Dezastrul medicinei moderne


„Istoria medicinei este istoria erorilor.“  

                          Bernard Ashner (1883-1960), medic şi psihologaustriac

   După cum aţi observat probabil deja, nu sunttocmai omul potrivit pentru a pleda în favoarea medicinei şcolastice. Atuncicând îţi devine clar ce catastrofe a adus pe capul oamenilor, mereu şi mereu –scandalul AIDS este doar una dintre ele – este cu greu să mai rămâi politicos.Aici este momentul să spun că nu intră în intenţiile mele să să atac medici lamodul personal. Ceea ce critic eu este sistemul medical, care de cele mai multeori îl sacrifică şi pe medic. Acest sistem se îngrijeşte, ca numai un anumitmod de gândire să fie însuşit, condiţie absolut necesară pentru a primi dreptulde practică, respectiv pentru a nu-l pierde.

   Mulţi medici şi-au ales această meserie cuintenţia nobilă de a ajuta oamenii bolnavi, şi unii dintre ei depun o muncă demnăde lăudat. Este doar în parte vina lor pentru faptul că situaţia este proastă,şi unii dintre ei chiar suferă din această cauză, dar nu pot schimba nimic.Marea parte a criticilor, pe care le aduc aici, provin de la medicii înşişi.Doar că ei nu sunt băgaţi în seamă de cei responsabili din poziţiile deconducere, şi de aceea este momentul ca potenţialii pacienţi, adică noi toţi,să ne trezim şi să începem a face ordine. Iar asta nu se poate face cuprecauţii false şi cu sfieli şi consideraţii copilăreşti, ci doar cu cuvinteclare. Înşelăciunea rămâne înşelăciune, iar minciuna rămâne minciună. Ele nudevin mai bune doar prin faptul că sunt propagate de un Institut naţional sau oorganizaţie cunoscută, ba chiar din contră, vor provoca şi mai multe daune astfel.Dar nici cele mai tari critici nu vor putea fi niciodată atât de triste precumtragicele destine pentru care are de răspuns „sindicatul farmaceutic”.

   Eu nu sunt singurul care defineşte medicinamodernă un „dezastru”! Chiar şi în „Spiegel” care în general este un pion almedicinei şcolastice, se putea citi în 1980, numărul 36, sub titlul „Iluziiîngropate” următoarele: „Cancer, infarct cardiac, ciroză, bronşită, reumatism,hipertensiune şi afecţiunile de bătrâneţe, deci cele şapte rele, cresc ca numărde cazuri în fiecare an în statistici, dar un efect de recul asupra medicineide zi cu zi nu a existat până acum: oficialii reprezentanţi ai bresleimedicale, majoritatea profesorilor şi mulţi doctori mint cu perseverenţă şitărie în ceea ce priveşte evidentul dezastru al medicinei... Cetăţenii carelocuiesc în cartiere cu multe cabinete medicale şi spitale, devin repedepacienţi, sunt mai des operaţi, iau mai multe medicamente bogate în efectesecundare şi decedează, conform statisticilor, mai timpuriu. „Institutulştiinţific” al Caselor de sănătate germane a consemnat anul trecut cu groază căaşteptarea de viaţă a populaţiei scade proporţional cu creşterea numărului demedici raporta la locuitori, deci cu creşterea „densităţii” medicilor.”

   Terapeutul şi practicianul Hans Rapoldsublinia astfel în cartea sa „Die drei Grundlügen: Politik,Wissenschaft und Religion", Ewertverlag (Cele trei minciuni de bază:politica, ştiinţa şi religia): „Spitalele sunt din ce în ce mai pline, şitotuşi medicina vorbeşte despre succese remarcabile pe care le-a realizat de-alungul timpului. Dar printr-un progres dovedit al medicinei eu înţeleg din ceîn ce mai multe paturi libere în spitale, şi nicidecum lipsă de locuri înspitale“.

   Propaganda medicală repetă la nesfârşi întoate mediile argumentul ei preferat: lunga listă a succeselor în ultima sutăde ani. Din această listă, doar două puncte sunt corecte, medicina deintervenţie cu chirurgie de urgenţă şi condiţiile igienice din ţăriledezvoltate, dare care nu au fost realizate doar de medicină singură.

