Larrea tridentata, Chaparral , Creosote Bush
Familia : Zygophillaceae
Sinonime: Larrea divaricata
Zona
de origine: sud-vestul Americii de
Nord
Partile
folosite ale plantei:
frunzele si scoarta.
Este un
tufis peren cu frunze tot timpul anului, care creste pina la 4 metri. Planta
este ra-sinoasa si aromatica. Este des folosita ca ceai sau condiment. Decoctul
din frunze era folosit pentru tratarea diareei si a tulburarilor digestive
(stomac), in timp ce ramurile tinere erau folosite contra durerilor de dinti.
Cataplasma din planta era folosita contra problemelor pielii. Continua sa fie
folosita ca antidot pentru reumatism, infectii venerice si urinare, precum si
contra anumitor tipuri de cancer, in mod special in leucemie. In ultima vreme
este interzisa in USA, considerindu-se ca are efecte nocive asupra ficatului.
Ceaiul facut din frunze este folosit ca expectorant si antiseptic pulmonar.
Se foloseste frunza pentru ceai. Acest ceai are in medicina
sud-americana o lunga traditie, putind ajuta intr-o serie foarte larga de
afectiuni, ca de ex. deranjamente stomacale, hipertensiune, ca antibiotic,
precum si ca detoxifiant general. Substanta activa de baza se numeste acid
Nordihydroguaiaric (prescurtat NDGA). Aceasta substanta se foloseste inca din
anii ‘40 in industria ali-mentara ca
antioxidant pentru uleiuri si grasimi (oare cu acest scop nu mai este
daunatoare ficatului?). In studii asupra culturilor de celule canceroase precum
si asupra animalelor, aceasta substanta a dovedit calitati anticancerigene. In
9 din 14 sobolani aceasta substanta a impiedicat declansarea unui cancer de
intestin, dupa de animalele fusesera injectate cu chimicale cunoscute ca si
cancerigene. Trebuieste aici dat insa un avertisment asupra folosirii pilulelor
de Chaparral, si anume ca atunci cind sunt luate voluntar, sau dozajul nu este
corespunzator (este prea mare) pot apare leziuni ale ficatului si rinichilor.
La un dozaj mic si cu o supraveghere din partea unui specialist, acest risc
dispare. Pe de alta parte, in doua studii independenta asupra pacientilor cu
cancer la creier sau git s-a folosit metode de injectare directa in tumoare a
substantei active NDGA, fapt care a relevat “imbunatatiri dramatice” ale starii
pacientilor. Din pacate NDGA este o substanta ieftina ca pret, si usor de
obtinut din natura, ceea ce nu o face “rentabila de a fi patentata”, astfel ca,
in ciuda rezultatelor bune obtinute in studii, nu-i mareste sansele de a fi valorificata
co-respunzator in medicina alopata. Ceaiul de Chaparral a fost experimentat cu
bune rezultate si ca “lichid clismatic, de curatire” in cazurile de cancer al
colului uterin incipient.
Lentinus erodes, Shiitake
A ajuns in zilele noastre sa fie a doua ciuperca pe plan mondial ca
folosire in hrana normala a oamenilor. Pe linga calitatile Shiitake de
delicatesa culinara, ciuperca dovedeste si o mare eficatitate in vindecarea
diferitelor afectiuni. In medicina este folosita mai ales in afectiunile de
circu-latie a singelui si ca stabilizator al sistemului imun. O alta inportanta
calitate a ciupercii este aceea de a sustine si intarii tesuturile, si deci
ajuta la diminuarea ateriosclerozei. Scade si nivelul general al
cholesterolului si ajuta la cresterea HDL-colesterinei, deci a colesterinei
asa-zise “bune”. Impiedica depunerile arteriale. Ciuperca se foloseste cu
succes si in cazurile de migrena si tinnitus. Shiitake este folosita si acolo
unde sistemul imun este slabit, ca de ex. in diferite forme de cancer, AIDS,
alergii, dermatite, inflamatii bronhiale, infectii micotice sau inflamatii
articulare. Deasemenea este un bun mijloc de prevenire al gripei. Shiitake
livreaza organismului o importanta combinatie de Vitamine B1, B2, si B3.
Vitamina B2 este necesara celulelor pentru a cistiga energie. Sistemul nervos
are nevoie de B2 pentru capacitatea de concentrare. Shiitake are un continut
ridicat de calciu, caliu si microelemente ca zinc, fier si fosfor. De aceea
este foarte utila si sistemului osos. Contine deasemenea si Vitamina D, foarte
necesara aceluiasi sistem osos, si care in mod normal se gaseste in carne. Deci
este o alternativa interesanta si pentru vegetarieni. Reprezinta materia prima
a celor mai puternice remedii anticancer cum ar fi MGN-3. Directia de
specialitate a Ministerului Sanatatii din Japonia a avizat-o ca medicament
anticancer inca din 1985 (datporita componentului principal al Shhitake,
denumit Lentinan). Preparatele continind Lentinan sunt cele mai bine vindute
medicamente anticancer in Japonia.
