Fie-vă milă de tiroidă

Iresponsabilitatea terapiei cu hormoni

 

   Ca un scut în formă de fluture stă glandatirodă la baza gâtului. De acolo controlează o mulţime de funcţii aleorganismului, cum ar fi activitatea inimii sau intestinului. Este tiroida bolnavă,o serie de procese ale corpului sunt dezechilibrate. Medicina alopată „inundă” organismulcu hormoni, ceea ce constituie în fapt o adevărată agresiune asupraorganismului, aşa cum sugerează în acest articol Jean-Claude Alix, practicianfrancez care activează în Germania.

   Sistemulhormonal este un „tot”. Nici o „bucăţică” din el nu poate fi modificată, fărăca „întregul” să nu fie afectat. Este ca un castel din cărţi de joc.Îndepărtezi o singură carte, se prăbuşeşte tot eşafodajul. Şi practic de abeadacă mai există un alt sistem din organism care să fie într-o mai mare măsurăagresat de către medicina universitară sau de către industria alimentară, decâtsistemul hormonal.

   Directaadministrare de hormoni femeilor aduce cu sine efecte devastatoare, de latromboze de toate felurile până la infarct cerebral sau cardiac şi cancer desân. Administrarea de hormoni tiroidici, împovărarea organismului cu hormonidin carnea produsă industrial, împovărarea ficatului prin otrăvuri de totfelul, toate acţionează negativ asupra sistemului hormonal. Dacă vom înţelegehormonii ca pe substanţe-mesager sensibile şi ca „emoţii materializate”, vomputea mai bine pricepe ce rău facem singuri corpului nostru.

Glandatiroidă- parte componentă a unui sistem regulator ultracomplex

   Cu o mentalitatecomplect naivă în ceea ce priveşte mecanismele corpului omenesc, medicinaalopată manufacturează un test hormonal. O imagine asemănătoare unei fotografiieste comparată cu un „nivel standard” prestabilit. Arată această imaginealeatorică un deficit, se „toarnă” în organism ceea ce se consideră a fi lipsă,şi astfel este rezolvată problema. Este grotesc. Ca şi cum ai măsura pe cineva,şi i-ai spune: „Ei bine, eşti cu 10 centimetrii mai mic decît standardulstabilit de noi, aşa că o îţi adăugăm 10 centimetri de os în oasele pulpei, casă te încadrezi standardului.”

   Organismulnostru este un sistem inteligent auto-organizat. Un sistem regulatoriu. De lanatură (sau de la Bunul Dumnezeu, cum vreţi să o luaţi) suntem creaţi astfelîncât de abea dacă putem foarte puţin influenţa metabolismul nostru. El arepropriul sens. Iar un „control” din afară este condamnat eşeului (sau condamnăpacientul!). Aceasta şi datorită faptului că fundamentele homeostazei, adicăale echilibrului dintre procesele organismului, de abea dacă sunt cunoscute.

Hormoniisunt turnaţi ca într-o sticlă

   Unele femeiprimesc, după o vizită la medic, ştirea că „aveţi prea puţini hormoni tiroidieni.”Din acest moment începe o terapie complect iresponsabilă. Se efectuează uncalcul prin care se stabileşte de cam câţi hormoni duceţi lipsă, şi cam ce cantitatear trebui „turnată” în Dumneavoastră, pentru a atinge standardul stabilitde.... Cine ştie cine? Astfel că vi se prescrie un preparat hormonal prin caresă atingeţi din nou „normalitatea”. Până aici, din punct de vedere tehnic,toate bune. Nu mai ai mălai în casă, mergi la Alimentara şi-ţi cumperi, nu?După care totul este în ordine, nu? Poţi face chiar şi o mămăligă.

