Blumberg, salvatorul omenirii

Game over, Mr. Blumberg

Complotului "HIV=AIDS”

de la moleculă,

prin hepatită,

până la pandemie.




 

   Cercetătorul Baruch Samuel Blumberg (născut1925) care lucra la National Institutesof Health (NIH) din USA, avea acolo misiunea de a cerceta băncile de sânge dinlumea întreagă. Lui îi erautrimise probe de sânge prelevate din diferite populaţii. Începând cu 1963efectua acolo o “dublă imunodifusiune” cu diferite proteine din sânge.Procedura standard era de a a acoperi o substanţă cu Agar-Gel  şi de a cufunda totul într-o altă substanţă.Ulterior se cerceta felul în care se structurase gelul Agar. În 1964 Blumbergîmpreună cu Harvey J. Alter au luat γ-imunoglobuline de la un hemofil şi serumde la un aborigen australian, şi au constatat că se formase prea puţinprecipitat (ceea ce se putea întâmpla dacă hemofilul şi aborigenul aveau dinîntâmplare sânge asemănător). Mai mult nu a reuşit să descopere.

  Neliniştitul nostru Domn Blumberg a preparat un serum-precipitat din β-lipoproteine extrase din sângele aborigenuluicu care a „imunizat“ sângele unor iepuri, a filtrat anticorpii (IgG), i-aplasat pe o lamelă de sticlă şi i-a acoperit cu Agar. A dat numele de „Isoprecipitin“anticorpilor iepurilor, a botezat serumul aborigen cu exoticul nume„Australia-Antigen“ iar întregul test a fost botezat “Test-B”. B de laBlumberg. Până aici, nimic deosebit. Acuma insă urmează secţiunea„speculativ-ipotetică“. Deoarece iepurii nu sunt potriviţi pentru producţia deanticorpi şi pe deasupra există diferite rase „iepureşti“, testul B eranesigur. Dar Domnul Blumberg, ca orice bun Baruch Samuel, era orientat spreprofit. Vroia să-şi vândă testul. Iniţial (reclama e sufletul comerţului,nu?) atrimis probe gratuite de test, pe ici, pe colo. Bun, dar care bancă de sângecumpără un test din proteine ineficace? Era nevoie de o boală, o boală rea,care să creeze panică şi necesitate. Necesitatea de a avea testul, de a-lcumpăra. Asta se numeşte mai elegant marketing.

   IniţialBlumberg s-a gândit la leucemie. Dar constatând că 5% din probe reacţionaupozitiv la testul său (gelul Agar devenea tulbure, precipitat), s-a răzgânditşi s-a “mutat” la hepatita post-transfuzie, sau serum-hepatită, cum era atuncidenumită. După ce, începând cu 1880 sub coordonarea Crucii Roşii, s-au formatbăncile de sânge şi transfuzii, se constatase că deseori persoanele careprimeau transfuzii căpătau icter, la 1-4 luni după respectiva transfuzie, ictercare uneori sfârşea într-o ciroză. Clasificarea în grupe sangvine pe care ofăcuse Landsteiner îmbunătăţise situaţia, dar riscul nu fusese complecteliminat. În USA se efectuau anual circa 2 milioane  de transfuzii de sânge, dintre care 175.000se soldau cu un icter (hepatită post-transfuzie), în multe cazuri apăreau dauneprovocate ficatului pentru tot restul vieţii, 4.000 de persoane decedau anualca urmare a întregii istorii cu transfuzia. O problemă, şi în acelaşi timp opiaţă de desfacere bună.

   DeciBlumberg a afirmat, cu tupeu, că ar fi găsit “otrava” care provoacă hepatitapost-transfuzie cu ajutorul testului său (în latină otravă înseamnă VIRUS).Acuma, virus, virus, da de unde provenea el? Pe aborigenul respectiv nu avea deunde să-l mai găsească, prin tufişurile din Australia. Aşa că, ce face tot omul, egal din ce ţară sau culturăprovine? Se înmulţeşte ! Şi cum anume ? Deocamdată, pentruspecia umană este în general folosită calea sexuală. Dar poate că.... unii suntfoarte prolifici în idei ciudate, aşa că în viitor, cine ştie….? În fine. Deci,virusul se transmite pe care sexuală. Logic, nu? Deoarece una dintreasistentele lui Blumberg se tăiase la deget, iar mai apoi sângele eireacţionase pozitiv la „Testul-B“, Blumberg a tras concluzia că virusul setransmitea sexual şi parenteral (prin sânge). Chestia asta cu tăiatul la degeta făcut carieră în medicină, căci şi Domnul Ignaz Semmelweis descoperisestreptococii care provocau febra puerperală (infecţie datorită căreia până lasfârşitul secolului XIX mureau foarte multe femei după naştere sau în urma unuiavort) tot prin tăiatul la deget.

  Deoarece însă foarte mulţi dintre colegii Domnului Blumberg clătinauneîcrezători din cap, inventivul nostru hematolog a declarat că a „descoperit“o nouă afecţiune sexuală (aşa că Gallo doar a „copiat“ metoda): icter infecţiosB, adică hepatita B sau HB. B de la Blumberg! Astfel 5% din populaţia globuluia fost catalogată ca bolnavă, adică „Virus-Carrier“ adică HBV-pozitiv.

   Ei,păi dacă aşa stau lucruirile, desigul că băncile de sânge s-au grăbit săcumpere testul B (50 de milioane de bucăţi pe an) al Domnului Blumberg, şi s-aupornit harnic la verificatul conservelor de sânge donat, fapt care ar fitrebuit să elimine din circulaţie virusul hepatitei post-transfuzie. IarBlumberg a devenit multimilionar. Doar că acuma prinsese gust pentru afacerearespectivă. Aşa că s-a apucat, împreună cu Saul Krugman (văr cu creatorulvaccinului Polio, Albert Sabin), care se prezenta sub pseudonimul „IrvingMillman“ (din cauza conflictului de inaterese?) să creeze vaccinul contratemutei hepatite B din LDL-ul (Low-Density-Lipoproteine) sortat din probele desânge pozitive la „Australia-Antigen“. (Krugman injectase ca un obsedat deja înanii 50 copii din Willowbrook-School – şcoală specială pentru copii cu afecţiuni mentale – contra hepatiteiB, îmbolnăvind sau omorând foarte mulţi dintre aceştia – vezi mai departeinformaţiile despre febra galbenă).

  Chestia asta pe care au făcut-o cei doi a fost botezată “HbsAg“, adică Hepatitisvirus-Blumberg-surface-Antigen.Faptul că era vorba despre două proteine, nu-l deranja pe Blumberg deloc, iar“surface” este o reminiscenţă preluată de la Landsteiner, cu al său “antigen desuprafaţă (surface în engleză) al eritrocitelor” de la viteza de sedimentare asângelui, şi deci acest termen este complect fals folosit în acest context.

   În 1969 şi-a patentat ideea prin firma sa Fox ChaseCancer Center (FCCC). Ideea era ca, similar ca la vaccinul polio, proteinele săfie «anihilate» în Formalin şi Pepsin (!!!) şi să fie folosite ca vaccin.

   Deoarece însăaborigenul respectiv nu stătea la dispoziţie pentru a fi imunizaţi milioane deiepuri, Blumberg a fost nevoit să se folosească de alţi donatori deBsAg-pozitiv, iar aici apare o mare problemă : Testul B se modifică în spaţiu şi timp ! O persoană pozitivă în 2006 poate apare ca negativă în2008, iar în Franţa aceaşi persoană poate fi negativă în timp ce în Mexicopozitivă! Pentru medici estedeja un lucru cert: virusul se mutează sub limita de detectabilitate. Deremarcat faptul că de câte ori virologii nu au răspunsuri pertinente (şi îngeneral nu prea au) virusurile se mutează iepureşte, ba chiar cu vitezaluminii.

   În1970 D. S. Dane a găsit într-o probă de sânge “Test-B-pozitivă” o bacteriofagăcu aceeaşi densitate ca şi “HbsAg”, de 42nm diametru, care a fost denumităparticula Dane. Abea acum Blumberg a observatcă proteina sa, pentru a fi un virus, ar fi avut nevoie de un ADN, sau măcar unARN. De aceea a rebotezatparticula Dane în «virusul hepatitei B» HBV, şi a declarat proteina sa ca fiinddoar “membrana goală” a virusului-ucigaş. Şi şi-a văzut mai departe de treaba lui cu vândutul testului.

