Ca un scut în formă de fluture stă glanda
tirodă la baza gâtului. De acolo controlează o mulţime de funcţii ale
organismului, cum ar fi activitatea inimii sau intestinului. Este tiroida bolnavă,
o serie de procese ale corpului sunt dezechilibrate. Medicina alopată „inundă” organismul
cu hormoni, ceea ce constituie în fapt o adevărată agresiune asupra
organismului, aşa cum sugerează în acest articol Jean-Claude Alix, practician
francez care activează în Germania.
Sistemul
hormonal este un „tot”. Nici o „bucăţică” din el nu poate fi modificată, fără
ca „întregul” să nu fie afectat. Este ca un castel din cărţi de joc.
Îndepărtezi o singură carte, se prăbuşeşte tot eşafodajul. Şi practic de abea
dacă mai există un alt sistem din organism care să fie într-o mai mare măsură
agresat de către medicina universitară sau de către industria alimentară, decât
sistemul hormonal.
Directa
administrare de hormoni femeilor aduce cu sine efecte devastatoare, de la
tromboze de toate felurile până la infarct cerebral sau cardiac şi cancer de
sân. Administrarea de hormoni tiroidici, împovărarea organismului cu hormoni
din carnea produsă industrial, împovărarea ficatului prin otrăvuri de tot
felul, toate acţionează negativ asupra sistemului hormonal. Dacă vom înţelege
hormonii ca pe substanţe-mesager sensibile şi ca „emoţii materializate”, vom
putea mai bine pricepe ce rău facem singuri corpului nostru.
Glanda
tiroidă- parte componentă a unui sistem regulator ultracomplex
Cu o mentalitate
complect naivă în ceea ce priveşte mecanismele corpului omenesc, medicina
alopată manufacturează un test hormonal. O imagine asemănătoare unei fotografii
este comparată cu un „nivel standard” prestabilit. Arată această imagine
aleatorică un deficit, se „toarnă” în organism ceea ce se consideră a fi lipsă,
şi astfel este rezolvată problema. Este grotesc. Ca şi cum ai măsura pe cineva,
şi i-ai spune: „Ei bine, eşti cu 10 centimetrii mai mic decît standardul
stabilit de noi, aşa că o îţi adăugăm 10 centimetri de os în oasele pulpei, ca
să te încadrezi standardului.”
Organismul
nostru este un sistem inteligent auto-organizat. Un sistem regulatoriu. De la
natură (sau de la Bunul Dumnezeu, cum vreţi să o luaţi) suntem creaţi astfel
încât de abea dacă putem foarte puţin influenţa metabolismul nostru. El are
propriul sens. Iar un „control” din afară este condamnat eşeului (sau condamnă
pacientul!). Aceasta şi datorită faptului că fundamentele homeostazei, adică
ale echilibrului dintre procesele organismului, de abea dacă sunt cunoscute.
Hormonii
sunt turnaţi ca într-o sticlă
Unele femei
primesc, după o vizită la medic, ştirea că „aveţi prea puţini hormoni tiroidieni.”
Din acest moment începe o terapie complect iresponsabilă. Se efectuează un
calcul prin care se stabileşte de cam câţi hormoni duceţi lipsă, şi cam ce cantitate
ar trebui „turnată” în Dumneavoastră, pentru a atinge standardul stabilit
de.... Cine ştie cine? Astfel că vi se prescrie un preparat hormonal prin care
să atingeţi din nou „normalitatea”. Până aici, din punct de vedere tehnic,
toate bune. Nu mai ai mălai în casă, mergi la Alimentara şi-ţi cumperi, nu?
După care totul este în ordine, nu? Poţi face chiar şi o mămăligă.
Aiurea! După
trei lune se repetă analiza hormonilor şi, ce minunat (pentru că vi se mai
prescrie o reţetă, şi trebuie să mai veniţi la nenea Doctor la control, că şi
el e om), încă vă mai lipseşte ceva. Bine, dar deficitul fusese calculat şi
complectat, nu? NU! Mai primiţi un preparat , cu un dozaj şi mai mare, după
alte trei luni încă unul, şi mai şi, iar după un an îl primiţi pe cel cu
dozajul maxim!
