Antoine Bechamp
Istoria pierdută a medicinii




 

   Există cercetări ştiinţifice obiective careau fost ignorate, ascunse şi abandonate de către cei care obţin profituri(uriaşe) din starea de boală, din bolile noastre.

   În ciuda faptului că sistemul medical actualucide între 3 şi 6 mii de persoane pe săptămână, în ciuda faptului ca acestsistem tratează doar simptomele şi nu bolile însăşi , în ciuda faptului catratând o afecţiune în maniera sa proprie, acest sistem nu face decât să creezenoi afecţiuni, în ciuda tuturor acestor evidenţe, deşi destul de bine cunoscuteoamenilor simpli (ne-specialişti), acest sistem medical (anume concret medicinaalopată) se bucură încă de multă popularitate. De ce oare? Pentru că se bazeazăpe doctrine şi credinţe « religioase » şi nu pe fundamenteştiinţifice. Şi pentru că medicina alopată este îndrăgită de toţi cei caredoresc soluţii rapide, imediate („să nu mă mai doară“) şi care nu doresc să seconfrunte cu propriile erori de comportament („am fost infectat cu un virus, dealţii, eu nu am nici o vină, sunt o biată victimă, Domnule Doctor, scăpaţi-măde aceste dureri, ca să-mi pot trăi mai departe viaţa mea de până acum“). Simplu,mult prea simplu. Nu v-aţi gândit niciodată la acest lucru? Iei o pilulă şi-ţitrec durerile. Şi poţi să faci mai departe totul ca şi până acum! Minunat!Dar şi adevărat?

 

Teoriagermenilor

 

Oricine a auzit de Louis Pasteur. El este consideratpărintele Teoriei germenilor în medicină (deşi era calificat doar ca şichimist!) şi tot el este cel care a inventat procesul de pasteurizare. Lăsândla o parte faptul că teoria germenilor era cunoscută deja cu o sută de aniînainte de Pasteur (dar la acea vreme nu se născuse încă ideea de a obţineprofituri uriaşe din această teorie!), experimentele sale care doreau să “confirme”valabilitatea acestei teorii l-au propulsat în poziţia de “piată unghiulară” înistoria medicinei moderne. Ce mare păcat însă că munca sa nu eradecât un plagiat nefundamentat ştiinţific.

   Ceea ce nu ştiuînsă foarte mulţi este faptul că Pasteur însuşi s-a îndoit deseori în privinţateoriei şi afirmaţiilor sale. Aflat pe patul de moarte şi-aexprimat părerea că teoria germenilor este eronată, spunând : « Vinapentru o bolală o poartă terenul, şi nu germenii ». Dar ultimele salecuvinte, ca de atâtea ori în istorie, au fost date la o parte. Pentru căexistau interese concreta care trebuiau apărate. De altminteri ca şi cele cetot Pasteur în ultimii ani ai vieţii sale le aflase deja, şi anume, germenii nujoacă nici un rol în cazul unui sistem imun sănătos şi aflat în echilibru. Deşiastăzi ştim că sistemul imun, aşa cum era atunci înţeles, şi cum încă şi astăzimulţi oameni îl concep, are doar ca funcţie secundară apărarea contra unorfactori patogeni externi. Altfel spus, atunci când sistemul Dumneavoastră imunse luptă cu “invadatorii”, Dumneavoastră folosiţi “roata de rezervă”! Vom vorbiun pic mai târziu detaliat despre semnificaţia acestei “roţi de rezervă”.

 

Terenul

 

Ce se înţelege exact atunci când vorbim despre“terenul de sănătate”? Aţi auzit de Antoine Bechamp? Marea majoritate dintreDumneavoastră va răspunde cu "Nu" la această întrebare. Şi nici nu este demirare.