    Aiurea! Dupătrei lune se repetă analiza hormonilor şi, ce minunat (pentru că vi se maiprescrie o reţetă, şi trebuie să mai veniţi la nenea Doctor la control, că şiel e om), încă vă mai lipseşte ceva. Bine, dar deficitul fusese calculat şicomplectat, nu? NU! Mai primiţi un preparat , cu un dozaj şi mai mare, dupăalte trei luni încă unul, şi mai şi, iar după un an îl primiţi pe cel cudozajul maxim!

   Este dovadaconcretă că organismul uman nu este o maşină căreia să-i schimbi uleiul şi să-icomplectezi lichidul de frână la fiecare 10.000 de Km. Nu putem pur şi simplu„complecta” o substanţă ca şi cum ar fi apă într-o sticlă, pentru ca săcorespundă nivelul standard. Motivul pentru care nivelul hormonal era scăzut încomparaţie cu aşa-zisa „normă” nu ne este cunoscut, deoarece estemultifactorial şi adânc înrădăcinat în procesele metabolice umane, pe care, cutoată tehnologia noastră de astăzi, nici nu le cunoaştem şi nici nu lestăpânim.

Tumoricauzate de înlocuitorii hormonali?

   Tot aşa de puţincunoscute sunt şi procesele declanşate prin „turnarea cu de-a sila” de hormoniîn organism. Cum sunt influenţate circuitele regulatorii ale corpului, şi prinaceasta preluarea de oxigen în fiecare celulă (respiraţia celulară)? Existăindicii asupra faptului că actuala tehnică de diagnostic al afecţiunilor tiroidei(mai ales sintigrafia) precum şi terapia de complectare hormonală sunt factorideclanşatori pentru formarea tumorilor.

   Citez din Dr.Cornelius Moermann: „ Atunci când metabolismul celular al iodului estedereglat, anumiţi hormoni hipofizici precum şi tiroxinul produs de tiroidă numai sunt sunt capabili să normalizeze respiraţia celulară. Acestea nu mai potprelua oxigenul. Atunci când lucrul aceste ajunge la un nivel grav, respiraţiainternă a celulei fiind puternic redusă, celula se re-programează respirator(deci energetic) pe fermentare iar în celulă apar condiţiile unui mediuanaerob. Prin aceasta o celulă normală se transformă într-una canceroasă.” Adicăpe scut spus: este tiroida afectată, creşte probabilitatea unui cancer.

Sintigrafiadăunătoare

   În zilelenoastre este la ordinea zilei să se controleze tiroida periodic. Atâta timp câtacest lucru se produce cu ajutorul unui test sangvin sau al ultrasunetelor,totul este în ordine. Se apelează totuşi la o sintigrafie şi la folosireainjecţiilor cu iod radioactiv, atunci avem de a face cu un diagnosticdestructiv. Deja simpla administrare a iodului normal este controversată înmedicină. Darămite a iodului radioactiv! Nu pot înţelege nici un medic careaplică această procedură, şi nici un pacient care doreşte neapărat să îşiproducă singur o „Hiroşima” personalizată.

   Următorul studiuconfirmă pericolele unei sintigrafii: la cererea Congresului american, a fostefectua un studiu în 1988 de către „Center of Desease Control” (CDC) şi decătre „National Cancer Institut” asupra urmărilor testeor atomice americanedesfăşurate în timpul războiului rece. Rezultatele au fost zguduitoare. Înaceastă perioadă au apărut 37.000 de cazuri de cancer, dintre care 15.000 cuurmări fatale. „În mod deosebit răspândirea de Iod 131 radioactiv a ridicatsubstanţial riscurile de cancer în rândul populaţiei.”

   Deja dinNoiembrie 2006, atunci când spionul sovietic Litvinenko a fost asasinat, ştimce anume pot provoca substanţele radioactive în organismul uman. Nu esteposibil să fii atât de iresponsabil şi să afirmi că substanţele radioactive, încadrul unui tratament medical (în cadruorganizat, tovarăşi!), sunt „bune”. Că în medicină se folosesc substanţeradioactive BUNE! Doar aşa, pentru că sunt folosite de medicina alopată! Nemaivorbind de faptul că o analiză de sânge şi un control cu ultrasunete suntabsolut suficiente. Pe deasupra, mai există astăzi şi alte metode, inofensive,cum ar fi metoda rezonanţei câmpului magnetic (MetaScan, Oberon...), practicatăde ruşi. (Da, da ăia nu au concerne farmacare să profite de pe urma unor metode de diagnostic scumpe!)