Este dovada
concretă că organismul uman nu este o maşină căreia să-i schimbi uleiul şi să-i
complectezi lichidul de frână la fiecare 10.000 de Km. Nu putem pur şi simplu
„complecta” o substanţă ca şi cum ar fi apă într-o sticlă, pentru ca să
corespundă nivelul standard. Motivul pentru care nivelul hormonal era scăzut în
comparaţie cu aşa-zisa „normă” nu ne este cunoscut, deoarece este
multifactorial şi adânc înrădăcinat în procesele metabolice umane, pe care, cu
toată tehnologia noastră de astăzi, nici nu le cunoaştem şi nici nu le
stăpânim.
Tumori
cauzate de înlocuitorii hormonali?
Tot aşa de puţin
cunoscute sunt şi procesele declanşate prin „turnarea cu de-a sila” de hormoni
în organism. Cum sunt influenţate circuitele regulatorii ale corpului, şi prin
aceasta preluarea de oxigen în fiecare celulă (respiraţia celulară)? Există
indicii asupra faptului că actuala tehnică de diagnostic al afecţiunilor tiroidei
(mai ales sintigrafia) precum şi terapia de complectare hormonală sunt factori
declanşatori pentru formarea tumorilor.
Citez din Dr.
Cornelius Moermann: „ Atunci când metabolismul celular al iodului este
dereglat, anumiţi hormoni hipofizici precum şi tiroxinul produs de tiroidă nu
mai sunt sunt capabili să normalizeze respiraţia celulară. Acestea nu mai pot
prelua oxigenul. Atunci când lucrul aceste ajunge la un nivel grav, respiraţia
internă a celulei fiind puternic redusă, celula se re-programează respirator
(deci energetic) pe fermentare iar în celulă apar condiţiile unui mediu
anaerob. Prin aceasta o celulă normală se transformă într-una canceroasă.” Adică
pe scut spus: este tiroida afectată, creşte probabilitatea unui cancer.
Sintigrafia
dăunătoare
În zilele
noastre este la ordinea zilei să se controleze tiroida periodic. Atâta timp cât
acest lucru se produce cu ajutorul unui test sangvin sau al ultrasunetelor,
totul este în ordine. Se apelează totuşi la o sintigrafie şi la folosirea
injecţiilor cu iod radioactiv, atunci avem de a face cu un diagnostic
destructiv. Deja simpla administrare a iodului normal este controversată în
medicină. Darămite a iodului radioactiv! Nu pot înţelege nici un medic care
aplică această procedură, şi nici un pacient care doreşte neapărat să îşi
producă singur o „Hiroşima” personalizată.
Următorul studiu
confirmă pericolele unei sintigrafii: la cererea Congresului american, a fost
efectua un studiu în 1988 de către „Center of Desease Control” (CDC) şi de
către „National Cancer Institut” asupra urmărilor testeor atomice americane
desfăşurate în timpul războiului rece. Rezultatele au fost zguduitoare. În
această perioadă au apărut 37.000 de cazuri de cancer, dintre care 15.000 cu
urmări fatale. „În mod deosebit răspândirea de Iod 131 radioactiv a ridicat
substanţial riscurile de cancer în rândul populaţiei.”
Deja din
Noiembrie 2006, atunci când spionul sovietic Litvinenko a fost asasinat, ştim
ce anume pot provoca substanţele radioactive în organismul uman. Nu este
posibil să fii atât de iresponsabil şi să afirmi că substanţele radioactive, în
cadrul unui tratament medical (în cadru
organizat, tovarăşi!), sunt „bune”. Că în medicină se folosesc substanţe
radioactive BUNE! Doar aşa, pentru că sunt folosite de medicina alopată! Nemai
vorbind de faptul că o analiză de sânge şi un control cu ultrasunete sunt
absolut suficiente. Pe deasupra, mai există astăzi şi alte metode, inofensive,
cum ar fi metoda rezonanţei câmpului magnetic (MetaScan, Oberon...), practicată
de ruşi. (Da, da ăia nu au concerne farma
care să profite de pe urma unor metode de diagnostic scumpe!)