Lentinanul are un efect dovedit asupra cancerului intestinului gros, de
ficat, de stomac, cancerului ovarian sau de plaman, prelungind considerabil
rata de supravietuire in cazurile de cancer. Lentinanul stimuleaza productia de
limfocite T (produse de timus) si a celor “ucigase” (killer cells) si poate
potenta efectul medicamenteleor anti-SIDA. Shiitake este bogat in antioxidanti
(selenium, acid uric, vitaminele A, E si C) precum si ergosterol (precursor al
vitaminei D). Shiitake poate creste libidoul, stimula productia de interferon
(cu efect antiviral), efectiv in anumite ca-zuri de hepatita. S-a constatat ca
acest tip de ciuperci pot ajuta la relaxarea muschilor netezi, ceea ce le fac
folositoare in tratamentul tusei cronice, astmului si diferitelor tipuri de
bronsite. Shiitake poate fi inclus in aproape orice fel de mancare alaturi de
vegetale. In oricare dintre cazuri folositi doar foarte putina sare sau sos de
soia pentru ca acestea vor fi absorbite usor de ciuperci si le vor strica gustul.
Lepidium meyenii, Maca
Familia: Brassicaceae
Sinonime: Lepidium peruvianum, L weddellii, L. affine, L. Gelidum.
Nume comune: Maca, Peruvian ginseng, maka, mace, maca-maca, maino, ayak
chichira, ayuk willku, pepperweed.
Parti folosite: Radacina
Proprietati si actiuni principale:
creste energia, echilibreaza sistemele corpului, nutrient valoros (minerale,
aminoacizi, etc), stimuleaza cresterea fertilitatii (sustine functiile
endocrine), sustine functi-ile erectile, afrodisiac.
Dozaj standard: radacina – pulbere -
o lingura pe zi; capsule - 5 grame de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni
documentate stiintific: afrodisiac, promotor al
fertilitatii, sutine producerea /mobilitatea spermatozoizilor.
Proprietati si actiuni
documentate de medicina traditionala: hormonal, imunostimulant, stimulant si tonic
general.
Precautii: O cantitate prea mare provoaca gaze intestinale.
Contraindicatii: Nu sint raportate. Interactiuni:
Nu sint raportate.
Preparare traditionala: In Anzi, mai mult de 500 de grame de pulbere este
mincata intr-o singura zi. Pulberea din radacina (mult mai avantajoasa ca pret
decit capsulele) poate fi diluata in sucuri sau apa.
Maca este o planta perena, rezistenta, care este cultivata in Anzi, la
inltimi foarte mari, de 4000-7000 de metri. Este una dintre speciile cele mai
rezistente la inghet. Are flori mici albe, asemanatoare cu cele de mustar
(ambele plante apartin aceleiasi Familii). Partea folosita este radacina, sau
mai bine zis bulbul, care creste destul de mare, pina la circa 8 centimetri in
diametru, de culoare alb-galbuie. Forma bulbului este asemanatoare ridichii.
Spre deosebire de alte plante cu bulb, Maca se inmulteste prin se-minte. Desi
este o planta perena, are ciclu anual, unui bulb trebuindu-i 7-9 luni sa ajunga
la faza in care poate fi recoltat. Pentru planta mai exista o denumire, cea de
L. peruvianum, unii botanisti sustinind ca de fapt aceaste este cea care in zilele
noastre este cultivata controlat. In orice caz, culturile de Maca au inceput sa
creasca in marime in ultimii ani, in USA de exemplu de la 50 de hectare in 1994
la 1200 de hectare in 1999. Maca este folosita de catre indienii din regunile
inalte ale muntilor Anzi de peste 2000 de ani, iar dovezile arheologice
sugereaza chiar folosirea ei deja in jurul anului 1600 i.C. Pentru indienii din
Anzi, planta este si foarte comoda, caci fiind de foarte mica inaltime
(frunzele cresc practic la nivelul solului) ea poate fi cultivata printre alte
culturi (de orez, porumb, legume sau pastaioase). Radacina uscata poate fi depozitata
pina la 7 ani. Este o parte importanta a dietei po-pulatiei indiene din Anzi,
avind o ridicata valoare nutritiva. Este bogata in zahar, proteine si nutrienti
esentiali (mai ales iod si fier). Radacina se poate consuma proaspata sau
uscata. Cea proaspata este coapta pe jar (ca si cartofii). Cea uscata este
depozitata si mai tirziu fiarta in apa sau lapte, obtinindu-se un fel de pasta.
Este de asemenea preparata ca bautura dulce, aromata, prin fer-mentare (bautura
se numeste maca chicha). Despre Maca se mai spune ca este Ginsengul peruan. In
zilele noastre, in fitoterapeutica peruana, Maca este considerata un puternic
imunostimulant, utila contra anemiei, tuberculozei, afectiunilor menstruale,
simptomelor de menopauza, cancerului la stomac, sterilitatii si sustinerii
memoriei. Valoarea nutritionala a radacinii de Maca este mare, asemanatoarea cu
cea a cerealelor (griu, porumb, orez). Contine 60-75% carbohidrati, 10-14%
proteine, 8,5% fibre si 2,2% lipide. Proteinele din Maca sint mai ales
polipeptide si aminoacizi (incluzind semnificative cantitati de arginine,
serine, histidine, acid aspartic, acid glutamic, glycine, valine,
phenylalanine, tyrosine si threonine). Mai contine de asemenea 258 mg de
calciu, 2 gr de potasiu si 15 mg de fier la 100 de grame de radacina uscata,
precum si acizi grasi (linolenic, palmitic si acizi oleici). Maca mai contine
steroli si alte vitamine si minerale. De asemenea se mai gasesc alcaloizi,
tanini si saponine. O analiza chimica efectuata in 1981 a certificat prezenta isothiocianatelor
(care se gasesc de obicei in plantele din familia mustarului). De asemenea o
substanta denumita
p-methoxybenzyl isothiocyanate,
care are reputatia de afrodisiac, precum si glucosinolate, care se intilnesc si
in broccoli, conopida, varza si alte crucifere si despre care se stie deja ca
previne cancerul. Principalele substante din Maca sint: alcaloizi, aminoacizi,
beta-ecdysone, calciu, carbohidrati, acizi grasi, glucosinolate, fier,
magnesiu, isothiocyanate p-methoxybenzyl, fosfor, potasiu, proteine, saponine,
sitosterole, stigmasterol, tanini, vitamina B1, B2, B12, C, E si zinc.