   În 1973 a mai fost încă o bacteriofagă găsită,iar Blumberg, căruia îi plăcea rolul de naş, a botezat-o Hepatita A (HAV).Acuma dacă tot s-a început cu alfabetul, hai să-l continuăm... C, D, E, F, G,H, I, L ......Câte litere are alfabetul, atâtea hepatite, atâtea virusuri,deci... tot atâtea teste, vaccinuri şi terapii. Asta da afacere. Clasicul ictercare apare uneori în urma ingurgitării scoicilor proaspete, s-a transformat înHepatita turistică A. Acuma însă, vestea precum că din cauza încasărilor contulbancar al lui Blumberg stătea să pocnească de plin ce era, a atras atenţia şialtora dornici de avere. Maurice Hilleman şi colegii săi de la firma Merck aufăcut în 1976 experimente cu hemofilii şi emigranţii clandestini din Haiti,Phillipe Maupas de la Institutul Pasteur a făcut experimente cu copii dinSenegal cărora li s-a administrat vaccinul intravenos. Iar Krugman a adunatharnic toate protocoalele experimentelor. Dar nicăieri nu apărea vreoeficacitate a substanţelor folosite de alţi cercetători (nici după doi ani), aşacă Krugman a rămast până la urmă credincios vaccinului lui Blumberg.

   Între timp însă mai apar şi alţi doritori de glorie(susţinută financiar). Şi anume medici homosexuali.

   (N.tr.personal nu am nici o problemă cu persoanele homosexuale, iar cele ce se potciti aici nu sunt în nici un fel o instigare contra homosexualităţii; maidegrabă problema o au chiar homosexualii, pe de o parte prin însuşi faptul căsunt... «altfel», pe de altă parte în mod cert prin faptul că în rândul loreste atât de răspândită moda drogurilor sexuale, Poppers, precum şi a drogurilorîn general. Iar ceea ce nu ştiam până nu de mult, când am început să citesccartea remarcabilului Doctor Herbert Kremer «Revoluţia tăcută a cancerului şi aAIDS», mai există încă o problemă destul de importantă pentru sănătateapersoanelor respective, şi anume faptul că spermatozoizii «deversaţi» în anuspot străpunge membrana (epiderma) anusului şi astfel ajunge în sânge, fapt cedesigur că determină o reacţie fermă a sistemului imunitar, ori această«alertă» permanentă duce în timp la scăderea capacităţii de apărare aorganismului.)

   Deci, mediciihomosexuali, cum ar fi de exemplu Carleton Gajusek (vezi despre el şi în Cap.3din “Virus-mania”) şi Wolf Szmuness (prietenul intim al Papei Ioan Paul alII-lea Wojtyla). Ideea lor era ca să asigure

LDL-ul pentru homosexuali (Crucea Roşie nu putea produceatât de multe vaccinuri, riscul în rândul homosexualilor era mare, aşa căfraţii de îndeletniciri dos-nice trebuiau ajutaţi, iar dacă de aici mai ieşeaşi un ban.. de ce nu).

   La sfârşitul lui1976 s-a reuşit marea lovitură :Premiul Nobel pentru Baruh Blomberg şi Carleton Gajdusek (desigur pentrulucrări diferite, primul pentru fenta cu Hepatita B, al doilea pentru minciunacu Lentivirus şi boala Kuru-Kuru). Gajdusek era «şeful» scenei homosexuale dinNew York (se spune că aducea băieţi din Noua Guinee şi Micronezia la New Yorksub pretextul că ar fi grav bolnavi şi astfel a pus bazele unui Harem de vreo56 de adolescenţi adoptaţi, care stăteau la dispoziţia lui şi a vizitatorilorsăi «academici»). Despre mareaexcrocherie cu boala Kuru-Kuru vezi “Virus-mania” Cap.3.  

  Înainte ca FDA (Food and Drug Administration) să aprobe vaccinul (1982),gruparea homosexuală de la Crucea Roşie a organizat două “încercări în câmp”sau mai bine spus, experimente. Primul între Noiembrie 1978 şi Octombrie 1979sub conducerea lui Szmuness în New York şi un pic mai târziu în San Franciscoşi Amsterdam, ulterior în 1980 în Denver, Los Angeles şi St.Louis. Circa 2000de homosexuali au fost “fericiţi” cu proaspăt făcutele lipoproteine.

   Chestiaera că chiar se credea că vaccinul respectiv era eficace. Eroare. De asemeneas-a început vânzarea vaccinului personalului medical (surorilor) precum şihemofililor, căci din din 1965 exista deja terapia cu Factorul de coagulareVIII. Doar că în loc de vânătăi aceştia se alegeau foarte des cu icter şiciroză. Pentru a nu renunţa la productiva terapie (circa 30.000 de dolari pean/persoană) li se administra acestora, începând din 1976, celebrul vaccin carese afla la acel moment abea în Faza a doua a studiului pentru aprobarea lui pepiaţă. Şi astfel am avut primul german mort de AIDS, un hemofil, în anul 1982,cu destul de mult timp înainte ca Montagnier şi Gallo să se împiedice amândoiîn acelaşi retrovirus de negăsit.

  Înceea ce proveşte surorile medicale, Blumberg vroia de fapt iniţial să arate că“antigenul Australia” este infecţios şi deci că testul B al său era valorospentru medicină. De aceea a început să experimenteze într-un ospiciu pentrubolnavii mentali. Acolo el spunea că a găsit peste 30% dintre cei cu sindromulDown pozitiv la testul B (deci aveau antigenul Australia), dar numai la 5%dintre ceilalţi pacienţi. Iniţial, Blumberg ştia că pacienţii cu sindromul Downsunt o grupă de risc pentru leucemie, căci se jucase cu problema leucemiei,înainte să-i vină ideea cu aborigenii. Ori surorile medicale constituiau o“categorie de risc” căci lucrau cu aceşti pacienţi şi astfel Hepatita B adevenit şi o boală profesională.

   Înfine, datorită influenţei Crucii Roşii Internaţionale, aprobarea vaccinului nua fost o problemă prea mare. Astfel Franţa îl omologhează în 1981 (Hevac B dela Firma Pasteur), în 1982 Anglia sub numele de Engerix-B de la FirmaGlaxo-Wellcome iar în Germania sub numele de HB-Vax (să mai spună cineva cănemţii nu au umor; ba chair negru de tot, vax-vaccin!) de la Behring-Werke(firmă soră a lui Hoechst). Japonezii sar şi ei în barcă şi îşi botează vaccinulHokken HB (bine că nu Harrakiri). Chinezii (aşa cum îi stă bine chinezului)copiază patentul lui Blumberg (crezând că au făcut o mare afacere), iar DDR-ulîi copiază pe chinezi. Afacerile au fostfoarte profitabile, DDR-iştii vânzând peste 200.000 de bucăţi cu 300 de dolari“ţeapa”.

   Doar că începândcu 1980, apar şi primele cazuri de îmbolnăviri la cei care fuseseră vaccinaţiîn 1976, în primul val (şi vă reamintesc încă o dată că scena homosexuală erafoarte interesată de vaccin). Şi anume, Sarcoma Kaposi. În faza finală aafecţiunii apăreau aşa –numitele «infecţii oportunistice», printre care maiales PCP (Pneumocystis carinii Pneumonie). Despre Sarcoma Kaposi şi PCP vezi şi “Virus-mania”Cap.3. Decesul survenea cam după 6 luni. Cu toate eforturile, daunele produsede vaccin nu mai puteau fi remediate.

