitatea lor in afectiunile depiele, mai ales in psoriazis. La iceputul anilor ’80 o companie din Spania aprodus un expract lichid din Samambaia (P. leucotomos) denumit Anapsos. O serie de studii au confirmateficacitatea acestui produs in afectiuni ca psoriazis, dermatita si vitiligo,in cadrul terapiei pe o du-rata intra 3 pina la 6 luni. Specialistiidermatologi au aratat ca pielea afectata de psoriazis contine o cantitateanormal de mare de substante chimice care sunt produse de niste celule denumiteleukotriene si PAF (factor de activare plachetar). In testele efectuate inlaborator s-a certificat ca Samambaia are calitatea de a putea bloca excesul deleukotriene precum si productia in exces de PAF. Deci psoriazis esteconsiderata o boala autoimunitara (adica o parte a celulelor corpului suntstimulate excesiv, in timp ce alte celule, de alt tip, sunt inhibate).Samambaia dovedeste astfel, prin actiunea ei, ca poseda calitatiimunomodulatorii, necesare corectarii dezechilibrelor celulare din organismuluman. Unele dintre cele mai recente studii efectuate asupra Samambaia

s-au concentrat asupra altorafectiuni cronice si degenerative. In 2001 a fost aprobat un patent pentru unextract din radacina plantei care are efecte benefice in terapiile canceruluisi AIDS. Alte studii au certificat calitatile Samambaia de a interveni siince-tini degenerarea celulelor ceerului (cu aplicatii in Alzheimer sidementa). Aceste calitati au fost relevate intii in cazurile pacientilortratati contra psoriazis cu produsul Anapsos (vezi mai sus). Intr-un studiudublu-orb din 2000 s-a constatat ce la un dozaj de 360 de mg de Anapsos pe zi,pacientii bolnavi de Alzheimer au capatat evident mai bune calitati cognitive.Ca urmare in prezent Anapsos este folosit in Europa si USA in terapia Alzheimer.Un alt patent american din 1997 a fost emis in baza studiilor care au do-veditca Samambaia are calitati protective contra radiatiilor ultraviolete alesoarelui. Aceste calitati au fost din nou confirmate

intr-un alt studiu din 1999desfasurat la Harvard Medical School. In ceea ce priveste afectiunile decancer, cercetarile efectuate la M. D. Anderson Cancer Center in Houston,Texas, in 2003 au relevat faptul ca Samambaia are capacitatea de a blocacresterea si formarea tumorilor. In prezent practicienii din USA folosescfrecvent Samambaia in cadrul terapiilor contra gripei, bronsitei, vitiligo,psoriazis, Alzheimer, afectiunilor de piele si de asemenea pentru a intarisistemul imun.                             

Moduri de preparare si dozajetraditionale: O jumatate de cana de infuziedin frunze sau radacina de pina la 3 ori pe zi sau 2-3 ml de tinctura 4:1 sauextract de doua ori pe zi. Traditional este deseori folosit un simplu maceratla rece cu frunze si radacina. Pulberea din radacina sau/si frunze sub forma detablete sau capsule, la un dozaj de 1-2 gr pe zi.

Contraindicatii: A se avea in vedere ca Samambaia poate amplificaefectul unor medicamente pentru afectiuni de cord. Este contraindicata ocombinare cu Digitalis.

   Esteinteresant ca in ultimii ani plantele tropicale, mai ales cele din bazinulAmazonului au fost folosite intens in sustinerea nutritionala a atletilor deperformanta. Astfel, Catuaba si Marapuama sunt folosite ca puternice tonice alesistemului nervos, Marapuama in plus si pentru calitatile ei antireumatice,Sarsaparilla pentru stimularea circulatiei singelui, detoxifiere si stimulareametabolismului, Iporuru pentru sustinerea musculaturii si a sistemuluyi osos,Samambaia ca detoxifiant si antireumatic, Una de gato ca antioxidant, Tayuyapentru indepartarea acidului lactic din musculatura (febra musculara) si Sumapentru efectele ei anabolice (de crestere a masei musculare).