Proprietatile de sustinere a fertilitatii sunt certificate deja din 1961
prin diferite studii. Dar aceste studii s-au desfasurat mai ale in USA, unde
comertul cu astfel de produse (vezi viagra) este foarte rentabil. Studii
independente, din alte tari, nu se cunosc. Deci s-ar putea ca binele cunoscute
utilizari ale Maca sa fie intentionat “umflate” pentru a asigura un profit
financiar mai mare. Din pa-cate se mai intimpla des astfel de lucruri. Studii
s-au desfasurat si in ultimul timp, mai ales pe soareci (2000, 2001, 2002).
Unele studii insa au aratat ca « dezvoltarea libidoului, a apetitului
sexual » s-a putut constata de la o cantitate de 300 de grame, ceea ce
nu-i tocmai putin. Din pacate nici unul dintre aceste studii nu sugereaza si
modul de actiune al plantei, ci doar efectele obtinute. Radacina uscata de Maca
contine circa 10% proteine, marea majoritate a lor derivate din aminoacizi.
Acestia sunt necesari in functionarea multora dintre celulele corpului uman,
inclusiv in cele implicate in functiile de fertilitate si a celei sexuale. De
asemenea aminoacizii sint necesari producerii de neurotransmitatori cum ar fi
dopamina si noradrelina. Aceste substante transmit semnale in sistemul nervos
si joaca astfel un rol important in procesul sexual si in performanta obtinuta in
timpul acestuia. Printre aminoacizii necesari acestor neurotransmitatori se numara
phenylalanin, tyrosin si histidin, toate trei gasindu-se in Maca! Aminoacidul arginin, care se gaseste in
cantitate mare in Maca, se considera ca sustine generarea oxidului nitric, care
este o substanta ce contracareaza impotenta masculina. Despre arginin se mai
stie ca joaca un rol important si in fertilitate, respectiv prin sustinerea
productiei de sperma si a calitatii acestea (mobilitatea spermatozoizilor).
De asemenea in Maca gasim si aminoacidul histidin, care joaca un
important rol in procesul ejacularii si al orgasmului. Corpul foloseste
histidinul pentru a produce histamin, care in ultima instanta este tocmai cel
care este responsabil in corpus cavernosum cu declanjarea ejaculatiei. La
barbatii care sufera de ejaculare prematura se constata o crescuta activitate
histaminica, ceea ce face ca in terapia acetei probleme sa fie folosite
substante antihistaminice, sau prin administrarea aminoacidului methionin, care
contracareaza formarea histaminelor din histidine. Invers, barbatii si femeile
care au greutatu in a atinge orgasmul, pot fi ajutati de histidin, care va mari
cantitatea de histamin in timpul actului sexual, ceea ce faciliteaza ejacularea
si orgasmul. Suplimentar, atit histidin cit si arginin au efecte
vasodilatatorii, ceea ce face ca organul sexual sa fie mai bine aprovizionat cu
singe. Desigur ca o serie de studii au certificat aceste efecte, si au raportat
o marire a numarului de acte sexuale constatate la soareci in laborator. Alte
beneficii ale radacinei, sustinute traditional, sint echilibrarea hormonala,
ceea ce ajuta functiile endocrine si tiroida, precum si sustinerea sistemului
imun, actiuni ce se pun tot pe seama aminoacizilor si nutrientilor din Maca.
Sistemul endocrin joaca un rol fundamental in organism, printre care si producerea
diferitelor tipuri de hormoni (care la rindul lor sint esentiale corpului).
Hormonii, desi din punct de vedere chimic sint diferiti, ei sunt construiti
simplu din aminoacizi si colesterol. Daca exista in corp suficient “material de
constructie”, atunci acesta va folosi acest material pentru sintetizarea
hormonilor care vor conferi echilibru corpului. De aceea, datorita faptului ca
la inaltimi asa de mari, in Anzi, dieta si nutritia sint limitate ca varietate,
Maca joaca un rol esential in alimentatia populatiei din zona muntoasa a
Anzilor. Totusi un studiu recent (2003) infirma afirmatia ca Maca ar cunduce la
sporirea cantitatii hormonale, inclusi a testosteronului. In privinta
produselor, capsule si tablete sau pulbere, care in ultima vreme au invadat piata, trebuie spus ca in
Anzi, indigenii consuma in medie cam 2,5 kg de Maca saptaminal, si cu toate
acestea nu sint su-peroameni, si nici nu au un sistem sexual diferit de al
celorlalti. In urma cu peste 6 ani, cind Maca a fost prezentata pe piata ca
fi-ind “viagra naturala”, vinzarile au explodat. Intre timp lucrurile s-au
reasezat in fagasul lor firesc.Mai tirziu, cind s-a afirmat ca es-trogenul
sintetic aduce daune organismului, piata a explodat din nou, sub afirmatia ca
maca sustine productia de estrogen. Lucru care se va aseza si el acolo unde
trebuie, cu timpul. Fara indoiala ca Maca este o minunata sursa de nutritie
naturala. Complexul deosebit format din aminoacizi, vitamine si minerale este
de un real ajutor organismului. Dar de foarte multe ori oamenii fac o greseala foarte mare in a crede ca o
singura planta poate rezolva absolut toate problemele si este medicamentul salvator,
universal si fara de gres. Mai degraba plantele ne ajuta sa ne mentinem
echilibrul necesar in corp. Dar daca de la bun inceput, din inconstienta, noi
insine ruinam acest echilibru, putem sa inghitim si tone de Maca, ca tot nu ne
va ajuta.
