Diagnosticul este cea mai răspândităboală!






 

   Complexulmedico-industrial creşte în ţările dezvoltate mult mai repede decât putereaeconomică a ţărilor respective. Şi aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci dupămedici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi timpcontrolează necesitatea (cerarea) acestora. Numărul operaţiilor creste in modliniar cu numarul chirurgilor! Economiştii denumesc acest fenoment “cerereindusă”. Prin acest procedeu medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile.Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scazut cu mai mult de 13procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acesteisituaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care seîncasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate! Astfel s-aajuns la naşteri prin cezariana intr-un procent de 23%, deşi OrganizaţiaMondială a Sanataţii considera că procentul firesc ar fi de 15%.

   Problemaprincipală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NUinfluenţează de facto longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucatşi îl joacă şi in prezent îmbunatăţirea permanentă a condiţiilor de viaţă aleoamenilor începînd cu sfârşitul secolului XIX. O serie de studii (de exemplucel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevăclar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul,tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitulsecolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta cu mult înainte cafactorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi. Luând caexemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus laeradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţiriicondiţiilor de viaţă (apa curenta, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şietanşe, sisteme de încălzire eficace a locuinţelor, în general îmbunătăţireacondiţiilor igienice), şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor.“Medicina modernă nu este nici pe departe atît de eficientă precum îşiînchipuie marea parte a oamenilor” spune acelaşi McKeown. Iar microbiologulfrancez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorulvredict: “Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poarte uşor spăla, ageamurilor mari care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şicreşterea calităţii şi posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare îndiminuarea şi eliminarea inflamţiilor de diferite sorginte, decît medicamenteleşi terapiile.” Cadourile aduse de medicina moderna, cum ar fi pilulele,tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale, etc. au un aport lanivelul de sănătate al populaţiei de numai 10% !

   O altăstatistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investescanual in medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro, în comparaţie investiţiamedie din alte ţări de doar 1757,34 Euro. Totuşi Germania se află la aproapetoţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări,doar in zona de mijloc a “clasamentului”. În timp ce prognoza de longevitate aunei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani,deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pareparadoxal, nu?

   In USAinvestiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfelputem constata că, deşi in Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evidentmai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiţia respectivă este depeste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan si Florida traiesc înmedie mai puţin decît cele din Portland. Aceasta în mod sigur şi datorităfaptului ca in Manhattan fiecare cetăţean «normal» merge săptămânal la medic(dispunând de o asigurare de sănătate mai « generoasă »), şi astfelîi sunt «descoperite» mult mai multe «boli» şi mult mai de timpuriu, fapt cechiar că-l termină pe bietul om. Gândiţi-vă numai la câte kilograme de piluleîn plus înghite unul din Manhattan ! Rezlută căideea precum că medicina modernă şi intensivă prelungeşte viaţa este oiluzie ! Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilorde cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de laDartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în stateleîn care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional,pacienţii respectivi trăiau mai mult ! Încă o dovadă în plus că medicina super-performantaşi intensivă aduce mai degrabă daune decit foloase pacienţilor.

   Într-adevăr,medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca peo persoană care nu a fost îndeajuns “consultată şi diagozată”, şi de aceea încănu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programelede consult preventiv gratuite. La primul consult, e gratuit. Pe celelalte leplătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintreoamenii tineri au anomaii în genunchi! La fiecare al doilea adult, discurileintervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30de ani fiecare dintre noi poartă în el «începuturi de boli». Marea majoritate acelor care «se simt bine» au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite,cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigurcă aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată stare de bine apersoanei respective.

   Mareamjoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de aapare primul simptom deranjant, este probabil ca aceste persoane să nu maiexiste, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav, estefaptul ca medicul “te diagnozează” ca avînd te miri ce afecţiune, lucru carepoate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care,“îmbolnavit “ de către medic, în cele din urma, condiţionîndu-se astfel pe sineînsuşi, chiar se îmbolnăveşte.

În general, cu cât o metodă de diagnoză este maiexactă, cu atît apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreausă spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să nefacem din când în când nişte analize. Vreau să cer însă un mai marediscernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poatevedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi “dignozate ca bolnave”.Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daunegrave persoanelor respective. Ceea ce corespunde din partea medicului cuîncălcarea jurămîntului. Deci cu o fraudă.

   Analizele clasiceconstată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analizăcu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marealor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlaturaţi operativ,ceea ce in 90% dintre cazuri este complect inutil ! Înţelegeţiacuma, cum se pot face bani punînd în pericol sănătatea unei persoane ? Maisimplu spus, îi fac unuia o sonografie la tiroidă, îl anunţ în « cadrufestiv » că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţieşi încasez costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă acesteCase de sănătate n-ar exista (minunată invenţie pentru corpul medical, manacerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să maişi plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Aşaînsă...încasăm asigurari de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta)de la oameni, după care-i operam pentru boli fictive pe gratis. Pentru ei pegratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor desănătate.

   O altămodalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificareavalorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalulcolesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuride influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit săimpună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normala pentru opersoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate dinpersoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolulmărit, şi astfel, potenţiali pacienţi buni de muls. În mod normal o valoare de250 pentru o persoană de 50 de ani este o “valoare ideală”. Dar la o limită dereferinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi !!! Ei, asta da afacere. Sau... escrocherie? Vă las pe Dvs. Să apreciaţi singuri.

   Impunereaunor valori limită stricte precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii demăsurare a deschis noi şi minunate perspective medicinei. Astfel s-a reuşitcrearea unui nou catalog de afecţiuni. Pseudo-bolile. O serie foarte lungă deastfel de afecţiuni nici nu ar fi resimţite vreodată de-a lungul vieţii, dacănu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate “gogoşile” carepot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosescaceste...tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există. Diagnoza estecea mai răspândită boală!!!

Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avemîn vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît deutilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale. Şi anume, durata desupravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, încomparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave.Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculeazăstatistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentulîn care bolnavul este răpus de aceasta. Păi, bine....dar dacă descopăr bolnavicu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi intrecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cumăiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel areuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual sa-l omor cu bună ştiinţă,chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente! Mulţumim frumospentru grija acordată!

Nu cred că ne închipuiam vreodată că ...pentruaceasta suntem aici, pe lumea asta.

Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentruea !  Pentru QUI BONO !