Decizii
pripite în favoarea terpiilor invazive
În cazul în care
în urma unui diagnostic alopat se constată iregularităţi cum ar fi un nivel
hormonal care nu corespunde „standardului”, noduli calzi sau cisturi, se va
reacţiona de regulă radical, prin operaţie (aduce
venituri bunicele) sau prin terapie cu înlocuitori hormonali pentru tot
restul vieţii (abonament pe viaţă la
intoxicare). Acest lucru este regretabil. Gândiţi-vă că organismul
Dumneavoastră formează întotdeauna cantitatea corectă şi necesară de hormoni,
la timpul potrivit. Această producere şi livrare „în timp exact” de hormoni nu
o puteţi înlocui cu pilule. Iar pe deasupra nici nu se mai pune problema de a
afla care este cauza pentru care glanda tiroidă a „deraiat”. Ori acest lucru
este de regulă simplu de înţeles.
Tiroida este o
parte a unui sistem regulator. Din tehnologie ştim că atunci când un o parte a
unui sistem nu funcţionează corect, nu mai funcţionează corect nici celelalte
părţi, deoarece ele încearcă să compenseze partea defectă. În societatea
noastră modernă există doar foarte puţini oameni care să nu aibă deficienţe
intestinale, respectiv probleme ale mucoasei intestinale. Metodele calitative
confirmă din păcate acest adevăr zilnic. Dacă intestinul nu mai functionează
corect (vezi in quibono.net articolul „Intestinul
este de vină” după Albert Hesse) acest lucru nu va rămâne fără urmări
asupra glandei tiroide. În timp ce deficitul intestinal se desfăşoară tăcut
(asimptomatic de multe ori), compensarea pe care o produce tiroida are
simptomatică evidentă, vizibilă, cum ar fi dereglările de ritm cardiac, de
temperatură a corpului, de tensiune sangvină, etc. Din păcate pacientul va fi
diagnosticat pe baza acestor simptome secundare, în timp ce adevărata cauză va
rîmâne în continuare ignorată şi nerecunoscută. Această întrebare, asupra
cauzei reale, nici măcar nu este pusă la modul general. (Aceasta deoarece medicina alopată este fixată structural pe eliminarea
simptomelor, şi nici decum a cauzelor acestora. Dispare simptomul, dar rămâne
boala! După care dispare omul, dar rămâne medicina alopată!)
Intervenţia
medicinei integrale
Prima regulă a
medicinei integrale (sau naturiste) este: „În primul rând să nu produci daune!”
Fundamental, nu prescriu pacienţilor substanţe care să substituie substanţele
proprii corpului uman, căci indiscutabil aceasta este o cale greşită. Încerc să
susţin glandele prin informaţiile şi materialele primare de care acestea au
nevoie, astfel încât ele să îşi poată relua activitatea (funcţionarea) normală.
În felul acesta nu intervin în sistemul (circuitul) regulator al organismului,
şi tocmai în aceasta constă deosebirea conceptuală între medicina integrală şi
cea alopată.
Practic este
imposibil să influenţezi un sistem pe care nu-l înţelegi, dar este foarte
posibil să îi favorizezi activitatea. Organismul trebuie să îşi producă singur
substanţele de care are nevoie, şi încă şi mai mult, el trebuie să le producă
conform necesităţilor lui regulatorii.
Pe deasupra,
fiecare persoană care ia hormoni sau are de gând să ia hormoni, trebuie să fie
conştientă că aceşti hormoni produşi chimic de către industria farmaceutică, au
cu adevăraţii hormoni doar o asemănare tangenţială, firavă. Hormonii sunt
proteine individuale. Cei ai Doamnei Popescu nu sunt identici cu cei ai Doamnei
Ionescu! Şi oricum nu sunt identici cu cei produşi tehnologic! Hormonii poartă
în ei anumite informaţii, ori „minunata noastă tehnologie” nu ne permite să
remarcăm aceste diferenţe.