   Muribunziiau fost “etichetaţi” ca având AIDS (Acquired Immune Deficiency Syndrom), deşiSarcoma Kaposi desigur că nu este un sindrom, ci o boală foarte concretă şiindividualizată, cunoscută de mult timp. Au apărut şi primele suspiciuni, dartotuşi vaccinarea continua “în pas vioi pionieresc”. Treptat însă homosexualiiîncep să protesteze iar surorile nu vor să se mai lase «trase în ţeapă» de Dr.Blumberg. Astfel că în 1984, pe tăcute (ceea ce încalcă legile omologăriimedicamentelor) a fost înlocuită substanţa activă din vaccin cu drojdieobişnuită. Blumberg minte susţinând că a reuşit sintetizarea celor douăproteine. Pe deasupra, nu mai era necesară efectuarea injecţiei intravenos, cidoar muscular. Iar ca motiv pentru decesele deja petrecute, s-a căutat un virusdin Africa, botezat, de data asta nu de naşul Blumberg, ci de finul Gallo, HIV(cum fac isteţii de americani sau europeni câte o tâmpenie, sunt de vinăafricanii, nu?).

   Funcţionarul NIHRobert Gallo precum şi Luc Montagnier de la Institutul Pasteur au fost oameniide paie (bine plătiţi). Nuse dorea nici plata unor despăgubiri şi nici linşarea cuiva din scenahomosexuală. Chestia cu antigenul Australia a fost îngopată, colegul de camerăal lui Szmuness de la Cracovia (papa Ioan Paul a II-lea) a devenit Papa-AIDS,iar datorită Crucii Roşii testul AIDS a fost “foarte sigur”, căci cei de acoloaveau ei lista lor de clienţi. Faptul că Sarcoma Kaposi, la 12 ani după retragereade pe piaţă a substanţei active din vaccin, a dispărut şi ea din cazuistică, adeterminat NIH în 1993 să mai tragă o cacialma, modificând „definiţia AIDS“(bolile care intrau în cadrul sindromului imunitar dobândit). Se pune repede de un test pe aceaşi schemă “test-B”. De acuma înainte testul definea boala şi nuinvers cum ar fi fost normal, boala să definească testul. Ca Starter (vezitestul PCR) nu a mai fost nevoie de aborigeni (Australia era prea departe) cis-a apelat la un negru (erau mai la îndemână în USA). Astfel că boala a fostmutată în sectorul “populaţie de culoare şi persoane sărace”. Iar la umbraAIDS, industria farmaceutică şi Oranizaţia Mondială a Sănătăţii a vândut pânăîn anul 2000 un miliard de doze de “drojdie de copt” contra afecţiuniicontagioase cu transmitere sexuală

icter-Blumberg, a 41 de dolari bucata, maiales pentru cei din Africa. Dar şi pentru câini şi pisici. (Treaba asta estechiar autentică, OMS recomandând vaccinarea câinilor şi pisicilor contrahepatitei! Stai prostit şi te întrebi: Oare cu ce am greşit de mi s-aîmbolnăvit câinele de Hepatită B? Oare Fiffi al meu a făcut sex cu aborigeniiînainte sau după transfuzia de sânge? Comic? Rasist? Duşmănie contraanimalelor? Nu! Virologic! Sau mai bine zis „făr-o-logică?”

   Numaică statisticile (luale-ar naiba, că mereu îi încurcă pe virologi) arătaualtceva! În ciuda vaccinului HB şi a controlării conservelor de sânge, Hepatitapost-transfuzie se încăpăţâna să rămână la fel de prezentă (în continuare circa4.000 de decese pe an doar în USA). Era nevoie de ceva care să ne linişteascăşi să ne adoarmă (definitiv?). Aşa ca s-a inventat noua şi periculoasa hepatită„Non-A-Non-B“ mai apoi Hepatita C, iar Blumberg şi-a declarat vaccinul promptca fiind util contra “cirozei primare a ficatului“. Acuma, ce era să faci cu“săracul Baruch”, să-i iei premiul Nobel înapoi. Nu cădea bine la Comitet (careşi aşa s-a aflat până acum de mai multe ori în atenţia poliţiei suedeze). Pelângă asta, preventiv s-a mai catalogat icterul şi ca HDV, HEV, HFV, HGV, etc. etc.Blumberg este însă deja prea înaintat în vârstă. În 2008 se acordă în sfârşitpremiul Nobel pentru medicină lui Luc Montagnier şi FrançoiseBarré-Sinoussi, (dar nu şi lui Robert Gallo!) pentru descoperirea retrovirusuluiHI. Acuma, de ce au acceptat americanii, respectiv Gallo, afrontul acesta? Încredereîn «eleganţa şi discreţia» savantului şi/sau guvernului american nu mai am demult (ştiaţi că fiecare dolar care este investit în cercetare trebuieşteaprobat mai întâi de către Pentagon?). Oare au preferat să lase cartofulfierbinte francezilor, într-un moment în care devine tot mai clar că HIV nu-inicăieri de găsit? Mai degrabă da! Pe deasupra, tot în 2008, premiul pentrumedicină îl împart cei doi (Montagnier şi Bare-Sinoussi) cu Harald zur Hausen,cel cu HPV, virusul Papilloma, şi cu GardasilR care raportează deja primeledecese.

    Şi caravana trece liniştită mai departe....

Febra galbenă

  Faptul că epidemiile pot influenţa soarta războaielor nu mai este demult un lucru nou. Însuşi Napoleon, care rareori a pierdut un război sau obătălie, a fost nevoit să recunoască invicibilitatea epidemiilor (pe planmilitar, desigur), atunci când în 1802 a dorit să înnăbuşe o revoltă din Haiti.Soldaţii săi „invincibili“ au fost înfrânţi de o epidemie de febră galbenă. Deasemenea este cunoscut faptul că febra galbenă (conform medicinei alopate,provocată de un ţânţar din zonele tropicale şi subtropicale) lasă în urma sa oimunitate a organismului care se menţine, pare-se, întreaga viaţă. Cu altecuvinte, cine a avut-o o dată (şi nu a fost răpus de boală) va deveni imuncontra afecţiunii. Medicina şcolastică propune din nou ca agent patogen unretrovirus.

   Acuma,dacă într-adevăr astfel stau lucrurile, după experienţele şi cunoştinţele pecare mai nou le-am căpătat în legătură cu retrovirusurile, personal măîndoiesc. Dar în fine, să “presupunem” că astfel stau lucrurile. Căci nu despreafecţiunea în sine şi despre calea terapeutică contra ei doream să ne referimaici. Ci la faptul că cercetarea medicală militară se agită de foarte mult timpîn jurul ideii de a crea vaccinuri contra afecţiunilor care ar putea influenţacapacitatea de luptă a trupei (soldaţilor). Astfel că au fost, în ultima sutăde ani, întreprinse tot felul de experimente, care mai de care mai fanteziste,pentru ... a vedea ce se întâmplă şi desigur pentru a trage foloase din acesteconstatări.

   Prinanii 30 se efectuau astfel de experienţe: se înjectau proteine din sânge directîn creerul maimuţelor după care masa de creer (recoltată fie de la animalele pecare se experimentase, fie de la persoane bolnave decedate) omogenizată într-unfel de pastă se injecta din nou în sângele probanţilor (animale sau oameni). Deoarece maimuţele sunt relativ scumpe, se făceauexperimente pe mai tot ce ne stătea la îndemână, şoareci, cobai, iepuri, etc. Laun moment dat a apărut ideea de a se recolta proteine din sângele persoanelorvindecate, care era injectat în creerul puilor de găină, după care respectivulcreer era din nou transformat într-o pastă şi din nou injectat în creerul embrionilorde găină (procedura se repeta de până la 200 de ori) cu scopul de a creştecantitatea materialului imunitar. Virologii vorbesc în acest caz despre «agenţipatogeni atenuaţi» (dar despre ce nu vorbesc virologii?). Teama de epidemiicare puteau transforma soldaţii într-o masă de persoane incapabile de adesfăşura acţiuni de luptă a dus, în timpul primului război mondial, la nebuniavaccinărilor, care a fost principala cauză a celebrei « gripe spaniole »(vezi referiri la această temă în «Virus-mania» Cap.7)

   Deja în timpulcelui de-al doilea război mondial se conturase ideea armelor «bio», astfel căîntreprinzătorii virologi din cadrul diferitelor concerne farma au reuşit săvândă guvernului american vaccinul contra febrei galbene. În 1942 au fostvaccinaţi  cu «17-D» 330.000 de soldaţi(care luau parte la luptele din Pacific, din zonele tropicale şi subtropicale).Cei care refuzau vaccinarea ajungeau la tribunalulmilitar (legea este valabilă şi astăzi). La o lună după vaccinarea în masă, auapărut primele cazuri de febră galbenă, la soldaţi care nici nu ajunseseră peteatrul de lupte din respectivele regiuni de risc (tropicale). Un număr de peste 51.000 de soldaţi au fost spitalizaţi,mulţi dintre ei rămânând cu daune ale ficatului pentru toată viaţa. Câţiva chiar au decedat (câţi anume nu seştie). O gafă monumentală pentru «virologi». La repezeală s-a „inventat“ unvirus al „clanţei şi capacului de la WC“ şi s-a recomandat spălarea pe mâini.Lucru pe care l-au făcut în primul rând virologii ţi concernele farma. S-auspălat pe mâini!