Psidium guajava, Guava, Guavenbaum, Guave




Familia: Myrtaceae
Nume comune: Guava, goiaba, guayaba, djamboe, djambu, goavier, gouyave,goyave, goyavier, tokal, guave, guavenbaum, guayave, banjiro, goiabeiro,guayabo, guyaba, goeajaaba, guave, kuawa, abas, jambu batu, bayabas, pichi,posh.
Partile folosite: fructul, frunza, scoarta.
Proprietati si actiuni principale:antidiareic, antideziteric, antibacterian, antifungic, antiparazitar,antiamoebic, analgezic, antioxidant, antispasmodic, tonic cardiac, hipotensiv,hipoglicemic, vasoconstrucor, stimulant menstrual, contra enteritelor provocatede rotavirus.

Dozaj standard:decoct din frunze -o cana de 1-3 ori pe zi.

Proprietati si actiuni certificatestiintific: amoebicid, analgezic, antibacterian,anticandidal, antidizenteric, antifungic, antimalarial, antioxidant,antispasmodic, antiulceros, cardiorelaxant, cardiotonic, relaxant al sistemuluinervos, antitusiv, gastrototonic, hipotensiv, sedativ, vasoconstrictor.

Proprietati si actiuni certificate de medicinatraditionala: antianxietate, anticonvulsiv, antiseptic,astringent, detoxifiant  san-gvin,stimulant digestiv, stimulant menstrual, tonic nervos, vermifug.

Precautii: Actiunea de ralaxant cardiac trebuie avuta in vedere incazul anumitor afectiuni cardiace.

Contraindicatii: Recent s-a demonstrat ca Guava are calitaticardiorelaxante, si deci este necesara precautie in cazul anumitor afectiuni decord si/sau a medicatiei administrate in astfel de cazuri. De asemenea Guavascade glicemia, si deci persoanele care sufera de hipoglicemie trebuiesc sa fieprecaute.

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sunt raportate. Totusi vezi mai sus.

Substantele chimice din planta: Guava este bogata in tanini, fenoli, triterpenesi,flavonoide, uleiuri esentiale, saponine, carote-noide, lectine, vitamine, fibrasi acizi grasi. Fructul este bogat in vitamina C, vitamina A si pectin.Frunzele Guavei sunt bogate in flavonoide, mai ales quercetin, despre care sestie ca are actiune antibacteriana si antidareica. Calitatea de antioxidant aGuava este atribuita fenolilor din planta. Guava contine: alanin,alpha-humulen, acid alpha-hydroxyursolic, acid alpha-linolenic, alpha-selinen,amritosid, araban, arabinos, arabopyranoside, acid arjunolic, aromadendren,acid ascorbic, ascorbigen, acid asiatic, acid aspartic, avicularin,benzaldehyd, butanal, carotenoide, caryophyllen, catechol-tanin, acid crataegolic,D-galactose, acid D-galacturonic, acid ellagic, ethyl octanoat, uleiuriesentiale, flavonoide, acid gallic, acid glutamic, acid goreishic, guafine,acid guavacou-maric, guaijavarin, guajiverin, acid guajivolic, guajavolid, acidguavenoic, acid guajavanoic, histidin, hyperin, ilelatifol D, acidiso-neriucoumaric, isoquercetin, acid jacoumaric, lectine, leucocyanidine,limonen, acid linoleic, acid linolenic, lysin, mecocyanin, myricetin, acidmyristic, nerolidiol, obtusinin, octanol, acid oleanolic, acid oleic, acidoxalic, acid palmitic, acid palmitoleic, pectin, polyphenole, acid psidiolic,quercetin, quercitrin, serin, sesquiguaven, tanini, terpene si acid ursolic.