 

 A fost Doctorîn ştiinţă, Doctor în medicină, are Masteratul în farmacie! A fost profesor dechimie medicală şi farmacologie la Montpellier, profesor de fiziologie şitoxicologie la Înalta Şcoală de Farmacie din Strassbourg, profesor de chimie laaceeaşi şcoală, profesor de biochimie şi Decan al Facultaţii de medicină dinLille, Cavaler al Legiunii de Onoare, Comandor al Rozei în Brazilia, etc. Numelesău nu-l veţi găsi în cărţile de istorie a medicinei. Bechamp şilucrările sale au fost “expulzate”. Dar Louis Pateur s-a inspirat (a se citi aplagiat fără jenă) foarte intens di lucrările Domnului Profesor Bechamp. Unadintre primele lucrări scrise de Bechamp pe care le-am citit este un studiu(mai bine zis un experiment) efectuat pe pisici. Bechamp a împarţit un grup depisici în două. Prima jumătate a acestui grup a fost hrănită cu mâncarurigătite cu multă grăsime. Cea de a doua a primit mâncaregatită cu foarte puţină grăsime. După o vreme, starea de sănătate a pisicilordi cel de-al doilea grup era evident mai bună decât a pisicilor din grupulhrănit cu mâncare grasă. La a treia generaţie, pisoii noscuţi din pisicileprimului grup, cel cu multă grăsime în mâncare, nu au putut supravieţui pâna lavârsta adultă! Se mai miră oare cineva astăzi că 70% din dietele contracancerului au la bază “mâncare vie”, adică negătită şi cu foarte puţinăgrăsime?

Acuma, Bechamp a fost un critic al lui Pasteur. Iaracesta, Pasteur îl ura pe Bechamp, mai ales pentru că Bechamp găsea consecventerori în lucrările lui Pasteur. De exemplu, experimentele lui Pasteur care« dovedeau » a sa teorie a germenilor, iereau mult prea puţin ştiinţifice,după părerea lui Bechamp. Pasteur a injectat animalelor sănătoase sânge luat dela animale bolnave. Iar animalele sănătoase se îmbolnăveau şi ele. Bechamp aobiectat că, în primul rând există mult prea multe variabile într-o siringă cusânge recoltat de la un animal bolnav, fapt care nu poate duce la concluzia cegermenii unei anumite boli au îmbolnăvit animalele sănătoase. Bechamp aconsiderat că Pasteur a otrăvit sângele administrat animalelor supuseexperienţei.

Claude Bernard a fost şi el contemporan cu pasteur. Înaintede a muri, Pasteur a recunoscut că el a greşit şi că Bernard a avut dreptate.Bernard, care era de formaţie fiziologist, este astăzi considerat părintelemedicinei experimentale. Oricum, şi lucrările precum şi contribuţia acestuia înmedicină au fost şi ele date uitării. Din nou o regretabilă scăpare? Sau omanipulare intenţionată. Să luăm numai un singur exemplu dintre concepţiile luiBernarnd asupra bolilor. Aflîndu-se într-un grup de cercetători şi oameni deştiinţă, Bernard a facut următoarea afirmaţie : « Terenul este totul,germenii nu sunt nimic ! » După care a dat pe gât un paharcu apă infectată cu bacili de holeră. Ah, da, desigur, să ştiţi că nici nu s-aîmbolnăvit şi nici nu a murit din această cauză. În orice caz, nu cred că existămulţi savanţi care să-şi asume un astfel de risc. Bernard însăera convins că avea dreptat. Şi chiar avea ! Bernard, ca şi Bechamp dealtfel, au fost savanţi fără egal în domeniul medicine. Astăzi sunt daţiuitării complect. Nu pot crede că pur şi simplu din greşeală mai degrabă......

 

Germenii nucauzează boli.

 

Am mai vorbit de curând despre afirmaţia lui RudolphVirchow, care este astăzi considerat părintele patologiei. Virchow : “Dacămi-aşi putea astăzi începe viaţa din nou, mi-aşi dedica-o dovedirii faptului căgermenii nu fac decăt să caute habitatul lor natural, ţesutul bolnav, şinicidecum că ei sunt cauzatorii unui ţesut bolnav. Ţânţarii caută bălţile cuapă stătută (pentru a-şi depune larvele) dar nu ei sunt cauza pentru careexistă bălţi!”