   La„recomandarea“ lui Sabin i-a fost acordat premiul Nobel în 1951 sud-africanuluiMax Theiler  pentru respectivul vaccin,şi astfel i-a fost acestuia acordată şi vina pentru eşec. (Amintiţi-vă aici vărog, de premiul Nobel acordat în 2008 francezilor Luc Montagnier şi FrançoiseBarré-Sinoussi, dar nu şi lui Robert Gallo, americanul, şi prin analogie neputem imagina asupra cui va cădea răspunderea terapiilor anti-HIV false,

într-unviitor care deja se întrevede!). Oricum însă, „isteţii“ aveau acuma în mână osubstanţă care provoca în mod sigur hepatită (hepatita este o inflamaţie aficatului, şi nu presupune obligatoriu prezenţa ca agent patogen a unui virus).Aşa că experimentele au continuat. Saul Krugman a efectuat cu această substanţăvaccinări ale copiilor din Willowbrook-Schoolîn 1965. El dorea să salveze vaccinul şi plecase de la ideea de a încerca introducereagamma-globulinei ca profilaxie contra febrei galbene. Desigur că au fost în permanenţă luate probe de sânge.

   Unul dintre copii de acolo, pe nume «Mir» afăcut de două ori consecutiv febră galbenă. Krugman a luat probe de sânge de laacesta înainte şi după declanjarea bolii şi a produs din acestea noxe dehepatită, pe care le-a botezat “MS-1“ (înainte) şi “MS-2” (şi după primadeclanşare a bolii, MS desmnând “Mir Student”). Respectivele noxe au fostinjectate altor copii, şi astfel s-a putut constata că MS-1 provoca, la circa olună după injectare, febră galbenă, în timp ce MS-2 provoca această reacţiemult mai târziu. Existau aşadar două cauze diferite pentru hepatită! (febragalbenă provoacă în principal daune ficatului). Krugman şi Fundaţia Rockefeller(care stătea în spatele experimentelor) ar fi preferat desigur ca MS-2 să nuprovoace nici un fel de boală, căci astfel s-ar fi putut “salva” vaccinul. Doarcă natura are legile ei, care nu sunt aceleaşi cu legile economiei de piaţălibere (de orice scrupul).

  Acuma, în urma “remarcabilului succes” prin care se descoperiseră nuunul, ci două virusuri hepatice, trebuia construită şi o explicaţie cât de câtlogică. În joc reapare şi celebrul Blumberg şi astfel “testul-B” devine test deconfirmare al hepatitei provocate de injecţiile cu MS-2. Se pare că toateprobele de sânge luate în 1956, s-au dovedit la testele (test-B) efectuate în1967 pentru MS-1 negative şi pentri MS-2 pozitive. Din nou a fost scoasă dinsertar sperietoarea cu spălatul pe mâini şi dezinfectatul clanţelor de la uşi. IarKrugman apărea cel mai adesea sub pseudonimul de “Irving Millman”, pentru a nufi singurul răspunzător al campaniilor de vaccinări. Astfel că în 1971 apare înliteratura de specialitate la Krugman pentru prima oară hepatita virală tip B –tulpina MS-2. Vaccinul 17-D a fost retras de către Fundaţia Rockefeller (uneorise mai întâmplă şi minunea ca OSM din Geneva să facă ceva util) şi depozitat înnişte pivniţe, pe undeva, fapt ce a salvat viaţa a milioane de oameni. Febragalbenă s-a transformat între timp în “febră hemoragică”. Blumberg a încercatîn continuare şă “ajute natura” cu sulfat de amoniu, bromură de natriu şi altechimicale (de parcă natura de miliarde de ani îi ducea lipsa DomunuluiBlumberg, fără el neputându-se descurca). Desigur că un «ne-chimist» poate fi impresionat dechestiile astea. Din păcate medicii în general nu au habar nici de chimie şinici mai ales de biochimie, discipline care nu se predau în şcolile de medicină(cel puţin la modul serios şi temeinic). Iar alţi «isteţi urmaşi» ai luiBlumberg vor să învingă bateriofagele cu chimicale asemănătoare cum ar fi«Tamiflu» sau «Ribavirin». Vechii greci numeau asta HYBRIS.

Dacă nuştii, nu întreba!

Comici vestiţi ai E-Mail-ului

 

   Iniţial am fost pur şi simplucurios. Şi nu am avut de gând să mă refer la tot acest, să-i spunem,”experiment”, în cadrul Site-ului www.quibono.net 

   Desigur, Quibono susţine o anumită opinie asupra medicinei alopate, concernelor farma şi a„fructuoasei” colaborări dintre acestea două. Totuşi, eram pur şi simplu curiossă aflu în ce mod vor reacţiona medicii specialişti în momentul în care suntconfruntaţi cu nişte întrebări foarte concrete, care cer dovezi ştiinţifice,studii şi cercetări publicate în jurnale de specialitate. Cât din ceea cesusţine un medic specialist este ipoteză acceptată necondiţionat princonvenţie, şi cât este cunoaştere bazată pe dovezi ştiinţifice.

   Întrebăriletrimise în toate cazurile au fost cele care se pot gasi şi în www.quibono.net, la rubrica

Iatrogeneza >> Hepatita C 1 >> HCV, fratelemai mic al HIV:

 

1-  Rezultatulpozitiv al existenţei virusului se bazează pe o procedură de evidenţieredirectă sau indirectă?

 

2-  Încazul în care evidenţierea existenţei virusului se bazează pe o procedurădirectă, numiţi-mi, vă rog, publicaţia (studiul ştiinţific) în care estedocumentată izolarea virusului şi relevarea caracteristicilor biochimice aleacestuia, precum şi fotografia virusului izolat, deci “curăţat” de toateparticulele străine lui.

 

3-  Încazul în care rezultatul analizei se bazează pe o procedură indirectă (deexemplu metoda PCR), doresc să ştiu dacă respectiva procedură este standadizatăexplicit pentru Hepatita C sau nu. În cazul în care există o standardizareexplicită pentru Hepatita C, vă rog să-mi numiţi publicaţia în care aparedovada directă a standardizării.

 

4-  Încazul în care nu există o standardizare a relevării directe a virusuluiHepatitei C, numiţi-mi, vă rog, publicaţia în care se dovedeşte explicit, căprintr-o metodă de relevare indirectă şi nestandardizată este posibil unrăspuns tehnico-ştiinţific valid, în baza căruia se poate afirma că în organismeste cu certitudine relevată prezenţa respectivului virus.

 

5-  Încazul în care afirmaţia că în organism a fost cu certitudine relevată prezenţavirusului Hepatitei C are la bază doar aplicarea unei proceduri indirecte derelevare, vă rog să-mi daţi explicaţia empirică, ştiinţifică clară pe care sebazează decizia folosirii unei astfel de proceduri indirecte. Desigur că suntinteresat de o realitate ştiinţifică bazată pe fapte certe care să stea la bazafolosirii unei proceduri indirecte, şi nu de un consens tacit şi speculativ.

 

6-  Numiţi-mivă rog numele unui laborator care poate face o cercetare ştiinţifică, exactă,atât biochimică cât şi biofizică a virusului Hepatitei C.