  Guava este un arbore care atinge o marime de 20 de metri. Fructele, demarimea mingiilor de tenis, sunt foarte apreciate si sint mincate proaspete,sau sunt transforrmate in bauturi, inghetata sau conservate sub diferite forme.In Peru, Guava este cunoscuta si cultivata de citeva mii de ani, conformdovezilor arheologice. Indienii Tikuna folosesc un decoct al scoartei contradiareei si dezinteriei. Alte triburi folosesc infuzia de scoarta sau frunze siflori pentru vindecarea ranilor, ulceratiilor sau afectiunilor de piele. Inzilele noastre un extract din frunze este folosit cu succes in cazurile de enteriteprovocata de rotavirus la copii mici. Un studiu asupra a 62 de copii a aratat orecuperare in trei zile la un procent de 87,1% dintre cazuri. Guava are si unefect de tranchilizant al muschilor intestinali, fapt care ii sporesteeficacitatea in afectiunile gastrointestinale, mai ales a diareelor.Eficacitatea antibacteriana  a fostconfirmata "in vitro" mai ales asupra Staphylococcus, Shigella, Salmonella, Bacillus, E. coli, Clostridium siPseudomonas. Alte studii au certificat calitatile antioxidante, de tonic,relaxant si regulator cardiac, hipotensiv, diminuant al colestrolului,trigliceridelor, sustinind de asemenea colesterolul HDL. Multe dintre acesteactiuni sunt puse pe seama inaltului continut de potasiu si a fibrelor solubiledin fruct. Pentri copiii mici, sub 2 ani, o ceasca de suc de guava este foarteutila contra diareei.

Ptychopetalum olacoides, Muirapuama




Familia: Olacaceae
Nume comune: Muira puama, potency wood, marapuama, marapama, muiratã,muiratam, pau-homen, Potenzholz.
Partile folosite: scoarta si radacina.
Proprietatile si actiunile principale:creste libidoul, promoveaza functiile sexuale, calmant al nervilor,neurastenic, antidepresiv, sustine memoria, protejeaza celulele creerului,tonic (pentru barbati), analgezic, febrifug, hipotensiv, antiulceros, contracaderii parului.
Dozaje standard: radacina, scoarta -tinctura-2-4 ml de 2 ori pe zi; decoct - o cana pe zi.
 Proprietati si actiuni documentatestiintific: adaptogen, analgezic, antifatigue, antioxidant, antiulceros,afrodisiac, tonic al sistemului nervos central, hipotensiv, sustine memoria,echilibrant nervos, neurastenic, neuroprotectiv.

Proprietati si actiunidocumentate de medicina traditionala: antidepresiv, antireumatic, antistress, astringent,cardiotonic, stimulant digestie, gastrotonic, hipocolesterolemic, stimulant,tonic.

Precautii: Nu se cunosc.

Contraindicatii: Nu sint raportate.

Interactiuni cu alte medicamente: Nu sint raportate.

    Muira puama ( in traducere “lemnul potent”)este un arbore mic ce creste in jur de 5 metrii, nativ in Brazilia si in junglaamazoniana. Are flori mici, parfumate (asemenator cu iasminul). Exista douavarietati, P. olacoides si P. uncinatum, care sint folosite intersanjabil.Varietatea olacoides este preferata, caci ar un continut mai ridicat de lupeol,una dintre substantele bioactive ale plantei. O complect difertita specie esteLiriosma ovata, care deseori este vinduta drept Muira puama, dar care are ocompozitie fitochimica complect diferita. Toate partile din Muira puama se potfolosi, insa scoarta si radacina sint cele mai eficace. Localnicii folosescradacina plantelor tinere contra problemelor neuromusculare, iar decoctul dinradacina este folosit in bai sau masaje pentru trata-rea paraliziei sau boliiberi-beri. Ceaiul din radacina si scoarta este administrat contra debilitatiisexuale, reumatismului, gripei, precum si afectiunilor cardiace sigastro-intestinale. In Brazilia este foarte apreciata ca stimulant sexual siafrodisiac, dar si in terapiile contra dispepsiei, afectiunilor menstruale,reumatismului cronic, impotentei si afectiunilor sistemului nervos central.Aproximativ cu aceleasi utilizari este cunoscuta si in Europa ( mai ales Angliasi Germania), fiind adusa aici de exploratorii europeni. Cercetatorii auinceput studierea fitochimicalelor din planta relativ timpuriu (1920). Astfels-a descoperit ca radacina si scoarta sint bogate in acizi grasi si acizi grasiesterici (acid behenic), uleiuri esentiale, inclusiv beta-caryophyllene sialpha-humulene, steroli, triterpene (printre care lupeol) si un nou alcaloid,denumit muirapuan, sesquiterpene, monoterpene si noi alcaloizi. Principalelesubstante sint:alpha-copaene, alpha-elemene, alpha-guaiene, alpha-humulene,alpha-muurolene, alpha-pinene, acid alpha-resinic, alpha-terpinene, acidarachidic, allo-aromadendren, acid behenic, beta-bisabolene,beta-caryophyllene, beta- pinene, beta-resinic acid, beta-sitosterol,beta-transfarnesene, borneol, campesterols, camphene, camphor, car-3-ene,  caryo-phyllene, acid cerotic, chromium,coumarin, cubebene, delta-cadinene, acid dotriacontanoic, elixene, ergosterols,eugenol, uleiuri esentiale, gamma-muurolene, acid hentriacontanoic, acidheptacosanoic, acid lignoceric, limonene, linalool, lupeol, acid melissic, acidmontanic, muirapuamine, myrcene, acid nonacosanoic, paracymene, acidpentacosanoic, phlobaphene, stigmasterols, acid trichosanic si aciduncosanic.     