Deciziipripite în favoarea terpiilor invazive

   În cazul în careîn urma unui diagnostic alopat se constată iregularităţi cum ar fi un nivelhormonal care nu corespunde „standardului”, noduli calzi sau cisturi, se vareacţiona de regulă radical, prin operaţie (aducevenituri bunicele) sau prin terapie cu înlocuitori hormonali pentru totrestul vieţii (abonament pe viaţă laintoxicare). Acest lucru este regretabil. Gândiţi-vă că organismulDumneavoastră formează întotdeauna cantitatea corectă şi necesară de hormoni,la timpul potrivit. Această producere şi livrare „în timp exact” de hormoni nuo puteţi înlocui cu pilule. Iar pe deasupra nici nu se mai pune problema de aafla care este cauza pentru care glanda tiroidă a „deraiat”. Ori acest lucrueste de regulă simplu de înţeles.

   Tiroida este oparte a unui sistem regulator. Din tehnologie ştim că atunci când un o parte aunui sistem nu funcţionează corect, nu mai funcţionează corect nici celelaltepărţi, deoarece ele încearcă să compenseze partea defectă. În societateanoastră modernă există doar foarte puţini oameni care să nu aibă deficienţeintestinale, respectiv probleme ale mucoasei intestinale. Metodele calitativeconfirmă din păcate acest adevăr zilnic. Dacă intestinul nu mai functioneazăcorect (vezi in quibono.net articolul „Intestinuleste de vină” după Albert Hesse) acest lucru nu va rămâne fără urmăriasupra glandei tiroide. În timp ce deficitul intestinal se desfăşoară tăcut(asimptomatic de multe ori), compensarea pe care o produce tiroida aresimptomatică evidentă, vizibilă, cum ar fi dereglările de ritm cardiac, detemperatură a corpului, de tensiune sangvină, etc. Din păcate pacientul va fidiagnosticat pe baza acestor simptome secundare, în timp ce adevărata cauză varîmâne în continuare ignorată şi nerecunoscută. Această întrebare, asupracauzei reale, nici măcar nu este pusă la modul general. (Aceasta deoarece medicina alopată este fixată structural pe eliminareasimptomelor, şi nici decum a cauzelor acestora. Dispare simptomul, dar rămâneboala! După care dispare omul, dar rămâne medicina alopată!)

Intervenţiamedicinei integrale

   Prima regulă amedicinei integrale (sau naturiste) este: „În primul rând să nu produci daune!”Fundamental, nu prescriu pacienţilor substanţe care să substituie substanţeleproprii corpului uman, căci indiscutabil aceasta este o cale greşită. Încerc săsusţin glandele prin informaţiile şi materialele primare de care acestea aunevoie, astfel încât ele să îşi poată relua activitatea (funcţionarea) normală.În felul acesta nu intervin în sistemul (circuitul) regulator al organismului,şi tocmai în aceasta constă deosebirea conceptuală între medicina integrală şicea alopată.

   Practic esteimposibil să influenţezi un sistem pe care nu-l înţelegi, dar este foarteposibil să îi favorizezi activitatea. Organismul trebuie să îşi producă singursubstanţele de care are nevoie, şi încă şi mai mult, el trebuie să le producăconform necesităţilor lui regulatorii.

   Pe deasupra,fiecare persoană care ia hormoni sau are de gând să ia hormoni, trebuie să fieconştientă că aceşti hormoni produşi chimic de către industria farmaceutică, aucu adevăraţii hormoni doar o asemănare tangenţială, firavă. Hormonii suntproteine individuale. Cei ai Doamnei Popescu nu sunt identici cu cei ai DoamneiIonescu! Şi oricum nu sunt identici cu cei produşi tehnologic! Hormonii poartăîn ei anumite informaţii, ori „minunata noastă tehnologie” nu ne permite săremarcăm aceste diferenţe.