Maytenus ilicifolia, Cangorosa, Espinheira santa
Familia: Celastraceae
Sinonime: Celastrus
ilicinus, Gymnosporia ilicina, Maytenus ilicina.
Nume comune: Espinheira santa, cancerosa,
cangorosa, maiteno, limaosinho.
Partile folosite: frunze, scoarta.
Proprietati si actiuni principale:
reduce acidul, antiulceros (gastrita, dispepsie, indigestie), di-gestiv,
anticancerigen (melanom, carcinom, adenocarcinom, lymphom), antileucemic, antitumo-ral, antioxidant, analgezic,
detoxifiant sangvin, promoveaza urinarea, laxativ, sustine menstruatia si
echilibreaza balanta hormonala in timpul menopauzei, sustine functiile
adrenale, reduce fertilitatea.
Dozajul standard: frunze, decoct – o cana de 2-3
ori pe zi; capsule – 1-2 g de 2-3 ori pe zi.
Proprietati si actiuni
certificate stiintific: antacid, antiulceros, anticancerigen, antileucemic, antitumoral,
contraceptiv, estro-genic.
Proprietati si actiuni
certificate de medicina traditionala: analgezic, antiinflamator, antiastmatic, antifertil, antiseptic,
astrin-gent, detoxifiant sangvin, carminative, detoxifiant general, diuretic,
gastrotonic, laxativ, stimulant menstrual, sialogogue, tonic.
Precautii: A nu se folosi in cazurile de cancer
estrogen-pozitive. Poate avea efecte contraceptive.
Espinheira santa este un arbust peren ce
creste circa 5 metri inaltime. Poate fi intilnit in multe parti ale Americii de
Sud, existind circa 200 de specii diferite de Maytenus, foarte multe dintre ele
fiind folosite ca plante medicinale de catre indienii sud-americani. Specia de
Maytenus despre care vorbim aici, ilicifolia, a fost folosite indeobste in
Paraguay de catre femei, ca si contraceptiv, regulator al menstruatiei si al
fertilitatii. Planta este mai bine cunoscuta si documentata datorita faptului
ca afectiunile pe care le trateaza sint mai ales ale “orasenilor”, si de aceea
la indieni in timpurile vechi ea nu juca un rol preponderent. In Brazilia se foloseste
pentru tratarea ulcerelor, indigesiilor, gastritei cronice si dispepsiei.
Ceaiul din frunza poate fi aplicat local pe rani, iritatii sau in cazul
cancerului pielii. In alte parti ale Americii de Sud este folosita contra
anemiei, afectiunilor stomacului, ulcerului gastric, constipatiei, gastritei,
dispepsiei, afectiunilor ficatului, precum si contraceptiv. In Argentina
intreaga planta este folosita ca de-coct pentru calitatile ei antiseptice si de
vindecare a ranilor, precum si contra astmei, infectiilor respiratorii si
urinare, diareei si pentru inducerea menstruatiei.
Cangorosa (alt nume sub care este cunoscuta
planta, in Paraguay de exemplu) contine multe fitochimicale deja bine
cunos-cute, denumite maytasinoide, si care au fost studiate incepind cu anii
’70. Ele sint considerate a avea efecte anticancerigene si antitumorale, fiind
in prezent utilizate in unele medicamente anticancerigene. O alta categorie de
fitochimicale importante din planta sint niste triterpene denumite cangorin,
care de asemenea au fost certificate ca fiind antitumorale, antileucemice si
anticancerigene. Principalele substante din Cangorosa sint: atropcangorosin,
cangoaronin, cangorin A pina la J, cangorinine, can-gorosin A si B, celastrol,
dispermol, dispermone, friedelan, friedelin, friedelinol, friedoolean,
friedooleanan, ilicifolin, ilicifolinoside A pina la C, trizaharide kaempferol,
dizaharide kaempferol, maitenine, maytanbutine, maytanprine, maytansine,
maytenin, acid maytenoic, maytenoquinone, pristimeriin, pristimerin, trizaharide
quercetin, quercitrin, acid salaspermic, tingenol si tingenone.