    Intr-un studiu mai vechi, s-a certificat caMuira puana are actiuni utile in tratarea afectiunilor sistemului nervos si aimpotentei sexuale, a reumatismului cronic si partial contra paraliziei. InFranta au fost efectuate doua studii cu subiecti umani (262 de per-soane),barbati cu probleme de libido si functii erectile. Rezultatele au fost foartebune, 62% dintre pacienti constatind un efect dinamic, iar la 51% dintre cei cuprobleme erectile, situatia li s-a imbunatatit remarcabil. In al doilea studiuau fost teripati 100 de barbati cu probleme psihice care implicau deficienta sexuala.S-a folosit un dozaj de 1,5 gr pe zi. Raportul final a constatat oim-bunatatire a libidoului in 85% dintre cazuri si a capacitatii mentineriierectiei in 90% dintre cazuri. Studii efectuate in Brazilia s-au axat deasemenea pe sistemul nervos central. Radacina a mai confirmat si capacitatea dea inhiba ulcerul provocat de stress, iar frunzele pe cea de analgezic.Cercetarile cele mai recente confirma abilitatea Muira puama de a imbunatatimemoria (deci utili-tate si in Alzheimer) si de a atenua afectiunile nervoase.Studiile de toxiciate desfasurate in 1983 au certificat planta ca fiind netoxica.Cu toate acestea nu recomandam folosirea plantei pe cont propriu, faraconsultarea prealabila a unui practician. In privinta prepararii plantei ar maitrebui spus ca substantele care contribuie la eliminarea afectiunilor sistemuluinervos central, cit si a celor de natura sexuala, nu sint solubile in apa, sideci, sub forma de capsule, ele nu vor fi digerate. Pentru a se extrageuleiurile volatile si cele esentiale, terpenele si rasina, scoarta si radacinatrebuiesc fierte cel putin 20 de minute.

Punica granatum, Pomegranate (engl.), Granatapfel (germ.)





Familia Lythraceae.

Punica granatum estefolosita de peste 3000 de ani ca planta medicinala. Toate partile planteicontin alcaloide, cunoscute sub numele de “pelletierine”, care paralizeazaviermii panglica, astfel ca ei sunt eleiminati usor din organism folosind unlaxativ. Planta este bogata in tanini, care au un rol astringent. Extern estefolosita in cazul afectiunilor vaginale. Indeosebi scoarta este antibacteriana,antivirala si astringenta. Florile sunt folosite in afectiunile de stomac, cumar fi dizenteria. Atentie la dozaj, caci o doza prea mare poate fi toxica.Fructul este astringent, si are calitati cardiace si digestive. Punica granatumare actiune antibacteriana, antivirala si astringenta, cardiaca si digestiva,si mai ales vermifuga.

Quassia officinalis, simil:Q.amrara,

Amargo, Bitterholzbaum (germ.)