Oare puteţi întrevedea importanţa extraordinară aacestei afirmaţii? Prima oară când am citit această frază am ramas perplex.Deci, asta înseamnă că tot ce am învăţat în şcoală, tot ce am citit prin ziaresau auzit prin mass-media, nu face nici cât o ceapă degerată? Iniţial am crezutcă prin “teren” este înţeles sistemul imun! Se pare însă că sistemul imunîşiface probleme pentru un ţest, adică intră în acţiune doar în cazul în careţesutul nu o mai poate scoate la capăt singur. Ceea ce înseamnă că într-o primăfază, ţesutul afectat se “vindecă singur”. De accea vorbeam mai înainte despre“roata de rezervă” adică sistemul imun!

Astfel că acuma înţeleg altfel reproşul pe careBechamp i l-a adus lui Pasteur. Experimentul lui Pasteur nu dovedea nimic căciacesta a “otrăvit terenul”  animaluluisupus experienţei, şi în acest fel a permis (a provocat artificial) ataculgermenilor asupra tesutului otrăvit (intoxicat). 

Înaite de a merge mai departe cu această poveste,trebuie să ne reamintim ceva. Am observat cu toţii acest lucru dare ne-amgândit rareori la el. Luaţi o bucată de banană si o bucată de brânză şiplasaţi-le sub un clopot de sticlă. Lăsaţi-le acolo câteva zile şi urmăriţi cuatenţie ceea ce se întâmplă. După o vreme ambele “produse” încep să se ... strice.Doar că banana putrezeşte şi în interior, în timp ce brânza se strică numai înexterior, miezul fiind neafectat. Ceea ce înseamnă că banana era “vie” în timpce brânza, nu. Orice “lucru” viu există de la bun început echipat cu un“serviciu sanitar” care îşi începe treaba în momentul morţii Acest “serviciusanitar” este programat să cureţe ceea ce rămâne după încetarea vieţii. Acestlucru este foarte important şi va trebui să ni-l reamintim de mai multe ori peparcursul explicaţiilor noastre.

 

Terenul sănătos

 

Deci, ce determină un “teren” sănătos? Bechamp aînceput descrierea acestuia cu peste o sută de ani în urmă, dar Claude Brnard afost cel care a finalizat problema. Este vorba despre doi factori interni:

Alcalinitatea

Încărcătura electrică negativă.

Rezultă conform părerii lui Bernard, că există doifactori care contribuie la existenţa unui “teren sănătos”, şi anume:

      1.    Nutriţia

      2.    Toxinele

Ca să fii sănătos ai nevoie de o nutriţie adecvată şide un organism liber de toxine. Studiile moderne mai adaugă, şi pe bunădreptate, un al treilea element necesar: emoţiile, adică sănătatea mentală (anu se înţelege aici că vorbim despre dezechilibraţii psihic, ci despre ceea ceîndeobşte astăzi se numeşte stress). Stressul are o influenţă directă asupraechiliburlui acid-alcalin din organism. Cu cât stress-ul este mai mare cu aâtaciditatea creşte, iar alcalinitatea scade. Iar acest lucru este valabil şi încazul în care din punct de vedere nutriţional o persoană face totul corect, cala carte. Pe de altă parte am putea spune că stress-ul este o “toxicitateemoţională” şi deci că totuşi sunt doar două elemente importante, nutriţia şitoxicitatea, aşa cum au fost ele prezentate anterior.

Situaţia în zilele noastre şi în societatea noastră nueste tocmai optimistă în ceea ce priveşte sănătatea. Trăim într-o societatetoxică. Alimentele, apa, aerul sunt poluate. Pe deasupra ne mai otrăvim şisinguri cu droguri, alcool, tutun sau prin maniera în care ne pregătim mâncarea(grătare, mâncăruri grase, microvele, etc). Aproape toate medicamenteleprescrise de medici (adică produse de sinteză chimică, artificiale) provoacă deasemenea creşterea acidităţii în organism.