Espinheira santa a facut subiectul multor
stidii clinice, incepind cu anii ’60. Studiile de toxicitate din 1978 si 1991
nu au relevat nici un fel de pericol in folosirea plantei, cel putin pina la 1
gram pe kilogram/corp. Afirmatia cum ca
planta ar fi avortiva nu a fost confirmata clinic, in studiile efectuate pe
soareci. Cu toate acestea este mai bine, in general cu plantele medicinale, sa
fim prevazatori atunci cant pacientul este o femeie insarcinata. In privinta
efectelor anticancerigene, un studiu efectuat in 1976 de catre National Cancer
Institute din USA a confirmat aceste calitati, planta avind efecte de inhibare
a celulelor cancerigene la dozaje foarte mici. Datorita acestui fapt, ea a
devenit ulterior obiectul mai multor studii americane, precum si europene. Doua
dintre fito-chimicale, maytansin si maytein, au fost in mai multe studii
folosite pentru inhibarea cancerului. Desi au fost obtinute semnificati-ve
regresii in evolutia tumorilor (carcinom ovarian si unele forme de limfom)
ulterior studiile nu au mai fost continuate (chestie de patent). Studii
japoneze din 1990 au dus la descoperirea unui nou set de fitochimicale,
triterpene, care au primit numele de cangorine (A pina la J). Si aceste
substante au aratat actiune anticancerigena si citotoxica. Calitatile
antiulceroase ale plantei au fost definitiv certificate in 1991 prin studii
acre au aratat ca planta era la fel de eficace ca si doua produse
medicamentoase, denumite ranitidine (ZantacŽ) si cimetidine (TagametŽ).
In studiu se mai arata ca planta a cauzat o crestere a pH-ului din sucul
gastric. In 1997 japonezii au lansat pe piata un nou produs antiulcer bazat pe
extractele din Cangorosa.
Maytenus krukovii, Chuchuhuasi
Familia: Celastraceae
Sinonime: Maytenus ebenifolia, M. laevis, M. macrocarpa, M. multiflora,
M. terapotensis, Celastrus macrocarpus, Haenkea macrocarpa, H. multiflora
Nume comune: Chuchuhuasi, chucchu huashu, chuchuasi, chuchasha,
chuchuhuasha
Partile folosite: scoarta, radacina, frunza.
Proprietati si actiuni principale: antiinflamator (reumatism, artrita si dureri de
spate), analgezic, relaxant muscular, imunostimulator, mareste libidoul,
anticancerigen, antitumoral, stimulant digestiv, tonic general.
Dozajul standard: scoarta-decoct-o
cana de 2-3 ori pe zi; tinctura-3-5 ml de 2-3 ori pe zi.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: inhiba reducataza aldozei
(diabet), analgezic, anticancerigen, antioxidant, antiinflamator,
imunostimulant, inhiba protein kinaza C (inflamatii).
Proprietati si actiuni
documentate de medicina traditionala: tonic adrenal (glanda adrenala), anti
dizenteric, antispasmodic, afrodisiac, stimulant digestiv, febrifug, stimulant
menstrual, tonic.
Precautii: Nu exista.
Contraindicatii: Nu sint raportate.Interactiuni cu alte
medicamente: Nu sint raportate.
Chuchuhuasi este un arbore mare (30 de metrii) din zona Amazonului, cu
frunze mari (10-30 cm) si flori mici si albe. Are mai multe nume botanice, dar
care toate se refera la acelasi arbore: Maytenus krukovii, M.
ebenifolia, M. laevis si M. macrocarpa.
Scoarta este folosita medicinal de catre
indigenii sud-americani de secole. In Peru este folosita contra reumatismului,
artritei si durerilor de spate. Alti indieni considera ca arborele este
afrodisiac si tonic, si scoarta este scufundata in rom (aguardiente),
ob-tinindu-se o bautura care este servita si in baruri si restaurante. Aceasta
mai poarta si numele de "go-juice", prin care se evidentiaza
utilitatea ei, de a ameloira durerile musculare dupa sau in timpul unui mars
lung prin padurea tropicala. Vindecatorii din zona Amazonului folosesc
scoarta ca tonic general, pentru
grabirea vindecarilor, sau combinata cu alte plante, ca un sinergism pentru
foarte multe afectiuni. In Ecuador, indienii Quijos Quichua prepara decoctul
din scoarta contra durerilor, reumatismului, durerilor menstruale si a celor de
dinti. In Peru, Chuchuhuasi este considerat cel mai bun remediu contra
artritei. Mai este de asemenea folosit ca relaxant muscular, afrodisiac,
analgezic, pentru sustinerea glandei adrenale, imunostimulant si pentru
echilibrarea men-struatiei si prevenirea durerilor menstruale. Extractul pe
baza de alcool din scoarta este folosit tot in Peru contra osteoartritei, artritei
reumatice, bronsitei, diareei, hemoroizilor, durerilor si iregularitatilor
menstruale.
Chuchuhausi contine mai ales triterpene, favonole si alcaloizi
sesquiterpeni. Doua dintre cele mai bine cunoscute substante din scoarta sint
mayteine si maytansine, alcaloizi cunoscuti (studiati inca din 1960) pentru
activitatea lor antitumorala. Insa o alta planta din Genul Maytenus, Espinheira
santa, este mult mai bogata in acesti alcaloizi. Alti compusi desoperiti in
scoarta sint dam-marane si friedelane, substante de tip triterpenic, si care
sint considerate a fi printre cele mai active din scoarta. Principalele
sub-stante din Chuchuhausi sint : sesquiterpene agarofuran, canophyllol,
tanini catechin, triterpene dammarane, dulcitol, alcaloizi ebenifoline, alcaloizi
euojaponine, triterpene friedelan, triterpene krukovine, alcaloizi laevisine,
triterpene macrocarpin, maytansine, mayteine, maytenin, mebeverine,
phenoldienone, pristimeran, proanthocyanidine si tingenone.