Aveţi oare idee
câte substanţe sunt „împachetate” într-o pilulă, astfel ca aceşti hormoni din
afară să nu fie respinşi de către organism? Câţi stabilizatori, câţi
conservanţi, etc. Organismul este de milioane de ani antrenat să distrugă
proteinele străine lui. El nu vrea proteine străine şi hormoni străini! Ştim
deja câte probleme se ridică cu diferitele preparate de insulină în cazul
diabetului.
Tiroda este un
organ foarte sensibil. Acest lucru îl află femeile în perioada menopauzei. În
timpul unei consultaţii, o pacientă de-a mea a râs de trei ori şi a izbucnit în
plâns tot de atâtea ori! Atât de rapide erau schimbările de dispoziţie, de
stare. Ori acest delicat ţesut, tiroida, necesită o tratare corespunzătoare.
În cazul unui
dezechilibru tiroidian, prima sarcină este aceea de a afla cauza primară. Doar
în foarte puţine cazuri aceasta se află în tiroidă însăşi. Una dintre
principalele sarcini ale tiroidei este de a „da tactul” intestinului, de a-l
„dirija”. Persoanele cu o tiroidă „activă” pot mânca mai mult fără să se
îngraşe, în comparaţie cu persoanele care au o tiroidă „leneşă”.
Intestinul
este de vină
S-au instalat
probleme la nivel intestinal, ceea ce astăzi din păcate este un caz foarte
frecvent, atunci tiroda nu poate rămâne indiferentă. Prin felul nostru „modern”
de nutriţie intesinele sunt deseori inflamate, respeciv dereglate prin diferite
substanţe otrăvitoare (toxine). În acest caz tiroida este „dată peste cap”, şi
apar noduli în acest organ, care sunt în „mod alopat” radiaţi, bombardaţi cu
raze Röngen sau îndepărtaţi prin operaţie. După care pacientul
este supus unei terapii cu hormoni. În loc să se atace problema la rădăcina ei
şi să se „reabiliteze” intestinul.
Dacă din contră,
începem terapierea intestinului, devine vizibil cum gâtul îşi reia forma
normală iar tiroda funcţionarea normală. Curele de detoxifiere şi nutriţia
vegetariană, spălările de intestin, toate sunt favorabile. Şi eliminarea din
organism a metalelor grele arată rezultate pozitive.
Dacă aceste
măsuri nu sunt suficiente, atunci ne mai stau o serie de mijloace naturiste la
dispoziţie, În această privinţă homeopatia şi fitoterapia sunt ideale. Desigur
că ele nu acţionează atât de repede ca şi chimia, astfel încât este necesară un
pic de răbdare, dar nici efecte şi defecte secundare nu vor apare.
Aş vrea aici să
vă enumăr câteva substanţe probate, cum ar fi Lycopus, buretele de mare
(spongia), iedera (Edera helix). Consutaţi-vă cu treapeutul Dumneavoastră.
Hashimoto,
un caz particular
Despre Hashimoto
se spune că este o boală incurabilă. Este văzută ca fiind o afecţiune
autoimunitară. Însă în cărţile sale, Dl. Dr. Heinrich Kremer explică faptul că
astfel de afecţiuni sunt „preparate în casă”. Datorită medicinei moderne, mai
ales în primii ani ai vieţii, dereglăm echilibrul dintre celulele ajutătoare
Th1 şi Th2. (Aici se face o referire
„discretă” la vaccinările iresponsabile ale copiilor mici, chiar nou-născuţi.)