“Echipa desalubritate” interioară

 

Bechamp a lansat o teorie precum că în fiecare organismviu există un soi de microorganism ( o “particulă”), denumită microzima. Şialţi savanţi înaintea lui Bechamp au văzut această mică “granulaţiemoleculară”, dar nu au avut nici o idee asupra a ce ar putea fi aceasta. GastonNaessens a descoperit somatidele. Sunt acestea oare tot una cu micozimele luiBechamp? Mulţi cred că da. Microzima face parte cin “echipa de curăţire” careactivează în interiorul fiecărui organism viu.

Sângele nu este un lichid ci este un ţesut mobil, înmişcare (Bechamp a fost primul care a descris astfel sângele). Componentelesângelui sunt vii. Şi un anumit lucru nu-l poate accepta şi nici pricepemedicina modernă nicicum şi anume că o bacterie se poate transforma într-odrojdie după care într-un fungi după care într-o ciupercă. Acest proces poartănumele de pleomorfism, pleo însemnând “multe” iar morfis însemnând corp. GastonNaessens a documentat pe larg ciclul de viaţă al somatidelor. Una dintre extremde interesantele descoperiri ale lui Maessens în ceea ce priveşte somatideleeste aceea căacestea sunt practic “indestructibile”. Ele rezistă laradiaţii, la temperaturi de până la 392 de grade şi îşi râd ce cei mai agresiviacizi ! Maessens a cartografiat ciclul de viaţă pleomorfic alsomatidelor (sau microzime ?) Printre altele a documentat sghimbărilepleomorfice în bacterie, virus, fungi şi ciuperci. Este ceva într-adevăr carete pune pe cânduri şi care ridică enorm de multe întrebări. Şi dacă într-adevărlucrurile stau aşa, iar ultimele cercetări aduc tot mai multe argumente înaceastă direcţie,  atunci medicinaalopată nu mai are nici o raţiune de a exista.

 

Adevăratadefiniţie a bolii

 

Când începe o boală? Care este momentul de declanşareal unei boli? In cultura şi conform concepţiilor noastre o boală începe o datăcu apariţia simptomelor. Cu toate că un mic exerciţiu de logicăne arată imediat că de fapt boala începe cu un oarecare timp înainte. Conformconcepţiei medicinei chineze, boala începe cu mult timp înaintea apariţieisimptomelor. În orice caz, conform teoriilor lui Bechamp, verificate de cătreProfesorul Gunter Enderlein (care a demonstrat că structural toate teoriile luiBechamp sunt corecte) avem o nouă definiţie a bolii. Boala începe atunci cândţesuturile noastre alcaline devin acide şi când energia negativă se transformăîn energie pozitivă. Acesta este mometul declanşării bolii.

Poate că cel mai bine ar fi să dăm aici un citat din Dr.Arthur C.Guyton MD care scria în jurnalul Medical Physiology :« Primul pas în menţinerea sănătăţii este acela de a păstra structuraalcalină (bazică) a corpului (pH sau balanţa acid/alcalin). Acestaeste cel mai important aspect al homeostazei. Modificările în pH altereazăvirtual toate funcţiile corpului. Celulele unui corp sănătos sunt alcaline întimp ce celulele unui copr bolnav sunt sub un pH de 7.0. Cu cît avem în corpmai multe celule acide, cu atât este organismul respectiv mai bolnav. Dacaorganismul nu poate alcaliniza celulele, acestea vor deveni acide şi astfel seva declanşa starea de boală. Corpul nostru produce acid ca rezultat normal almetabolismului. Dacă organismul nostru nu poate sintetiza alcalinitatea, suntemnevoiţi să apelăm la surse externe pentru a ne feri de ridicarea nivelului deaciditate şi astfel de boală şi în cele din urmă, de moarte. “

 

Un pic de chimie

 

Apa este, din punct de vedere chimic, o moleculă deoxigen legată de două molecule de hidrogen. Ceva atât de simplu! Dacă “spargem“ molecula de apă, obţinem o muleculă de hidroge pe de o parte, iar pe de altăparte o moleculă de hidrogen legată de una de oxigen. Adică H + OH-

Molecula de hidrogen singură este acidă şi arepolaritate energetică pozitivă. Molecula de hidroxil (adică OH) este alcalinăşi are polaritate negativă. Dar ambele jumătăţi luate împreună dau un rezultatneutru. APA!