 

   Dacă aş fitrimis astfel de întrebări direct sub semnătura www.quibono.net era de aşteptat ca astfel de

E-Mail-uri să nu fie deloc luate în considerare. Era deajuns să te uiţi în Internet la adresa respectivă, pentru a înţelege imediatcare este opinia promovată pe acest Site. Astfel că a trebuit să apelez la unintermediar. Domnul Gheorghe Popescu.

    Am ales domeniulHepatitei C din două motive: afecţiunea are o răspândire foarte mare înRomania, în comparaţie du AIDS spre exemplu, iar al doilea, din punct de vederepersonal, cunosc mai bine problematica HCV decât cea HIV.

   Şi un lucru vreau să fie foarte clar de labun început: NU contest existenţa unei afecţiuni (boli) a ficatului, respectiva unei inflamaţii specifice a ficatului!!!

   Contest însă existenţa unui retrovirus (HC)ca agent patogen, ca şi cauză primară a acestei boli. În consecinţă, contest şiterapia antivirală cu Interferon şi Ribavirin. Căci dacă nu există acest virus,atunci nici nu se poate admite o terapie antivirală!

    Corespondenţaprin E-Mail s-a desfăşurat în cadrul lunii Octombrie, şi a cuprins 50 de adreseE-Mail ale unor medici specialişti, institute de boli infecţioase, forumuriprofilate pe afecţiunea respectivă, a unor asociaţii ale pacienţilor şi a unor firmeproducătoare de medicamente. În cele ce urmează nu va apare nici un nume şinici o adresă, în afara unui singur caz, care a avut amabilitatea să facăreferire directă şi publică la www.quibono.net  Mulţumim pentru reclama neintenţionată. Înacest caz nu mă văd obligat sa pastrez anonimă sursa respectivă, deoarece eaînsaşi a făcut referire directă şi publică la Qui bono.

    Din 50 deE-Mail-uri, au fost onorate cu raspuns doar 9. Rezultat: 18%. Rezultă că 82%dintre medicii specialişti atât în hepatologie cât şi în virologie, în generaldintre cei care pretind a avea cunoştinţe asupra afecţiunii respective, nu auavut nici un interes în a da raspuns unui astfel de E-Mail. Dreptul lor. Acuma,ar fi incorect din partea mea să speculez faptul că nu ştiau ce să răspundă. Înfond puteau să răspundă ce doreau. Cel mai simplu mi se pare a considera că 82%dintre medici nu au interes în a da răspunsuri unor întrebări „mai deosebite” aleunui solicitant, ale unui pacient.

    Dintre cele 9răspunsuri, 2 au fost date de persoane care au recunoscut sincer căproblematica respectivă le depăşeşte. Este vorba despre doi medici, D.B şi M.G.Este în regulă. Ca medic, în esenţă, ţi se cere să aplici teoria oficială şilinia terapeutică indicată de forumurile medicale superioare. Din partea mea,tot respectul pentru o persoană care recunoaşte că o anumită problemă odepăşeşte. Este corect şi cinstit.

   Un alt răspuns afost primit din partea administratorului unui fel de forum. Propriu zis nu unrăspuns, ci de fapt o recunoaştere a faptului că „a auzit de astfel de teoriicare contrazic ipoteza HCV”, dar ca pe Forum se luptă cu problemele atâtoroameni bolnavi şi că... în fine, problema respectivă nu-l interesează.

   Atât dinexperienţa mea personală cât şi din cele citite din foarte multe surse, atât înRomania cât şi în foarte multe alte ţări, astfel de „Forum”-uri suntsubvenţionate de către unul sau mai multe concerne farma, cu scopul de a adunapacienţii în jurul terapiei standard, cu medicamentaţie produsă de aceste concerne.(Vezi de ex. Dr.Med.Gabi Hoffbauer-„Pillen, Kräuter, Heilsversprechen”- Pilule,plante, promisiuni de vindecare, Pag. 25-26 -Editura Heyne). Şi tot astfel staulucrurile şi în cazul unor Asociaţii ale pacienţilor pe categorii de afecţiuni.

   Marile concernefarmaceutice sunt obligate să facă cunoscute asociaţiile şi organizaţiile pecare le finanţează, (din cauza legilor contra conflictului de interese, nu însăşi Forumurile din Internet, care sunt de multe ori conduse de persoane private),astfel încât dacă veţi avea un pic de răbdare şi veţi cerceta mai atentprezenţele în Internet ale unor astfel de mari concerne farma, veţi căsi peundeva, printr-un cotlon, şi o listă a acestor „organizaţii- fiice”.

   Pe de altăparte, datorită specificului acestor asociaţii (de ajutorare a pacientului) elesunt mai „amabile” în oferirea de răspunsuri la întrebările unor persoaneprivate. Astfel s-a întâmplat şi în cazul lui G. Popescu, care a avut cu oastfel de Asociaţie un interesant schimb de E-mail pe care îl puteţi citi încontinuare:

- primul E-mail de răspuns:

Buna ziua, stimate domnule Popescu!
Am primit solicitarea dvs. si vom da curs acesteia in cel mai scurt timp, dupace in prealabil ne vom consulta cu specialistii din comitetul stiintific alasociatiei noastre.

De asemenea, ne-ar fi utile cateva informatiisuplimentare legate de contextul in care solicitati aceste raspunsuri, pentru oinformare cat mai completa.
Va multumim si asteptam raspunsul dvs.!
Cu stima,
Presedinte
XXXXX   XXXXX

După un E –mail în care Dl. Popescu spunea că seinteresează ca şi pacien, şi cîteva zile de aşteptare urmează cel de-al doileaE-Mail, cu răspunsurile mult dorite :

Stimatedomnule Popescu
Va raspund succint la intrebarile dvs:
1. Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poate fi dobandit prindiagnosticul virusologic indirect : testul de confirmare RIBA sau directprin testul PCR care evidentiaza statutul replicarii VHC.

2. Aceastaintrebare nu isi are rostul neavand nici un sens. VHCnu poate fi "curatat de nimic". Testul direct este PCR- sepoate cauta pe internet utilizand cuvintele cheie: VHC,PCR viral replication.

3.PCR este untest diagnostic direct, nu indirect

4.Intrebareanu este clara

5.TestulRIBA - test de confirmare indirect specific pt VHC. Practic pozitivitatea acestuitest indirect pune diagnosticul de certitudine in infectia cronica VHC.
De ce? deoarece anticorpii anti -VHC pusi in evidenta prin acest test suntspecific directionati fata de regiunile specifice alegenomului VHC :c 100, c 33, Ns 5.

6.Cercetare biochimica da, se poate.Cercetare "biofizica?"- la ce serefera?Sunt laboratoare in centrele universitare mari Bucuresti, Cluj.
Cu stima

XXXXX  XXXXX

     Năbădăiosulnostru Domn Popescu nu se declară mulţumit şi trimite un « răspuns larăspuns » :  
Răspunsul Nr.1 - Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poatefi dobandit prin diagnosticul virusologic indirect : testul de confirmareRIBA sau direct prin testul PCR care evidentiaza statusul replicarii VHC.

Comentariu: Înprimul rând, vă referiţi la testul de confirmare, deci aţi „omis” testulanticorpi ELISA. Mă rog, testul de confirmare Western-Blot, sau RIBA (RecombinantImmunoBlot Assay) are urmatoarea definiţie:

is a bloodtest that detects antibodies to the hepatitis C virus. Because it is morespecific than some hepatitis C screening tests (like the Hepatitis C ELISAtest), it is sometimes used to confirm thesetests. However, other methods (like PCR) are much more common for thisconfirmation step.

Acuma, testul RIBA (ca de altfel şi ELISA) nuare nici o relevanţă atâta timp cât nu este standardizat. Şi aici mă refer la“standardul de aur” care poate fi realizat numai în cazul în care retrovirusulHC este izolat, curăţat, îi sunt analizate structura ARN-ului şi a proteinelor,este fotografiat cu ME. Ori acest lucru nu a fost niciodată realizat. Dinpăcate!

William Blattner, foarte cunoscutcercetător în domeniul AIDS spune: ”Există o mare dificultate la standardizareaspecificităţii şi sensibilităţii unor teste (assays) asupra retrovirusurilorumane, datorită absenţei «standardului de aur». Datorită absenţei «standarduluide aur» pentru HTLV-1 şi HIV-1, corectitudinea sensibilităţii şi specificităţiiîn depistarea anticorpilor virali rămâne inexactă”.