Un răspuns
imunitar de tip 1 (Th1) va dauna nu numai mitocondriilor noastre, ci şi însăşi
celulelor noastre, prin surplusul de NO (monoxid de azot-gaz toxic, care în
cantitate mare distruge celulele). Ca urmare, producţia de Interferon-gamma şi
factorul de necroză tumorală este stimulată, astfel încât apar grave inflamaţii
locale. Prin moartea ne-naturală a celulelor noastre (deci nu prin apoptoză)
celulele „pleznesc” iar membrana celulară nu va fi „reciclată”, ci va fi eliberată
ca proteină în mediul extracelular.Ori
aceste proteine vor fi „catalogate” de către „moleculele de recunoaştere” MHCII
(Major Histocompatibility Complex) drept străine şi vor fi marcate pentru a fi
puse la dispozitia sistemului imunitar de tip 2 (Th2-anticorpi). Astfel apara
aşa-numita boală autoimunitară, conform concepţiei Dr. Heinrich Kremer. Exemple
tipice de „dominanţă” de tip 1 sunt colitis ulcerosa şi Morbus Crohn. O
dominanţă de tip 1 duce spre exemplu la avort în cazul gravidelor. O ducere la
bun sfţrşit a unei sarcini apare doar în cazul unei dominanţe de tip 2. Şi
nou-născuţii au o marcată dominanţă de tip 2. Iar balanţa Th1-Th2 trebuieşte
întâi „antrenată”. Tocmai de aceea vaccinurile administrate
nou-născuţilor sunt o adevărată catastrofă. (De fapt, o crimă!)
Adică, mai clar
spus, trebuie să facem tot posibilul să evităm tot ceea ce ar putea duce la o
slăbire a sistemului imunitar, Cum ar fi de exemplu vaccinurile, antibioticele,
cotizonul, etc. Iar în cazul bolilor autoimunitare sistemul imunitar nu
trebuieşte subpresat, ci din contră, susţinut, sprijinit.
Bune
succese cu Procain
Hashimoto poate
fi relativ uşor şi relativ des vindecat prin terapia neurală a tiroidei cu
Procain. Pe deasupra această terapie este absolut nepericuloasă. Prin această
terapie se poate regla tiroida indiferent de „direcţie”,atât în supra cît şi în subfuntionarea ei
(hiper-hipo), şi mulţi noduli dispar, cum am constatat şi în cazurile pe care
le-am avut în cabinetul meu.
Din păcate, aşa
cum se întâmplă mai întotdeauna cu terapiile eficace şi ieftine, această
terapie a fost limitată (îngrădită) în practică. Medicii totuşi au voie mai
departe să o folosească (dar nu şi practicienii sau terapeuţii naturişti).
Informaţii puteţi obţine din cartea Dr. Med. Dosch, un elev al maestrului
Huneke, „Manual de terapie neurală”. Terapeuţii şi practicienii nu au voie să
aplice terapia decât prin administrarea de Procain intracutan şi doar într-o
concentraţie de 2 % prin injectare, ceea ce este încă o bună terapie. Mai de
demult aceasta se numea „mica terapie neurală”.
Şi chiar dacă nu
ar exista aceste posibilităţi terapeutice, asta nu înseamnă nici pe departe că
toţi pacienţii cu afecţiuni tiroidiale vor face cancer. Probabilitatea este
extrem de mică. Cu 50 de ani în urmă nodulii nici nu erau controlaţi, şi deci
nici terapiaţi. Şi nu am auzit să moară de cancer pacienţii pe „bandă rulantă”.
Funcţiile
glandei tiroide:
-Controlează consumul de oxigen în ţesuturi
-Controlează eliberarea multor hormoni
-Controlează şi susţine creşterea la copii
-Influenţează metabolismul hidrurilor de carbon,
proteinelor şi lipidelor
-Influenţează tensiunea arterialî
-Influenţează ritmul cardiac
-Influenţează activitatea intestinală
Material
preluat după un articol al Domnului Jean-Claude Alix (practician şi terapeut
din Germania) apărut în revista „raum & zeit” (spaţiu & timp) în
numărul 151 din Ianuarie/Februarie 2008.