Un pH de 2 este extrem de acid. Un pH de 11 estefoarte alcalin (bazic). Este doar un număr, nu vă lăsaţi iritaţi de acestaspect. pH-ul poate fi denumit şi “potenţialul hidrogenului”. Deoarece amînvăţat că, cu cât mai mult hidrogen avem într-o soluţie, cu atât mai acidă vafi aceasta, şi cu cât mai mult oxigen vom avea, cu atât mai alcalină va fiaceasta. Pentru a simplifica, oxigenul înseamnă alcalinitate. Avem nevoie deoxigen pentru a trăi. Viaţa este oxigen iar oxigenul este viaţă. (A nu se limitaîngust această afirmaţie numai la procesul respiraţiei!)

În rândurile de mai sus am menţionat deseoribacteriile, virusurile, ciupercile, cancerul. Toate acesteaNU au nevoie de oxigen pentru a supravieţui. Despre ele spunem că suntexistenţe anaerobe (fără oxigen). Toate acestea pot metaboliză fără oxigen,exact la fel ca în procesul de fermentaţie. Fermentaţiaproduce alcool (ca unul dintre produsele derivate) precum şi multe reziduuricunoscute sub numele de micotoxine. La fel ca în experimentul cu banana şibrânza.  Atunci când devenim “acizi”,sistemul nostru imun intră în acţiune şi încearcă restabilirea echilibrului saua homeostazei, respectiv readucerea noastră la alcalinitate. Sistemul nostruimun este în primul rând o “echipă de salubritate” iar în al doilea rân un“artist jongleor” care se concentrează asupra menţinerii echilibrului.

Prima sarcină a sistemului imun este de eliminare acelulelor moasrte. Bilioane de astfel de celule sunt eliminate zilnic.În exact şapte ani, organismul nostru este înlocuit complect cu noi celule. Aceastaeste principala şi cea mai importantă misiune a sistemului imun !

Dacă echilibrul pH-ului este rupt, jongleorul nostru(sistemul imun) încearcă readucerea echilibrului în sistem. Aceasta este ce-ade a doua misiune a sistemului imun. Rezultă de aici că o boală se declanşeazăprimordial în momentul în care echilibrul acid/alcalin este rupt. Boalaînseamnă că organismul nostru a devenit acid. Aici este important de menţionatcă acid înseamnă cu alte cuvinte “lipsă de oxigen”. Faptul că bacteriile şirestul de “gângănii” adoră mediul acid, deci în consecinţă, în cazul unui copr“acid” aceste microorganisme vor prolifera, este absolut logic. Ele găsesc“terenul” pregătit, “terenul” ideal lor. Este deci absolut normal ca într-o“stare de boală” numărul germenilor să prolifereze, să crească. Asta este ceeace constată medicina alopată, care vine imediat cu medicamentele ei şi distrugebacteriile. Bun, în ordine, dar “terenul” rămânând acid el rămâne în continuarefertil pentru noi şi nopi bacterii. Logic rezultă că medicina alopată (deci ceacare împarte medicamente de sinteză chimică) nu rezolvă problema, nu vindecăboala, ci doar o amână, până când, într-un târziu.... este prea târziu. Poatepărea un pic macabru, dar, aduceţi-vă aminte ce se întâmplă cu bucata de bananădin experimentul de mai sus. Când banana devine acidă (fermentează) “echipa desalubritate” (microorganismele specifice) încep curăţirea terenului,considerând că sistemul este mort. Căci el a devenit acid. Mecanismul estestupefiant de simplu. Acid înseamnă lipsă de viaţă. În prezenţa masivă aacestuia “sanitarii”,  fie că se numescei microzime (Bechamp) sau somatide (Naessens), încep să-şi facă treaba, să şteargăurmele a “ceea ce a fost”. Acesta este momentul în care apar primele simptomeale bolii, cele pe care le simţim noi efectiv (durerile). Nu pot crede cămedicina alopată nu cunoştea toate aceste lucruri, care sunt în fond, înmomentul în care ochii noştri le văd, extrem de simple şi logice. Dacă s-afăcut doar că nu le vede, în intenţia de a folosi simptomele şi boala doar cuscop “financiar”, eliminând nişte bacterii, fără a elimina şi mediul lorhrănitor, “terenul” fertil lor, atunci acest lucru este rău. Căci sună apremeditare.