Familia: Simaroubaceae
Sinonime: Quassia alatifolia,Q. officinalis, Q. amargo, Simaroube officinale.
Nume comune:
amargo, bitter ash, bitterholz, bitterwood, bois amer, bois dequassia, crucete, quassia, cuassia, fliegenholz, guabo, hombre grande, jamaicabark, kashshing, maraubá, marupá, palo muneco, quassia amarga, quassiawood,ruda, simaruba, simaru-babaum, quassiaholz, quassia de cayenne, quassie, quina,simaba, Suriname wood.
Partile folosite din planta: lemnul, scoarta, frunzele.

Proprietati si actiuni principale: antiparazitar, vermifug, distruge paduchii,lervele si insectele, antimalarial, previne ulcerul, stimuleaza digestia,stimuleaza bila, febrifug, antiinflamator, anticancerigen, antileucemic,antitumoral, antivirotic, elimina secretiile, detoxifica singele, laxativ usor,sedativ, promoveaza salivatia, stimulant al ficatului, pre-ventiv contrapietrelor la rinichi si bila.

Dozajul standard: Infusie: 1 cana 2-3 ori pe zi; Capsule: 1-2 g 2-3ori pe zi; Macerat: 1 cana 2-3 ori pe zi.

Proprietati si actiunidocumentate prin studii:  analgesic, anticancerigen, antileucemic,antimalaric, antiparazitic, antitumoral, antiulceros, antiviral,gastroprotector, antiparazitar, insecticid, sedativ.

Proprietati si actiuni documentatede medicina traditionala : antibacterial, antilithic,antispasmodic, antivenin, carminativ, febrifug,hepatotonic, hipoglicemic, sialogogue (sporeste saliva),

Precautii : Poate avea interactiune in fertilitate. In dozamare poate produce iritatii stomacale.

Contraindicatii : Amargo nu se foloseste in perioada de sarcina. Deasemenea are un efect antifertilitate, si de aceea cei care urmeaza untratament pentru fertilitate in scopul de a avea copii, este bine sa nufoloseasca Amargo. Trebuieste avuta grije la dozaj, caci o cantitate prea marepoate provoca iritatii stomacale si voma.                            

  Amargo este un arbust tropical mic, intre 2-6 metri care provine dinAmerica de Sud. Are flori frumoase care devin rosii la maturitate. Poartadenumirea botanica de Quassia amara, denumire care mai este folosita si pentruo alta specie de arbore, Picrasma excelsa, foarte asemanatoare, dar la carearborele creste mult mai inalt (25 metri). In practica fitoterapeuticaamericana ambii arbori sunt folositi identic si sunt generic denumiti Quassia.Numele Amargo inseamna amar. In practica traditionala a indienilor amazonieni,Amargo este folosit in mod asemanator cu scoarta de chinina: contra malariei sifebrei, precum si ca digestiv amar. Contine foarte multe dintre substantelecontinute si in chinina, dar se pare ca are efecte mai bune decit aceasta dinurma. Mai este folosit contra insectelor, ca tonic si in hepatite. Indienii dinBrazilia folosesc Amarga si ca apa de gura sau in cazul extractiilor dentare.In medicina moderna Braziliana Amarga este folosita ca tonic, stimulentdigestiv, detoxifiant sangvin, insecticid, laxativ usor, contra diareei,viermilor intestinali, deziteriei, dispepsiei, durerilor de stomac, precum siimportiva afectiunilor ficatului si aparatului gastro-intestinal. In Peru maieste folosit si contra febrei, tuberculozei, pietrelor la rinichi si bila. InMexic este folosit contra afectiunilor ficatului si bilei si contra parazitilorintestinali. In Europa Amarga este deseori gasit ca parte componenta indiferite re-tete care au ca scop sustinerea activitatii bilei, ficatului si aaltor functii digestive. Mai este recomandata pentru stimularea apetitului sicresterea cantitatii de saliva (care joaca un rol esential, continind enzimeimportante pentru digestie). 