   HCVeste şi el un retrovirus, şi de asemenea îi lipseşte “standardul de aur”. Nueste aşa? Păi să vedem :

Profesorul Heinz Ludwig Sänger dela Institutul Max Plank (informaţii asupra Domnului profesor puteti găsi înInternet destule - oricum deţine premiul Institutului Robert Koch pentrucercetările sale din domeniul virologiei)) oferă spre publicare în Interneturmătoarea declaraţie:

  1. Mie nu îmi este până astăzi (Octombrie 2006) cunoscută nici o publicaţie care să ofere certificarea şi descrierea „curată” a virusului HC, conform principiilor virologiei clasice, deci a izolării sale, a componenţei biochimice şi biofizicale a genomului ARN-ului precum şi a componenţei sale proteinice.
  2. Există un CONSENS general asupra caracteristicilor generale ale retrovirusurilor, şi în baza acestui consens se presupune că retrovirusul HC ar trebui să posede aceleaşi elemente (secvenţe genetice) ca şi celelalte retrovirusuri. (Aceleaşi „presupuneri în consens” se fac şi asupra retrovirusului HI).
  3. Drept consecinţă, cu ajutorul unor secvenţe complementare folosite ca „sonde” se „presupune” relevarea retrovirusului HC într-o probă de sânge.
  4. Acest lucru ar putea fi din punct de vedere logic corect, doar că în genomul uman se găsesc circa 450.000 de secvenţe genetice asemănătoarea celor retrovirale!!! (Nature, Band 409, Februarie 2001Paginile 860-921).
  5. Ori dacă ţinem cont de această realitate certificată ştiinţific, este şi normal ca astfel de „sonde” să găsească ceea ce caută, şi anume „secvenţe asemănătoare” celor ale retroviruşilor.
  6. Care este motivul pentru care virologii şi medicii ignoră aceste lucruri, rămâne pentru mine un mister. Foarte probabil că astfel de dovezi şi descoperiri nu se potrivesc cu „consensul” arbitrar stabilit în cadrul îngust al meseriilor lor.
  7. Aceasta este definitiv poziţia mea în ceea ce priveşte întrega problematică (a retrovirusurilor). Regret că sunt nevoit să aduc mereu aceleaşi dovezi şi argumente şi să constat că de fapt nimeni nu vrea să le audă.
  8. Puteţi să publicaţi în Internet opinia (şi convinegerea) mea, şi sung gata în orice moment să-mi schimb punctul de vedere, în momentul în care cineva îmi poate numi publicaţiile în care se face dovada clară a faptului că acest punct de vedere al meu este fals.

   De altminteriStimate Domnule XXXXX, prin întrebările mele vă solicitam indicarea studiilorştiinţifice publicate (sursele), şi nici decum nişte păreri personale. Deacestea nu duc nici eu lipsă. Dar ele nu pot înlocui dovezile ştiinţifice.

    Deci, să trecem la testul PCR, care,conform definiţiei de mai sus (standard, medicina şcolastică americană) estecel cu mai mare putere de relevare şi care practic înlocuieşte RIBA în ultimultimp. Această procedură a fost creată de Kary Mullis, fapt pentru care a primitşi Premiul Nobel pentru chimie (1993). Să vedem ce spune CREATORUL acestui testşi LAUREATUL CU PREMIUL NOBEL, Kary Mullis:

“Viciultestului PCR este acela că este echivalentul biochimic al căutării acului încarul cu fân. Fragmente virale care se pot găsi doar sub formă de frânturiminuscule pot fi găsite şi amplificate, dar aceasta nu ne spune nimic desprecare anume virus este vorba şi dacă este în cantitatea suficientă pentru aprovoca daune sănătăţii.”

   Acuma, ori Mullis este un prost, nu ştie cevorbeşte şi nu cunoaşte procedeul PCR, ori.... ?

De ce nu sepoate măsura încărcătura virală? Deoarece:

- Testul viral detectează doarfragmente de cod genetic, nu însă şi virusul;

- Producătorii testului avertizează că testul viral nupoate confirma prezenţa virusului;

- Testul viral dă rezultate şi în persoanelesănătoase care au fost testate negativ la testul anticorpi (ELISA şi RIBA);

   Cu greuam reuşit să aflu ce anume este scris îninstrucţiunile de folosire ale aparaturii PCR, care provin de la firmaHoffmann-La Roche. Dar dacă vrei poţi afla ce te interesează (poate aveţi vreunbun prieten şef de laborator, vă va putea el povesti mai multe). Chiar pe primapagină este tipărit cu litere mari şi groase următoarea frază:

   TESTUL PCR NU ESTE ADECVAT CA TEST HCV–SCREENING PENTRU CERTIFICAREA PREZENŢEI VIRUSULUI HC ÎN SÂNGE SAU PRODUSE DINSÂNGE, SAU CA TEST DE DIAGNOZĂ PENTRU CONFIRMAREA UNEI INFECŢII HCV!

Mi se pare absolut firesc ca La Roche să-şi iamăsuri de siguranţă, că doar ştie foarte bine cum stă „problema”.

Condiţia minimă necesară (pentruinterpretarea precum că un semnal-PCR, sau hibridizare în general, indică oinfecţie retrovirală) este ca primerii PCR şi/sau sondele hibridizate (şabloaneleîn cazul QC-PCR) să aparţină unui anumit tip de retrovirus (pe nume HCV, HIV,etc.) pentru ca PCR şi reacţiile de hibridizare să fie specifice acestui tip deretrovirus. V.Turner (membru marcant al Grupului Perth) spune: “Argumentaţiabazată pe PCR asupra genomului, presupune neapărat izolarea retrovirusului!Altfel cum poate cineva să cunoască originea acidului nucleic cercetat prinPCR?”

   Eu nu mai am comentarii. Nici nu mai estenevoie de ele, sper. Dar poate că totuşi aveţi Dumneavoastră.

Răspunsul Nr.2 - probalil canu sunteţi virolog, de aceea nu iau în serios remarca Dvs. “nu poate fi curăţatde nimic”. Întrebaţi un virolog la ce se referă “curăţarea”unui virus. Doar suntem oameni serioşi, sau nu? Curăţat departiculele străine lui! Desigur că este foarte greu să cureţi ceva nu există,dar asta-i alta poveste.

   Izolarea şi curăţarea unui virus (departicule străine lui) este o procedură standard în virologie. Un anume viruseste, spre doesebire de celule şi/sau părţi componente ale celulelor (budding),întotdeauna la fel de mare şi unitar, posedă aceeaşi formă şi este mai stabildecât componentele celulare, ceea ce face ca virusurile să poată fi izolate(separate) de alte componente care nu aparţin lui, ci celulelor. Cel mai simpluar fi ca un nou virus, pentru a putea fi identificat cu certitudine, să fieizolat şi să fie astfel fotografiat cu microscopul electronic. Aceste virusfotografiat trebuie să arate identic cu virusul găsit în celule, culturicelulare sau în diferitele lichide din corpul uman, să poată fi astfel deosebitde alte particule celulare asemănătoare lui (dar nu identice cu el). Ulteriorproteinele virusului trebuiesc despărţite unele de altele şi fotografiate.Toate acestea duc la crearea unui model care să fie caracteristic virusuluirespectiv. O procedură similară de separare şi identificare trebuieşteefectuată şi cu ADN-ul sau ARN-ul virusului. Abea când proteinele şi materialulgenetic din care este constituit virusul sunt astfel curăţate şi izolate, sepoate vorbi de un nou virus. Sau de un anume virus.

  Toate aceste proceduri nu au fost niciodată efectuate în cazulretrovirusurilor HI (AIDS) sau HC (hepatita C), precum şi pentru celelaltevirusuri hepatice D, E, F, G, etc.

Aşa că, vedeţi ce rost avea întrebarea, precumşi curăţarea?

Răspunsul nr.3– poate că PCR este pentru Dumneavoastră un test direct. Pentru virologi însă,chiar dacă o recunosc sau nu (şi din fericire sunt destui care o recunosc), nupoate fi un test căci nu este standardizat. Există totuşi şi în virologiereguli clare, sau ?