   Aveţi oare ideecâte substanţe sunt „împachetate” într-o pilulă, astfel ca aceşti hormoni dinafară să nu fie respinşi de către organism? Câţi stabilizatori, câţiconservanţi, etc. Organismul este de milioane de ani antrenat să distrugăproteinele străine lui. El nu vrea proteine străine şi hormoni străini! Ştimdeja câte probleme se ridică cu diferitele preparate de insulină în cazuldiabetului.

   Tiroda este unorgan foarte sensibil. Acest lucru îl află femeile în perioada menopauzei. Întimpul unei consultaţii, o pacientă de-a mea a râs de trei ori şi a izbucnit înplâns tot de atâtea ori! Atât de rapide erau schimbările de dispoziţie, destare. Ori acest delicat ţesut, tiroida, necesită o tratare corespunzătoare.

   În cazul unuidezechilibru tiroidian, prima sarcină este aceea de a afla cauza primară. Doarîn foarte puţine cazuri aceasta se află în tiroidă însăşi. Una dintreprincipalele sarcini ale tiroidei este de a „da tactul” intestinului, de a-l„dirija”. Persoanele cu o tiroidă „activă” pot mânca mai mult fără să seîngraşe, în comparaţie cu persoanele care au o tiroidă „leneşă”.

Intestinuleste de vină

   S-au instalatprobleme la nivel intestinal, ceea ce astăzi din păcate este un caz foartefrecvent, atunci tiroda nu poate rămâne indiferentă. Prin felul nostru „modern”de nutriţie intesinele sunt deseori inflamate, respeciv dereglate prin diferitesubstanţe otrăvitoare (toxine). În acest caz tiroida este „dată peste cap”, şiapar noduli în acest organ, care sunt în „mod alopat” radiaţi, bombardaţi curaze Röngen sau îndepărtaţi prin operaţie. După care pacientuleste supus unei terapii cu hormoni. În loc să se atace problema la rădăcina eişi să se „reabiliteze” intestinul.

   Dacă din contră,începem terapierea intestinului, devine vizibil cum gâtul îşi reia formanormală iar tiroda funcţionarea normală. Curele de detoxifiere şi nutriţiavegetariană, spălările de intestin, toate sunt favorabile. Şi eliminarea dinorganism a metalelor grele arată rezultate pozitive.

   Dacă acestemăsuri nu sunt suficiente, atunci ne mai stau o serie de mijloace naturiste ladispoziţie, În această privinţă homeopatia şi fitoterapia sunt ideale. Desigurcă ele nu acţionează atât de repede ca şi chimia, astfel încât este necesară unpic de răbdare, dar nici efecte şi defecte secundare nu vor apare.

   Aş vrea aici săvă enumăr câteva substanţe probate, cum ar fi Lycopus, buretele de mare(spongia), iedera (Edera helix). Consutaţi-vă cu treapeutul Dumneavoastră.

Hashimoto,un caz particular

   Despre Hashimotose spune că este o boală incurabilă. Este văzută ca fiind o afecţiuneautoimunitară. Însă în cărţile sale, Dl. Dr. Heinrich Kremer explică faptul căastfel de afecţiuni sunt „preparate în casă”. Datorită medicinei moderne, maiales în primii ani ai vieţii, dereglăm echilibrul dintre celulele ajutătoareTh1 şi Th2. (Aici se face o referire„discretă” la vaccinările iresponsabile ale copiilor mici, chiar nou-născuţi.)