Lunga istorie a utilizarii plantei a facut ca studiile asupra ei sa
inceapa deja prin anii’ 60. Americanii au certificat in aceasta perioada
proprietatile imunostimulante ale extractului din scoarta, documentind ca acest
extract creste fagocitoza. Cercetari din 1977 au raportat ca extractul pe baza
de alcool are evidente calitati antiinflamatorii si analgezice, validind astfel
si utilizarea traditionala a scoartei contra durerilor provocate de artrita. In
1980 un studiu italian confirma inca o data cele de mai sus. In 1993 vin japonezii
la rind, cu un studiu in care au izolat din scoarta un alt grup de alcaloizi,
care s-ar face raspunzatori pentru eficacitatea acesteia contra artritei si
reumatismului. In USA un studiu a raportat ca activitatea intiinflamatorie si
antiartritica se datoreaza inhibarii eficace a protein kinazei C (PKC). Aceasta
este implicata intr-o serie de afectiuni printre care artrita, astma, tumoarea
cerebrala, cancer si afetiuni cardiovasculare. In 1998, spaniolii au gasit
fitochimicale noi in scoarta, care au fost certificate ca avind activitate
contra reductazei aldozei (aceasta enzima este implicata in daunele la nivelul
nervilor, care apar la pacientii diabetici). In 1970 italienii au studiat
eficacitatea plantei in cazurile de cancer al pielii, si au ajuns la concluzii
pozitive, identificind proprietati antitumorale. Ei au atribuit aceasta
calitate unor substante gasite in scoarta, si anume tingenone si pristimerin.
Alte studii au indentificat noi substante care s-au dovedit a avea actiuni
anticancerigene. Pina cind chimistii vor reusi sa sintetizeze substantele din
scoarta de Chuchuhuasi, si cu conditia ca acestea sa mai fie si eficace,
scoarta arborelui ramine unul dintre remediile cele mai puternice contra
artritei, pentru sustinerea glandei adrenale si pentru tonifierea sistemului
imun, utilizari pe care scoarta le are in medicina traditionala de secole.
Decoctul si tinctura pe baza alcoolica sinte cele mai eficace. Contra artritei
acestea se folosesc timp de 3-4 zile, iar pentru suport adrenal, o luna sau
chiar mai mult.
Momordica charantia, Bitter melone,
Momordica, Pinyin (chin.), Bittergurke (germ.)
Familia: Cucurbitaceae
Sinonime: M. chinensis, M. elegans, M. indica, M. operculata, M.
sinensis, Sicyos fauriei.
Nume comune: bitter melon, papailla, melao de sao caetano, bittergourd,
balsam apple, balsam pear, karela, k'u kua kurela, kor-kuey, ku gua, pava-aki,
salsamino, sorci, sorossi, sorossie, sorossies, pare, peria laut, peria.
Partile folosite: intreaga planta, fructul, semintele.
Proprietati si actiuni principale:
antibacterian (Staphylococcus, Streptococcus si Salmon-ella), antiviral (HIV,
gripa, herpes, Epstein Barr, hepatitis, herpes, Epstein Barr, hepatitia),
anticancerigen, antileucemic, antitumoral, antidiabetic (prevenire), hipoglicemic, hipotensiv, refrigerant,
antiulcer (provocat de H. pylori), hipocolesterolic, antiinflamator,
antioxidant, sustine libidoul, detoxifica singele, vermifug, echilibreaza
hormonii, sustine imunitatea, laxativ blind, lactagog.
Dozajul standard: frunze, fruct-decoct-o cana de 1-2 ori pe zi;
tinctura- 1-3 ml de 2 ori pe zi; capsule-1 gr de 2 ori pe zi.
Proprietati si actiuni
documentate stiintific: antibacterian, anticancerigen, antifertilite, antileucemic, antiprotozoal,
antitumoral, antiviral, hipoglicemic, imunostimulant, avortiv, contaceptiv,
antimicrbian, hipocolesterolemic, hipoglicemic.
Proprietati si actiuni
docuimentate de medicina traditionala: antiinflamator, antimalarial, antiparazitic,
antiseptic, bitter, carminative, stimulant digestiv, febrifug, hipotensiv,
lactagog, stimulator menstrual, purgativ, vermifug, vindeca ranile,
antiparasitic, antivenin, cardiotonic, emetic (cauzeaza voma).
Precautii: Scade presiunea singelui si are efecte
contraceptive.
Contraindicatii: Nu se administreaza femeilor gravide sau care
alapteaza. Reduce fertilitatea. Nu au fost certificate actiunile antifungice
ale plantei, ci doar cele antibacteriene. In consecinta, Candida de exemplu nu
este (in mod certificat) eliminata, astfel ca bacteriile pot reapare
hranindu-se pe fungiile existente mai departe.
Interactiuni cu alte medicamente: Bitter melon poate potenta insulina si
medicamentele antidiabet, precum si pe cele pentru scaderea colesterolului.
Bitter melon creste in zonele tropicale din
America de Sud, Africa, Asia si Caraibe. Mai peste tot este utilizat atit ca
aliment cit si pentru calitatile sale de planta medicinala. Este o planta
cataratoare cu frunze mari si flori galbene, solitare. Fructul arata ca un
castravete, de culoare galbena, cu seminte albe. Toate partiel plantei,
inclusiv fructul, au un gust foarte amar.