Răspunsul Nr.4-nu este clară întrebarea ? Păi să încerc să o reformulez: doresc să citesccu ochii mei studiul sau lucrarea ştiinţifică prin care se dovedeşte că ometodă (sau test) indirectă şi nestandardizată poate certifica prezenţaunui ANUMIT virus în organismul uman. Probabil că şi acuma întrebarea nu esteclară, pentru că nu are... răspuns. Un astfel de studiu nu există. Există ogrămadă de studii care vorbes despre “markeri “ dar aceştia nu reprezintă ometodă directă, ci indirectă. Şi totuşi, dacă există un astfel de studiu, şi eunu ştiu, vă rog respectuos să mă informaţi şi pe mine, dacă sunteţi amabil.

Răspunsul Nr.5 –citez din întrebare : «Desigur că sunt interesat de o realitate ştiinţificăbazată pe fapte certe care să stea la baza folosirii unei proceduri indirecte,şi nu de un consens tacit şi speculativ.» Asta pe de o parte, eu solicitasemstudii ştiinţifice, nu opinii personale. Şi măcar dacă el ar fi serioase. Vărog să recitiţi definiţia RIBA de mai sus în lb.engleză. Testul PCR este celhotărâtor, nu Western-Blot (RIBA). Cel puţin aşa spune teoria standard,şcolastică. Deci, am presupunerea că vă contraziceţi, nemai vorbind că astfelse ia decizia în baza unui test INDIRECT, nu?

   Iar continuarea este şi mai frumoasă: “regiunilespecifice ale genomului VHC :c 100,c 33,Ns 5.”

Dacă cunoaşteţi regiunile specifice ale unui genom,înseamnă că, desigur, cunoaşteţi tot genomul! Altfel cum aţi putea cunoaşteregiunile lui? Uau! Daţi-mi vă rog frumos şi mie sursa, adresa, numelepublicaţiei, orice, unde pot citi cu ochii mei acest lucru. Mai mult nici nudoream de fapt să aflu. Aştept cu răbdare şi gratitudine.

Raspunsul 6 – de data astaaveţi dreptate, doar ca din greşeală am scris „cercetare” în loc de„descriere”. În regulă, este vina mea. Dar acuma daca m-am corectat poate măajutaţi, puteţi să-mi trimiteţi adresa acelui laborator care poate face oastfel de cercetare şi descriere atât biochimicăcât şi biofizică a retrovirusului Hepatitei C.

Acuma, absolut sincer, stimate Domnule xxxx xxxxx, nu măaşteptam să primesc răspuns la întrebările mele din partea xxxxx, din moment cenici cei de la firma xxxxx nu au putut (sau mai degrabă nu au vrut) să-mirăspundă. Sper că ştiţi despre cine vorbesc, nu? Despre cei cu sponsorizarea(extras de pe Site-ul xxxxx, cu voia Dumneavoastră):

Ţara: Romania 

Domeniul: Pharma

Numele beneficiarului: xxxxx

Scopul subvenţionării:Educational Campaign - disease awareness materials; Educational Campaign:patients' guide, helpline (info for patients); Media relations

   Nu am dorit săfac aici o argumentaţie exhaustivă, căci ar fi luat prea mult spaţiu. Nu sperîn mod deosebit a primi răspuns la acest E-Mail. Dacă doriţi, şi este deciziaDumneavoastră, uşa mea este deschisă.

  Doresc încă odată să vă mulţumesc în mod deosebit pentru răspunsurile Dumneavoastră (şirespectiv timpul pe care vi l-am răpit). Ele (ca şi altele de genul lor primiteîn ultima vreme) mi-au fost de mare ajutor în a putea contura mai clar imagineaasupra stării de lucruri din virologia contemporană (nu numai HCV), şi aureuşit o dată în plus să mă convingă de faptul că oamenii de ştiinţă critici laadresa retrovirologiei (şi Slavă Domnului sunt destui) au dreptate.

   Marea miză este de fapt următoarea: dacăhepatita C sau AIDS nu sunt provocate de un virus, nu are logică terapia cumedicamentaţie antivirală. Ori în acest caz s-ar pierde importante sume de banide către industria farmaceutică! Greşesc?

Cu toată stima, al Dumneavoastră

G. Popescu

 

   Am reprodus aiciîntreaga argumentaţie, pentru ca pe viitor, în cazul celorlalte răspunsuri, sănu mai revin cu aceste elemente.

   Spre surprizamea, trebuie să recunosc, totuşi am mai primit un ultim E-Mail din partearespectivei Asociaţii:

Domnule Popescu
Va multumesc pentru interesul acordat problematicii hepatitelor virale sitotodata pentru raspunsul documentat.   Apreciez studiul facut de dvs. in domeniul virusologiei si impreuna cucolegii mei vom analiza cu mare responsabilitate toate cele mentionate de dvssi speram ca in scurt timp sa avem o intalnire cu specialistii din Comitetulstiintific(virusologi,gastroenterologi si hepatologi) care sa analizeze celesustinute de dvs.
    Avand in vedere ca reprezentaminteresul pacientului cu afectiuni hepatice,suntem deschisi unei colaborari inacest sens.

Va multumesc
Cu stima

XXXXX  XXXXX - Presedinte
   Serios? Bineânţeles că nu a mai urmatnici un alt E-Mail din partea specialiştilor din Comitetul ştiinţific.
Nicinu mă aşteptam aşa ceva. Oricum, interesant schimbare de “direcţie”, nu?.Mulţumesc.

 

   Un altrăspuns am primit din partea reprezentantei în Romania a unui cunoscut concernfarma:

Stimate Domnule Popescu, 

Va multumim pentru mesajul transmis. 

Referitor la intrebarile Dvs, va recomandam saluati legatura cu medicul Dvs curant, singurul in masura sa raspunda acestorasi sa va ofere informatiile stiintifice solicitate. 

Cu deosebita stima,

XXXX  XXXXRomania

 

  Lainsistenţele Domnului Popescu, care menţionează că nu este bolnav şi deci nuare de ce să meargă la un consult medical, dar că, datorită faptului cărespectiva firmă este implicată în producerea de teste şi medicamentaţie, artrebui să cunoască publicaţiile ştiinţifice în care sunt prezentate dovezileexistenţei HCV, respectiva firmă binevoieşte să dea următorul răspuns“monumental” (evit a folosi alţi termeni ce ar putea fi interperetaţinepotrivit):

 

Stimate Domnule Popescu,

Va multumim pentru aprecierea activitatiinoastre. 

Legislatia romana in vigoare nupermite oferirea informatiilor solicitate de Dvs. catre pacienti, ci numaicatre medici, pentru ca este vorba de medicamente etice, adica acelemedicamente care se elibereaza numai pe baza unei prescptieii eliberate demedicul specialist. 

Ca urmare, singura noastra recomandare ramane incontinuare sa va adresati medicului specialisti curant. Poate nu am fostsuficient de explicita, este vorba despre un medic specialist infectionist saugastroenterolog, nu medic de familie. 

Dumnealor au toate informatiile legate de intrebarileDvs, informatii puse la dispozitie atat de compania noastra cat si acces latoate datele stiintifice de actualitate. 

Va multumim inca o data pentru intelegere! 

Cu cele mai bune urari, 

XXXX   XXXXXRomania

 

   Adică, deşi nueşti bolnav, eu tot nu-ţi pot da informaţii despre medicamente, despre careoricum nu ai întrebat nimic. Nu îmi permite «legislaţia română» !!!Lămurit buştean.

 

   Un alt medicvirolog îi răspunde Domnului Popescu să se adreseze medicului său, sau săpoftească la clinica respectivă pentru consult. Deşi Dl.Popescu nu este bolnav, totuşi într-un al doilea E-Mail i se face clarpisălogului Domn Popescu că:

Totusi, pentru informatii de specialitate, dacava intereseaza, nu va poate ajuta decat un medic virusolog, care poate sastea de vorba cu dvs. la Institutul nostru. Aceasta discutie nu va costabani!

   Rezultă decică nu se pot obţine informaţii prin E-Mail, ci numai „ochi în ochi“. In regulă,cu prima ocazie o să facem şi aşa ceva.