Medicina chineză foloseşte ca metode de diagnosticsemnele corporale externe ale pacientului. Mirosul, gustul, forma unghiilor,culoarea pielii, etc. pentru a descoperi ce se întâmplă în organism. Îmi revinemereu în minte o scenă din filmul “Ultimul împărat”, în care medicii personaliai acestui, îi miroseau în fiecare zi materia fecală, pentru a şti dacăorganismul său funcţiona corect sau nu. Astfel încât un bun medic chinez nepoate spune că suntem bolnavi înainte de a avea simptome de boală.

Medicina europeană nu este capabilă de aşa ceva. Ea arenevoie de sânge. De analiza sângelui.

În ultimii ani s-a vorbit tot mai des despre Candida.Candida este o compunentă a « echipei de salubrizare ». Când aceastădrojdie se transformă însă în ciupercă, ea îşi trimite miceliile subţiri înîntreg organismul, atacând diferite organe. În activităţile ei, “echipa desalubitate” produce deşeuri denumite micotoxine. Unul dintre aceste deşeurieste acidul uric, altul este alcoolul, iar altul este aflatoxin, care este unadintre substanţele cele mai puternic cancerigene. Astfel, ficatul nostru începesă producă mai mult colesterol pentru a ajuta la eliminarea micotoxinelor.Luaţi “Lipitor” (atorvastadin calcium), un medicament destul de cunoscut carescade colesterolul şi veţi permite astfel micotoxinelor să producă din ce în cemai multe prejudicii organismului ale Dumneavoastră. Despre “minciunacolesterolului” s-au scris poate sute de cărţi deja. Dar ele sunt ignorate decorpul medical, cu bună ştiinţă. De ce? Pentru că, şi sunt convins de asta,medicii ştiu că medicamentele nu pot vindeca un “teren” bolnav. Ele pot doarsuprima nişte simptome, dar aceasta la un preţ foarte mare pentru ....îngiţitorul de pilule. Numai nutriţia şi detoxifierea pot vindeca un “teren”bolnav.

Să nu mai avem oare nevoie de medicină? Ba da, maieste încă necesară, dar nu lăsată de capul ei, iar în acelaşi timp nici noi numai trebuie să ne .... facem de cap. După ce într-un caz urgent medicinaalopată repară un pic situaţia, noi revenim la viaţa de dinainte, continuînd săne dezechilibrăm organismul cu prea mult acid. Medicina scolastică şi-a doveditîntradevăr eficienţa în cazurile de prim ajutor. Problema principală este însăcă medicina şcolastică este impotentă în privinţa afecţiunilor cronice. Pentrucă este structurată pe premize greşite.

 

Bolilesecundare

 

Vă mai amintiţi de citatul din Rudolf Virchow? Odatăce sistemul este acid şi „echpa de salubritate“ a intrat în acţiune, sedeclanjează îmbolnăvirea ţesuturilor. Iar în momentul în care avem ţesuturibolnave, germenii externi căsesc mediul favorabil dezvoltării lor. Ei cauzeazăastfel “boala secundară”, pe care întermenii şi conform îndoctrinării alopate odenumim boală sau afecţiune. Rezultă un fapt demn de luat în seamă şi o regulăimportantă care trebuieşte reţinută. Germeniisunt atraşi de ţesuturile bolnave, dar nu ei sunt cei care au provocatîmbolnăvirea ţesuturilor!  Acest felde a vedea evoluţia şi cauzalitatea bolilor răstoarnă complect atât teoriilepasteuriene cît şi întregul eşafodaj al medicinei alopate.