   Componentachimica : Scoarta de Amargo contineconstituenti activi care sunt de 50 de ori mai puternici decit cei similari dinscoarta de chinina. In plus mai contine si o alta grupa de componenti chimici,denumiti quassin - quassimarin si simalikalacton D. Quassimarin a dovedit instudii si cercetari calitati antileucemice si antitumorale, iar simalikalactonD are proprietati certe contra malariei, precum si antivirale si contracancerului si tumorilor. Alte quassinoide au dovedit atit “in vitro” cit si “invivo” certe calitati antiamoebice (Naegleria fowleri sau Balamuthia mandrillaris). Amargo mai contine beta-carboline,beta-sitostenone, beta-sitosterol, dehydroquassine, acid gallic, acid gentisic,hydroxyquassins, isoparain, isoparaines, isoquassins, acid malic,methylcanthine, methoxycanthine, methoxycantine, nigakilactone A, neo-quassine,nor-neoquassin, parain, paraines, quassialactol, quassimarin, quassins,quassinol, quassol si simalikalactone D, alcaloide (scopolentin) si vitaminaB1. 

  Activitatea biologica si studiile clinice : Unele studii mai vechi au avut ca scop verificareaeficacitatii scoartei de Amargo conform cunostintelor preluate din medicinatraditionala (ca insecticid, contra paduchilor). Unul dintre aceste studii aconfirmat o eficacitate de 99% in cazul a 454 de pacienti intr-o terapie de osaptamina. Intr-un studiu dublu-orb placebo din 1991 cu 148 de copii care aveaupaduchi si care au fost tratati cu extract din scoarta de Amargo s-a pututdemonstra si o activitate preventiva contra acestor paraziti. In alt studiu dinIndia s-a putut demonstra ca scoarta de Amargo are si o buna activitateantilarvara, contra mai multor tipuri de insecte, printre care si tintarii. Deasemenea calitatile antimalarice ale Amargo au fost confirmate de mai mul-testudii. Oamenii de stiinta de la Texas Christian University au demonstrat in1996 ca extractul de Amargo are “in vitro” o clara activitate antivirala contracelulelor infectate cu HIV. In alt studiu pe soareci din 1978 a fost raportataactivitatea antileucemica a extractului de Amargo (precum si a quassimarinuluica substanta chimica izolata separat). Mai recent, in 2002, un extract din lemnulde Amargo a dovedit actiune benefica contra ulcerului (la soareci), inhibindulcerul gastric (ulcer indus prin toxicitatea diferite-lor substante chimice).Un alt studiu, “in vivo” a relevat bune calitati sedative, contra durerilor side relaxare musculara.

   Utilizareain practica curenta : antiparazitar (mai ales paduchi), digestiv amar, remediu contra afectiunilordigestive. Quassinul a fost aprobat in USA ca supliment nutritiv. Nu s-aconstatat nici o toxicitate a scoartei sau extraselor de Amargo (pina la 5 grpe kilogram corp!)

    Moduri de preparare traditionale :  ca digestiv modul de preparare estepulbere, o jumatate de lingurita, infuzie intr-o cana de apa fiarta. Trebuiesteadministrata cu 10-15 minute inainte sau dupa masa. Alternativ 1 gram intableta, de 2-3 ori pe zi pe stoma-cul gol, pentru eliminarea parazitilor. Oalta metoda este de a lasa intr-o cana cu apa rece, peste noapte, 1-2 linguritede pulbere sau de bucatele mici de scoarta (macerare la rece). Se folosestecontra parazitilor, pietrelor la bila si deranjamentelor digestive. Macerareapoate fi folosita si in cazurile de afectiuni ale pielii/parului provocate deparaziti (paduchi), caz in care procedura se repeta la fiecare trei zile.Bucatele de Amargo (cam o mina plina) se pot pune in apa (piscina, fintina,etc) pentru a distruge larvele, mai ales cele de tintari, fara a daunapasarilor, pestilor sau altor vietati acvatice.

Rhamnus purshiana, (Frangula purshiana), Cascara sagrada,

Crusin (rom.), Kreuzdorn  (germ.)




Familia : Rhamnaceae

Sinonime: Frangula purshiana

Partilefolosite ale arborelui:fructul, semintele, scoarta.