   O altădoctoriţă specialistă, se plânge că întrebările trimise conţin diacritice, şimă roagă să le trimit din nou fără acestea. Zis şi făcut, după care respectivadoctoriţă a dispărut cu întrebări şi fără răspunsuri, în ceaţa medicineialopate.

   Înfine, un Domn Profesor Doctor de data aceasta, şef la un important institut dinRomania, răspunde în linia cunoscută deja de mai sus, doar la întrebărileimpare, din doi în doi: 

 

Buna ziua,

Raspunsurile la intrebarile dumneavoastra: 

1. Directa (determinarea viremiei = ARN-VHC,prin metoda PCR) si indirecta (prin determinarea anticorpilor anti VHC).

3. Procedura este standardizata.

5. Peste 90% din persoanele care posedaanticorpi anti VHC au virusul prezent in organism. 

Multa sanatate,

Cu stima,

Prof. Dr. XXXX XXXXX

   M-am frecatla ochi şi am mai citit eu însumi încă o dată întrebările. Căci nu pricepeam lace sunt date aceste răspunsuri? În fine, am revenit cu un E-Mail, care a rămas,desigur, fără răspuns, şi tot la fel de sigur, aşa va şi rămâne.

   Observând, întimp, tendinţa de a nu răspunde pur şi simplu, la întrebări, în ultimeleE-Mail-uri trimise am adăugat în final următoarea frază: În cazul în care nuprimesc nici un răspuns, pot considera că nu sunteţi competent pentru a daastfel de răspunsuri ?

    Chestia astal-a mâniat foarte tare pe un anume doctor I.C. de pe un anume Site care oferărăspunsuri persoanelor cu probleme hepatice :

PopescuGheorghe - daca dumneavoastra considerati ca e normal sa formulati o interbarein acest stil, atunci considerati-ne incompetenti.

În regulă, îmi zic, poate am formulatnu tocmai clar fraza, şi omul s-a supărat, aşa ca să încerc să-i explic rostulacestei fraze. Deci:

StimateDomnule Doctor I.C.
va rog sa nu confundati competenta cu incapacitatea.Intrebarile mele se refera la studii de specialitate (virologie) si lacompetenta in efectuarea testelor de laborator. Nu este obligatoriu ca unhepatolog sau medic internist sa aibe competenta de a raspunde la acesteintrebari. Eu nu am spus ca cineva ar fi incapabil. Cred ca va suparati prearepede sau nu ati citit exact intrebarile mele. Le-am mai pus si altorhepatologi, care mi-au raspuns, fara sa se supere, ca "nu suntcompetenti" pentru a raspunde acestor intrebari, caci ele apartin decompetenta unui virolog. Iar eu nu am de unde stii ce specializare avetiDumneavoastra.
Sper ca neintelegerea sa se fi lamurit.
Deci, daca aveti competenta de a ma ajuta cu indicareasurselor (studiilor) respective, va voi ramane indatorat. Daca nu, nu-i nici oproblema, voi incerca sa ma adresez altor persoane.
Cu stima.

   Şi astăzi, dupăaproapeo luna de zile, deşi întrebarea poate fi în continuare citită perespectivul Site, I.C. nu a dat nici un răspuns. Este dreptul Domniei Sale.

 

   Iar ultimul şicel mai „simpatic” răspuns (nu însă primit în ordine cronologică) l-am primitdin parea „Hepatita virală C”:

Trimis de camy la Lun, 10/05/2009 - 18:37.

1.Diagnosticul pozitiv de hepatita virala C se face atat pe baza metodelorindirecte ( tehnica RIBA de evidentiere a anticorpilor), cat si pe bazametodelor directe (detectarea ARN viral).

2. Metodeledirecte inclusiv PCR (reactia de polimerizare in lant) are capacitatea de adepista materialul genetic (ARN-ul ) al virusului hepatitei C,  deciintrebarea dumneavoastra nu are nici o logica?! 

3. Metodeleindirecte se refera la metodele care determina anticorpii impotriva virusuluihepatitei C si sunt reprezentate de ELISA si RIBA, deci iar ati formulat ointrebare fara logica si incorecta.

................................................................

Sincer artrebui sa va adunati cu mai multa grija informatiile, apoi sa puneti intrebaricoerente si corecte pentru a primi raspunsuri la fel si apoi sa aruncati cunoroi in medici asa cum faceti pe quibono.net. Si inca o problema: ceea ce dumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitatepractica foarte mica , care intereseaza mai mult cercetarea.

Este dreptulpacientului sa aleaga unde sa mearga , dar cred ca timpul va lamuri cel maibine aceasta problema.

   Acuma, asupracelor trei răspunsuri primite nu vreau să mă refer, căci ele îşi primescreplica în răspunsul larg trimis mai sus menţionatei Asociaţii. Nuvreau să mă refer nici la faptul că un lucru se întreabă şi complect altceva serăspunde. Medicina bazată pe dovezi, camy! (Scuze, nu ştiu dacă sub acest camyse ascunde un Domn sau o Doamnă, aşa ca fără voie sunt nepoliticos).

   Doarcă, asta este deja o metodă în sine, să-l faci prost pe cel care pune oîntrebare, fără însă a-l lămuri «de ce este prost». Dacă tot menţionezi www.quibono.net, n-ar fi rău să te asiguridacă nu cumva acolo se află destule informaţii adunate cu grijă, şi prezentatecoerent. Faptul că acolo concluziile sunt altele decât le-aţi dori Dvs. asta-ialta poveste.

   Cât desprenoroi, nu are nimeni nevoie să-l arunce, căci o anumită parte a medicineişcolastice se împroaşcă singură cu noroi. Stimat/Stimată camy, credeţi că estenevoie să vorbim aici despre corupţia din medicina românească ? Este deajuns să răsfoiţi presa din ţară. Credeţi că este nevoie să ne referim aici laconflictele de interese ce rezultă din strânsa legătură dintre industria farmaşi corpul medical? Nu cred că v-ar avantaja o astfel de dezbatere. Credeţi căeste necesar să facem o trecere în revistă a enormelor erori ale medicineialopate în ultimii 100 de ani?

   Vorbiţi despre “timpul care va decide”? Păi din 1987 (anul declărarii hepatitei C caşi  afecţiune cauzată de retrovirusdul HC)şi până acuma au trecut 22 de ani. Şi cu ce rezultate? Măreţe! Nu se maidau trei interferoane pe săptămână, ci doar unul, da de trei ori mai scump.Mulţumim din inimă concernului !

   Iar ca şi cireaşă pe tort, citez “ceea cedumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitate practica foarte mica, care intereseazamai mult cercetarea”.

  Acuma,serios, chiar nu înţelegeţi nimic, sau doar vă prefaceţi. Păi dacă dovezile decertificare a existenţei virusului HC, stabilirea “standardului de aur” conformlegilor virologiei, nu se pot aduce în cazul retorovirusului HC, asta înseamnăcă această calea terapeutică antivirală nu are nici o logică. Cum poţi decidesă terapiezi cu medicamentaţie antivirală un agent patogen (retrovirus) care nuexistă?

  Dar terapia pe 48 de săptămâni costă binişorpeste 20.000 de Euro. Ori fără virus HC nu mai există terapie antivirală! Totmai sunteţi de părere că sunt lucruri cu aplicabilitate foarte mică? Care nuinteresează decât cercetarea? Nu cumva interesează în primul rând industriafarmaceutică? Nu cumva interesează de asemenea şi medicul care îşi leagă celpuţin pentru un an pacientul de cabinetul său prin analize, injecţii, vizite,controale, etc? Mulţumesc, camy!

 

   În fine, cam asta ar fi de povestit desprefelul “foarte solicitant” prin care medicii specialişti consideră că este cazulsă răspundă unor întrebări şi solicitări din partea omului obişnuit.

   Cine aruncă aici cu noroi? Cel carepune o întrebare pentru a-şi clarifica nişte probleme, sau cel care ori nu dănici un răspuns din turnul său de fildeş, ori dă un răspuns din categoria «hai să batem câmpii».

    Stimaţi medici, vă mulţumesc respectuos pentru colaborare,

                                                                                                  al Dumneavoastră,

                                                                                                                Qui bono.