Bun, dar se întâmplă în cazul cancerului? Cum sepotriveşte atunci cancerul în acest tablou?

Un studiu a Universităţii Şcolii Medicale dinMinnesota arată că fiecare pacient care a fost testat a fost găsit ca avândCandida în sângele său. De asemenea s-a mai constat în acest studiu că aceastăCandida nu răspundea la terapiile medicamentoase. Certitudinea noastră este căfiecare persoană care are cancer are o problemă sistemică cu drojdiile(fermenţii). Nu este vorba numai de o problemă de suprafaţă, secundară.Micotoxinele care rezultă în urma unei infecţii cu drojdii/fungii provoacă oaciditate şi mai ridicată în organism (deci, să ne reamintim, cu şi mai puţinoxigen în organism).

Otto Warburg a primit Premuil Nobel pentr descoperirilesale în domeniul metabolismului cancerului. El a concluzionat că celulele,sănătoase în prezenţa oxigenului, în lipsa acestuia “se adaptează” şi devinanaerobe (organisme care nu au nevoie de oxigen pentru metabolismul propriu, întimp ce celulele sănătoase sunt aerobe, deci metabolismul lor depinde deoxigen).

Dacă Dumneavoastră aţi fi o celulă căreia îi lipseşteoxigenul (ca urmare a unei modificări a pH în direcţia acidă) cum aţi putea săsupravieţuiţi? Ce soluţie aţi adopta? Desigur, aceea de a vă adapta la mediu.Dar acesta este acid! Nu veţi încerca oare să vă transformaţi metabolismulastfel încât să nu mai depindeţi de oxigen?

Cancerul s-ar putea defini ca încercarea desupravieţuire a organismului nostru în condiţiile de mediu care îi producdeteriorarea. Cancerul este o formă de “adaptare la mediu”! Cancerul rezultădin încercarea de supravieţuire a celulelor în condiţii neprielnice provocateacestora.

 

Simptomeleacidozei

 

Înseamnă că, dacă primul pas, cel de modificare a pHcorpului nostru a fost făcut, apare acidoza, deci preponderenţa acidului înmetabolism. Acidoza este cauza primordială a unui foarte mare număr deafecţiuni! Dar, dacă aşa stau lucrurile, de ce nu testează medicina alopatăpacienţii în direcţia stabilirii gradului de aciditate din organism?

Păi bine, dar de ce s-ar efectua teste într-o direcţieîn care medicamentele de sinteză (chimicalele) sau chirurgia nu au nici unefect! Testele costă, iar rezultatele s-ar putea să fie ... contra-productive(liniuţa de despărţire este intenţionată).

Dr. Cochrain (dar pe lângă el şi mulţi alţi medici) unmedic naturopat din St- Paul, Minnesota, ne-a lăsat descrierea a trei trepteale acidozei.

- Simptomele primei trepte sunt atât de comune,obişnuite, încăt marea majoritate a oamenilor iau un analgezic sau un altprodus medicamentos (fără a apela la consultul unui medic) care duce la“ştergerea, ascunderea” simptomelor: dureri de cap, alergii alimentare,balonări, acnee, atacuri de panică, oboseală, scăderea apetitului sexual, mâinişi picioare reci, agitatie, insomnie, creşterea sensibilităţii la răceli şigripă, etc.

- Simptomele celei de a doua trepte ne duc deseori lamedic, dar nu de puţine ori se apelează la o automedicamentaţie: febră,guturai, depresie, migrenă, astmă, infecţii ale tractului urinar (cistite),infecţii cu ciuperci, bufeuri, colite, urticarie, alopecie abundentă,osteoartrită şi ateroscleroză. Dacă aveţi o infectie cu ciuperci la unghiile dela degetele picioarelor, trebuie să ştiţi că această infecţie merge mult maideparte, sau mai adînc decât pare la prima vedere. Şi nici un medicament (ca deex.Diflucan) nu va elimina această infecţie, în ciuda rezultatelor aparent bunedar de la nivelul unghiei. În acest caz este din nou vorba despre o “suprimare”temporară a simptomenlor.