Din punct de vedere medicinal, planta are
utilizari asemanatoare in diferite regiuni ale lumii. Ceaiul din frunze este
folosit contra diabetului, la eliminarea gazelor intestinale, la provocarea
menstruatiei precum si antiviral in hepatite si stari febrile. Este folosita
local pentru vindecarea ranilor, infectiilor si eliminarea parazitilor. In
Brazilia planta este folosita contra tumorilor, ranilor, reumatis-mului,
malariei, afectiunilor vaginale, inflamatiilor, problemelor menstruale,
diabetului, febrei si viermilor. Mai este folosit pentru a provoca avortul si
ca afridisiac. Este preparata pentru aplicare locala contra vaginitei,
hemoroizilor, scabiei, iritatiilor, eczemelor, leprei sau a altor afectiuni ale
pielii. In Mexic mai este folosita contra dezinteriei. In Nicaragua planta este
folosita contra malariei si inflamatiilor, diabetului, febrei, hipertensiunii,
infectiilor precum si ca ajutor la nasteri. Bitter melon contine triterpene,
proteine si steroizi. Una dintre aceste substante s-a demonstrat clinic a avea
abilitatea de inhibare a enzimei guanylate cyclase, care are legatura cu
psoriazisul si deasemenea este necesara dezvoltarii celulelor cancerigene si
leucemice. Pe deasupra, o proteina care se gaseste in Bitter melon, momordin, a
demonstrat clinic calitati anticancerigene contra limfomei Hodgkin. Alte
proteine din planta, alpha- si beta-momorcharin si cucurbitacin B, au fost
testate ca posibil anticancerigene. Primele doua au fost certificate ca a-vind
si actiune inhibitorie asupra virusului HIV. Intr-un studiu s-a constatat ca
celulele infectate HIV si tratate cu alpha- si beta-momorcharin au aratat
aproape o totala remisie a antigenului viral, in timp ce celulele sanatoase nu
au fost afectate. Un alt studiu a constatat efecte similare si contra virusului
herpes in vitro. In studii s-a certificat si actiunea hipoglicemica a Bitter
melon, pre-cum si a altor actiuni posibil benefice contra diabetes mellitus.
Printre substantele care au avut astfel de efecte se numara sapo-nini
steroidali cunoscuti sub numele de charantine, peptide asemanatoare insulinei
si alcaloizi. Efectele hipoglicemice sint mai pronuntate atunci cind este
folosit fructul. Substantele continute de Bitter melone sint: alaloizi,
charantin, charine, cryptoxanthin, cucurbitins, cucurbitacins, cucurbitanes,
cycloartenols, diosgenin, acizi elaeostearici, erythrodiol, acizi
galacturonici, acid gentisic, goyaglycoside, goyasaponine, nhibitori guanylate
cyclase, gypsogenin, hydroxytryptamines, karounidiols, lanosterol, acid lauric,
acid linoleic, acid linolenic, momorcharaside, momorcharine, momordenol,
momordicilin, momordicine, momordicinin, momordico-side, momordin,
multiflorenol, acid myristic, nerolidol, acid oleanolic, acid oleic, acid
oxalic, pentadecans, peptides, acid petroseli-nic, polypeptides, proteine, acid
rosmarinic, rubixanthin, spinasterol, glycoside steroidale, stigmastadiole,
stigmasterol, taraxerol, trehalose, inhibitori trypsin, uracil, vacine,
v-insulin, verbascoside, vicine, zeatin, zeatin riboside, zeaxanthin si
zeinoxanthin.
Pina in prezent au fost efectuate
peste o suta de studii clinice asupra actiunii de scadere a glicemiei avuta de
fructul de Bitter melone. Fructul a certificat abilitatea de a sustine
preluarea de catre celule a glucozei, de a provoca eliberarea de insulina si de
a potenta efectul acesteia. Alte studii au certificat capacitatea de a reduce
colesterolul total. Alte citeva studii au certificat efectele antitumorale ale
plantei. Intr-un studiu efectuat cu extract pe baza de apa, s-a constatat
blocarea cresterii carcinomului de pros-tata la soareci, iar alt studiu cu
extract din intreaga planta a certificat inhibarea dezvoltarii cancerului
mamar. Numeroase alte studii au certificat actiunea anticancerigena si
antileucemica, precum si contra cancerului la ficat, melanomului si sarcomei
solide. Si activitatea antivirala a fost certificata prin studii, activitate
eficace contra unui mare numar de virusuri, cum ar fi Epstein-Barr, herpes si
HIV. Frunza a aratat in studii si capacitatea de prevenire si marire a
rezitentei contra infectiei virale, si prin faptul ca a sporit producerea de
interferon si de celule-ucigase. Si capacitatea antimicrobiana a fost certificata
prin studii clinice, contra unui larg spectru de microbi si bacterii, cum ar fi
E. coli, Staphylococcus, Pseudomonas, Salmonella, Streptobacillus, si
Streptococcus, iar extractul din intreaga planta a aratat si capacitate
antiprotozoala contra Entamoeba histolytica si a Helicobacter pylori
(care provoaca ulcerul). Studiile de toxicitate au aratat un foarte scazut
nivel al acesteia, iar probleme au aparut mai ales atunci cind extractul a fost
injectat intravenos. Semintele au certificat capacitatea avortiva a plantei.
Fructul si frunzele au si capacitate antifertila in cazul femeilor, iar
radacina a fost documentata ca stimulind uterul precum si diminuarea cantitatii
de spermatozoizi.In USA Bitter melone este administrat contra diabetului,
virusurilor, racelilor si gripei, cancerului si tumorilor, hipercolesterolului
si psoriazisului.
Myrcia salicifolia, Pedra hume caá
Familia: Myrtaceae
Sinonime: Aubmyrcia salicifolia, Myrcia multiflora
Nume comune: Pedra hume caá, pedra-ume-caá, Insulina vegetal.