   Un răspunsimunitar de tip 1 (Th1) va dauna nu numai mitocondriilor noastre, ci şi însăşicelulelor noastre, prin surplusul de NO (monoxid de azot-gaz toxic, care încantitate mare distruge celulele). Ca urmare, producţia de Interferon-gamma şifactorul de necroză tumorală este stimulată, astfel încât apar grave inflamaţiilocale. Prin moartea ne-naturală a celulelor noastre (deci nu prin apoptoză)celulele „pleznesc” iar membrana celulară nu va fi „reciclată”, ci va fi eliberatăca proteină în mediul extracelular.  Oriaceste proteine vor fi „catalogate” de către „moleculele de recunoaştere” MHCII(Major Histocompatibility Complex) drept străine şi vor fi marcate pentru a fipuse la dispozitia sistemului imunitar de tip 2 (Th2-anticorpi). Astfel aparaaşa-numita boală autoimunitară, conform concepţiei Dr. Heinrich Kremer. Exempletipice de „dominanţă” de tip 1 sunt colitis ulcerosa şi Morbus Crohn. Odominanţă de tip 1 duce spre exemplu la avort în cazul gravidelor. O ducere labun sfţrşit a unei sarcini apare doar în cazul unei dominanţe de tip 2. Şinou-născuţii au o marcată dominanţă de tip 2. Iar balanţa Th1-Th2 trebuieşteîntâi „antrenată”. Tocmai de aceea vaccinurile administrate

nou-născuţilor sunt o adevărată catastrofă. (De fapt, o crimă!)

   Adică, mai clarspus, trebuie să facem tot posibilul să evităm tot ceea ce ar putea duce la oslăbire a sistemului imunitar, Cum ar fi de exemplu vaccinurile, antibioticele,cotizonul, etc. Iar în cazul bolilor autoimunitare sistemul imunitar nutrebuieşte subpresat, ci din contră, susţinut, sprijinit.

Bunesuccese cu Procain

   Hashimoto poatefi relativ uşor şi relativ des vindecat prin terapia neurală a tiroidei cuProcain. Pe deasupra această terapie este absolut nepericuloasă. Prin aceastăterapie se poate regla tiroida indiferent de „direcţie”,  atât în supra cît şi în subfuntionarea ei(hiper-hipo), şi mulţi noduli dispar, cum am constatat şi în cazurile pe carele-am avut în cabinetul meu.

   Din păcate, aşacum se întâmplă mai întotdeauna cu terapiile eficace şi ieftine, aceastăterapie a fost limitată (îngrădită) în practică. Medicii totuşi au voie maideparte să o folosească (dar nu şi practicienii sau terapeuţii naturişti).Informaţii puteţi obţine din cartea Dr. Med. Dosch, un elev al maestruluiHuneke, „Manual de terapie neurală”. Terapeuţii şi practicienii nu au voie săaplice terapia decât prin administrarea de Procain intracutan şi doar într-oconcentraţie de 2 % prin injectare, ceea ce este încă o bună terapie. Mai dedemult aceasta se numea „mica terapie neurală”.

   Şi chiar dacă nuar exista aceste posibilităţi terapeutice, asta nu înseamnă nici pe departe cătoţi pacienţii cu afecţiuni tiroidiale vor face cancer. Probabilitatea esteextrem de mică. Cu 50 de ani în urmă nodulii nici nu erau controlaţi, şi decinici terapiaţi. Şi nu am auzit să moară de cancer pacienţii pe „bandă rulantă”.

  

Funcţiileglandei tiroide:

Controlează consumul de oxigen în ţesuturi

Controlează eliberarea multor hormoni

Controlează şi susţine creşterea la copii

Influenţează metabolismul hidrurilor de carbon,proteinelor şi lipidelor

Influenţează tensiunea arterialî

Influenţează ritmul cardiac

Influenţează activitatea intestinală

 

Materialpreluat după un articol al Domnului Jean-Claude Alix (practician şi terapeutdin Germania) apărut în revista „raum & zeit” (spaţiu & timp) înnumărul 151 din Ianuarie/Februarie 2008.

                                                                                             Traducere: Qui bono