- Treaspta a treia a acidozei şi ultima în acelaşitimp este formată din afectiunile cronice : sindromul Cohn, scleroză multiplă,leucemie, toate formele de cancer, afecţiunile Hodgkin, schizofrenia, lupus,artrita reumatoidală şi tuberculoza sunt doar câteva nume di categoria acestorboli.

 

Bolile de inimă şi alcalinitatea

 

Dr. Fred Kaufman, cercetător şi nutriţionist, puneaurmătoarea întrebare : “De ce tocmai arterele din jurul inimii se înfundă, iarcelelalte vene şi capiare nu? Pentru că inima este un muşchi care, lafel ca oricare muşchi care produce energie. Iar în acestfenomen apar produse secundare cum ar fi acidul lactic sau deşeuri. După cumştiţi orice acid poate arde (degajare de energie) iar acidul lactic produceastfel “găuri” în arterii, pe care ficatul încearcă să le “peticească” folosindcolesterol. Inima este um muşchi şi de aceea produce acid lactic. Cu cât maimult acid lactic este în singele Dumneavoastră, cu atât mai infundate vor fiarterele.”

De aceea omega-3 esteun acid gras esenţial care are oimportanţă deosebită pentru sănătatea noastră. Omega-3 inhibă producerea deacud lactic. Dr. Johanna Budwig a descoperit şi faptul că aceste uleiuri suntîncărcare negativ, ceea ce face ca Omega-3 să menţină corpul nostru la stareade încărcătură negativă şi la un pH alcalin. (La vremea respectivă, JohannaBudwig a trebuit să îngită tone de ironii, batjocură şi insulte, pentru ca acumfoarte des, şi cu o mândrie subliniată şi colorată în roşu, găsim tot mai multeproduse alimentare care menţionează în componenţa lor uleiurile nesaturateOmega-3.)

 

Sumar

 

Acuma ştim. Comunităţile noastre ştiinţifice şimedicale s-au “vândut” celor doritori de profituri (dacă nu cumva ele înseleurmăreau aceste profituri) şi au şters pur şi simplu din istoria noastră o mareparte din faptele ştiinţifice cunoscute. Unii sunt bolnavi, alţii sunt bogaţi.Democraţie curată, ambele cuvinte încep cu “bo.....”.

 

Bibliografie in limba americană:

Young, Robert O, Young, Shelly Redford,  Sick andTired?: Reclaim Your Inner Terrain. Orem, Utah, Woodland Publishing,2000. 

Dr Theodore A Baroody  Alkalize or Die.

Crook, William G, MD, The Yeast Connection. Jackson,Tennessee: Professional Books, 1999. 

Gregory, Scott J,  A Holistic Protocol for theImmune System. Joshua Tree, California: Tree of Life Publications 1995. 

Hume, E Douglas, Bechamp or Pasteur: A Lost Chapter inthe History of Biology. Belle Fourche, South Dakota: Kessinger PublishingCompany 1996. 

Pearson, RB. The Dream and Lie of Louis Pasteur, Collingwood,Australia; Sumeria Press, 1994 (This book is online.)

Rodricks, J.B., Hessiltine, CW, Mehlman, MA, editors.Mycotoxins in Human and Animal Health. Park Forest South, Illinois: PathotoxPublishers, 1977. 

Baroody, Theodore A, Alkalize or Die. HolographicHealth Press, Waynesville, North Carolina 2002.

Truss, C. Orian, MD. The Missing Diagnosis.Birmingham, Alabama: The Missing Diagnosis, Inc., 1985.

 

Informaţiicompilate de pe site-ul International Wellness DirectoryHome Page

"http://www.mnwelldir.org/articles.htm"