Partile folosite: frunzele.
Proprietati si actiuni principale:
hipoglicemic, antidiabetic, inhibant al reductazei aldozice, previne neuropatia
diabetica si degenerarea maculara, promoveaza urinarea, preotejeaza sistemul
nervos, antioxidant, usuca secretiile, astringent, contra enteritei, diareei
si dezinteriei, antihemoragic.
Dozaje standard: frunze-infuzie-o
cana de 2-3 ori pe zi; capsule-1-2 gr de 2-3 ori pe zi la mese.
Proprietati si actiuni documentate stiintific: antidiabetic, inhibitor
alpha-glucosidaza, inhibitor al reductazei aldose, diminuant al apetitului,
hipoglicemic.
Proprietati si actiuni
documentate de medicina traditionala: antihemoragic, antioxidant, astringent,
cardiotonic, gastrototonic, hipotensiv.
Precautii: scade nivelul glicemic, este contraindicat
persoanelor cu hipoglicemie. Diabeticii trebue
sa-si monitorizeze atent valorile
glicemiei.
Interactiuni cu alte medicamente: Potenteaza medicamentele contra diabetului si
insulina. Poate potenta medicamentele hipotensive.
Pedra hume caá este un arbust ce creste in
Ameirca de Sud, in regiunile cu clima uscata. Are frunze mici si flori
orange-rosii. In Brazilia, sub numele de Padre hume caa se inteleg trei plante
din Specia Myricia, care sint folosite intersanjabil: Myrcia Salicifolia, M.
Uniflorus si M. sphaerocarpa.
Pedra hume caá era folosita de indieni contra diabetului, diareei si
dezinteriei. Indienii Taiwanos considera frunzele ca fiind as-tringente si
foloseau planta contra diareei cronice. La fel ca si Pata de vaca, Pedra hume
caa mai poarta si porecla de “insulina vegetala”. Studiile efectuate au
stabilit ca folosirea infuziei,
decoctului sau extractului face in scurt timp adevarate minuni, zaharul
disparind din urina. Planta ramine unul dintre cele mai apreciate remedii contra
diabetului in America de Sud (alaturi de Pata de vaca), dar mai este folosita
si contra diareei, hipertensiunii, enteritei, hemoragiei si ulceratiilor din
cavitatea bucala.
Analiza fitochimica a plantei ne arata un continut bogat de flavonoide,
flavonole si flavanone. In 1998, cercetatorii japonezi au raportat descoperirea
citorva fitochimicale bioactive noi. Aceste noi glucoside flavonole se numesc
myrciacitrine I si II, iar glucosidele acetofenone se numesc myrciaphenone
A si B. Studiul publicat de japonezi mai mentioneaza ca un extract pe baza de
metanol din planta a demonstrat activitate inhibitorie asupra reductazei aldoze
(ARI) si alfaglucosidazei. Inhibitorii ARI sint substante care actioneaza
asupra terminatiilor nervilor expuse la o concentratie ridicata de zahar in
singe si previn astfel afectarea nervilor, protejindu-i. Inhibitorii
alfa-glucosidaze impedica
absorbtia zaharului in tractul gastro-intestinal. Din aceste motive acesti noi
com-pusi din Pedra hume caa se pare ca sint cei care au adus plantei renumele
de “insulina vegetala”. Aceste substante se presupu-ne ca au si capacitatea de
a preveni anumite daune provocate sistemului nervos de catre diabet (neuropatia
diabetica si degenerarea maculara). Alti flavonoizi din planta (cum ar fi
quercitrin, myricitrin, guaijaverin si desmanthin) s-au dovedit a fi si
inhibatori ai oxidazei xantine, blocind productia de acid uric. Principalele
substante din planta sint: beta-amyrin, catechin, desmanthin, acid gallic, acid
ginkgoic, guaijaverin, mearnsitrin, myrciacitrin I–V, myrciaphenone A,
myrciaphenone B, myricitrin si quercitrin.
Savantii brazilieni au certificat actiuniea
hipoglicemica a plantei inca din 1929. In 1990 s-a desfasurat un studiu
dublu-orb placebo cu pacienti cu diabet normal si de tip II, in care a fost
folosita Pedra hume caa (3 gr pulbere din frunza pe zi), studiu care a
demonstrat abilitatea de scadere a nivelului plasmei insuline in grupul
pacientilor diabetici. In 1993, un alt studiu in care s-au folosit 250 mg pe
kilogram-corp de extract din frunza a demonstrat abilitatea de a reduce
apetitul si setea, precum si volumul de uri-na, si eliminarea glucozei in urina
si uree. Extractul a inhibat deci absorbtia intestinala a glucozei. Studiul a
concluzionat ca “extractul pe baza de apa din Myrcia a avut un efect benefic
asupra starii diabeticilor, mai ales prin imbunatatirea parametrilor metabolici
ai homeostazei glucozei”. Pedra hume caá continua sa fie unul dintre cele mai
populare remedii naturale contra diabetului in America de Sud, unde este foarte
bine cunoscuta. Studiile de toxicitate nu au relevat nici un pericol asupra
sanatatii. Aceasta planta tropicala mai are si un alt avantaj, acela ca are o
crestere rapida, un singur tufis putind fi de patru ori pe an recoltat (vorbim
de frunzele de Pedra hume caa), obtinindu-se o cantitate de 50-60 de kilograme
pe an.