Ariade raspindire: America de Nord

   Este unarbore peren care creste in medie 10 metri, dar poate ajunge si pina la 28 demetri, originar din America de Nord. Are frunze late, usor dintate si de unverde inchis. In zilele noastre poate fi intilnit si in multe alte parti aleglobului. Are frunze tot timpul anului, iar flori in Mai si Iunie, din carecresc niste boabe negre, cu simburi, maturi in Octombrie. Florile sunthermafrodite si polenizate de catre insecte. Prefera locurile luminoase si cusol cleios. Fructul este folosit ca si condiment sau pentru prepararea unorbauturi.

Utilizari medicale:Cascara sagrada este in general folosit ca laxativ, foarte util in cazurile deconstipatie cronica. Scoarta are proprietati tonice, sustinind digestia siapetitul. Intern mai este folosta contra afectiunilor digestive, hemoroizilorsi afectiunilor fica-tului. Dozajul trebuie respectat caci poate provoca vomasi diaree. Nu se prescrie gravidelor sau pacientilor cu obstructie intestinala.De asemenea este contraindicata in perioada de ciclu menstrual, pacientilor cuMorbus Crohn, celor cu colita ulceroasa, cu inflamatii ale intestinelor, celorcarora li se administreaza corticosteroide, licorice sau medicamente contraaritmiei cardiace.

Dozajuluzual: intern - 20-30 mg, dar nu se recomandaadministrarea timp mai indelungat de una pina la doua saptamini. Se poateprepara si infuzie din scoarta taiata marunt si pusa in apa fiebinda timp de 10minute. Scoarta trebuieste, dupa recoltare, depozitata un an de zile si abiaapoi folosita. In medicina traditionala este folosita pentru detoxifiereasingelui, constipatie, si hemoroizi (usureaza scaunul). Este folosita si incurele de slabire, efectul laxativ durind citeva zile. Scoarta contine Anthron si Anthraol. Acestesubstante oxideaza in Anthrachinone, care se pot administra ca ceai, capsule,pulbere, granulat sau tablete si foloseste ca diuretic. Triburile de indienifoloseau de mult timp aceasta scoarta. Spaniolii au dat denumirea de Cascarasagrada, ceea ce inseamna “scoarta sfinta”. Extractul a fost ulterior preluatde europenii stabiliti in America de nord. Scoarta are un gust foarte amar.Trebuieste atent preparata inainte de administrare, caci cruda poate duce lairitarea stomacului sau a intestinului, voma si crampe stomacale. Extractul sepoate folosi in constipatii, sau in bolile de hemoroizi. Nu se recomandafolosirea indelungata a extractului, din cauza posibilelor efecte secundare.Este recomandat ca administrarea de extract sa se faca sub control medical. Oalta planta foarte inrudita este Simarubaversicolor, originara din Brazilia.

Rheum officinale,  Rubarba,

Rhabarber (germ.), yào yòng dà huáng



FamiliaPolygonaceae.

Este extrem de bogata invitamine, minerale, complex de vitamine B, C, P, calciu, fosfor, potasiu, iod,sulf, siliciu, mangan, magneziu, acid galic, malic, oxalic si tanini(catechi-ne, epicatechine), antrachinone ( emodine si aloe-emodine), rutin,uleiuri volatile, glicozide. Este folosita de peste 2000 de ani in MedicinaTraditionala Chineza. Are efect detoxifiant, antiseptic, imuno-modulator,antibacterian (Stafilococcus aureus, Escherichia coli), antifungic (Candidaalbican), anti-viral (virusul herpetic), antibiotic, hepatoprotector,antiinflamator, astringent, antihemoragic (accidente cerebal-vasculare,hemoragii gastrointestinale, hematoame, contuzii), hipocolesterolemiant,rege-nereaza tesuturile in arsuri, rani supurative, laxativ, cataric (evacueazamasiv fluidele din cavitatile corpului - ascita, edeme pulmonare), favorizeazafunctiile renale. Radacina mai are si efect antitumoral si purgativ. Sefoloseste in tratarea diareei, constipatiei, afectiunilor ficatului si bilei,hemoroizilor, problemelor menstruale, si eruptiilor pe piele datorate acumulariide toxine. Extern radacina se foloseste in tratarea arsurilor.

Rhodiola rosea, Rosenwurz, Golden Root

 



Familia: Crasulaceae

Genul: Rhodiola

Specia: rosea

    In medicina traditionala Rhodiola esteutilizata ca tonic general, pentru cresterea capacitatii de efort, contraoboselii, imopotentei si deranjamentelor nervoase. Planta creste in regiunilemuntoase. Contine fenilpropanoide, fenilethanoide, flavonoide, monoterpene,triterpene si acizi fenolici. Este uti-lizata pentru marirea capacitatii deconcentrare si a memoriei. De asemenea este utilizata in anemie, afectiuni

gastro-intestinale, infectii siafectiuni ale sistemului nervos central. Are capacitatea de a echilibraactivitatea hormonala si de a combate tinnitus si afectiunile auzului. Ingeneral este apreciata ca tonica si sutinatoare a sanatatii. Este cunoscutainca din antichitate la greci si romani. Dar si in China unde a primit numelede “radacina de aur”, prentru calitatile ei de a proteja contra stressului,toxinelor si otravurilor, precum si contra racelilor. Pina in prezent au fostefectuate peste 180 de studii farmacologice, fitochimice si clinice. Din pacatenu prea sint cunoscute aceste studii, multe dintre ele fiind redactate ori inrusa, ori in limbi scandinave. Marea majoritate a acestor studii confirmautilitatile date plantei de catre medicina traditionala. In general Rhodiolarosea este considerata planta adaptogena, ceea ce inseamna ca substantele dinea imbunatatesc capacitatile organismului de a se adapta la diferite situatiiexterne si in acelasi timp imbunatatesc capacitatea de a rezista la efort siinfluenta externa asupra corpului. Aceasta probabil prin actiunea pe carefitochimicalele o au asupra serotoninei, dopaminei, noradrenalinei siacetilcolinului in creer. In 1986 cercetatorii rusi au mai descoperit inRhodiola alte trei substante active care provin din grupul fenilpropanoidelor,Rosavin, Rosin si Rosarin, cuprinse sub denumirea generica de Rosavine.

  Pe piata apar deseori “falsuri”, iar pentru a recunoaste o Rhodiola roseaadevarata, trebuie sa retinem ca in ea raportul dintre Rosavine si Salidrosidtrebuie sa fie de 3:1. Studiile rusesti au aratat ca probantilor carora li s-aadministrat Rhodiola au fost, in situatii de stress, mult mai putin obositidecit cei carora nu li s-a administrat planta. Capacitatea de concentrare siclaritatea proceselor mentale pe timp de noapte a fost, de asemenea, cu 20% maimare decit la la cei din grupul placebo. Alte studii au fost efectuate pestudenti, la care s-a observat ca administrarea Rhodiolei a dus la o mai marecapacitate de concentrare si asimilare, si in consecinta, la rezultate mai bunein examene. Si in afectiunile tipic feminine Rhodiola a certificat influentebenefice. Intr-un studiu cu 40 de femei care nu avusesera de mai mult timpciclu menstrual, 25 dintre ele au revenit la ritmul firesc, iar 11 chiar auramas ulterior insarcinate. Iar 26 din 35 de barbati cu probleme erectile aubeneficiat de o inbunatatire a stariide sanatate in doar trei luni deadministrare a Rhodiolei. Multe dintre calitatile si eficientele Rhodiolei separe ca se datoreaza si faptului ca aceasta este si un excelent antioxidant.

  Dozajul general acceptat este de 360-600 mg de extract zilnic, cu unprocent de 1% Rosavin, sau 180-300 mg la un procent de 2% Rosavin. Extractulinsa este bine a se lua cu citeva saptamini inainte de situatia de stressprevizibila, caci este nevoie de un oarecare timp pentru ca substantele activesa isi faca simtita eficacitatea. Se administreaza la 30 de minute inainte demasa. Efecte toxice ale plantei nu sint cunoscute.