   Toate celelalte, de la farmacologia modernăla vaccinuri, mai mult au dăunat pacientului decât i-au ajutat (de exemplu,l-au transformat pe om mai întâi în pacient), şi se află pe drumul sigur de aruina complect sănătatea oamenilor. Prăbuşirea financiară a Caselor de sănătatenu ar vi o permanentă ameniţare, dacă medicina ar face ceea ce promite, saudacă ar fi eficientă. Costurile ne arată clar ceea ce fiecare dintre noibănuieşte de mult timp: că oamenii nevin din ce în ce mai bolnavi şi mai  sensibili la boli, iar medicina din ce în cemai lipsită de eficienţă, că medicii îşi ascund ineficienţa şi neajutorarea înspatele unor teorii din ce în ce mai absurd, mai des schimbate decât roţileunei maşini de Formula 1.

   Dar în timp ce în economia de piaţă liberă oastfel de intreprindere ar fi fost de mult eliminată din circuit, medicina sesalvează prin pretenţii de noi susţineri financiare complect absurde. Nava seaflă pe ruta falsă, dar este dotată confortabil şi i se mai adaugă şi motoarenoi şi mai puternice. Iar de aceasta se ocupă un sistem bine gândit, carefuncţionează încă foarte bine şi care îndeplineşte următoarele funcţii:

-obţinerea de mijloace financiare gigantice dinbanii publici;

-ascunderea scandalelor şi urmărirea criticilor;

-impunereaa de legi care să permită continuareadesfacerii pe piaţă a produselor farmaceutice la nivel global;

    Doar printr-un astfel de sistempoate fi explicat faptul că în medicină eşecurile se succed unul după altul şitotuşi cetăţeanul de rând nu află mai nimic despre toate acestea. Iarprincipalul aliat al acestui sistem este FRICA, care-i stăpâneşte pe mulţidintre noi. Mulţi dintre noi sunt convinşi de corectitudinea acestor critici,dar le este frică, şi într-o situaţie serioasă, fug la alopat şi acceptăchemoterpii şi alte proceduri „terapeutice“ dubioase. Fiindcă le este FRICĂ demoarte!

   (Nota Qui bono: Din păcatecunosc personal mai multe astfel de cazuri, în care am avertizat prieteni saurude, asupra pericolelor şi ineficienţei pe care anumite terapii alopate le au,ba chiar a riscului de deces datorită acestor terapii. Şi din nefericire şi cutristeţe trebuie să spun, că de fiecare dată am avut dreptate. Dar fiecare omeste liber a alege calea pe care vrea să meargă!)

   Iar lipsa de informaţii asuprametodelor alternative la aceste „otrăviri programate“ şi „morţi planificate“face ca mulţi să nu vadă alternativele, să creadă că nu există alte soluţii.Ceea ce scriu eu aici nu sunt presupuneri dubioase oarecare, ci fapte,prezentate şi publicate de oameni de specialitate, deseori medici, care pot fiverificate. Doar că din cauza cenzurii dogmei dominante (autocontrol liberconsimţit, astfel se numeşte această porcărie astăzi) astfel de soluţii nunumai alternative, dar chiar mai eficiente şi sigure, nu apar nici în „Spiegel“sau „Bild“, nici în programele principale de radio sau televiziune (autorul se referă la presa germană, darputeţi liniştit înlocui numele ziarelor şi revistelor mari din Germane cu celedin Romania, fără a greşi câtuşi de puţin).

   Ceea ce fac eu aici este doar săadun informaţiile şi dovezile şi sursele într-un singur loc (aceste pagini) şisă le ordonez într-o fomă uşor de înţeles. Dacă doriţi să daţi crezare acestorinformaţii sau nu, dacă doriţi să vă informaţi chiar şi mai temeinic sau pur şisimplu vă este mai comod să alergaţi la alopat pentru fiecare „aluniţă“, acestlucru trebuie să-l hotărâţi, după lectura acestor pagini, singuri.

  Dar să aruncăm o privire asupra„marilor succese“ ale medicinei şcolasice alopate din ultimele decenii, aşa cumo face şi Hans Reusch, specialist în istoria medicinei, în cartea sa „Die

Pharma-Story“ (apărută în Editura F. Hirthammer):

În 1970 au fost în Africa de Sud retrase de pe piaţă calmantele Pronap şiPlaxin, deoarece cauzaseră moarte mai multor sugari;

În 1971 au fost internaţi în Anglia 1.500 de persoane, deoarece folosiserăanalgezicul Paracetamol, care era vândut ca fiind „sigur“. În ciuda catastrofei,şi în mod pervers, acest produs era la jumătatea anilor 70 recomandat chiar şicontra simptomelor provocate de un consum de alcool mare;

În Italia şi în alte ţări preparatul Marzin (contra greţei) a fostinterzis, deoarece mai ales la copii provoca daune semnificative sănătăţii;

În USA, în aceaşi  perioadă, Orabilexprovoca daune rinichilor, cu consecinţe fatale;

Medicamentul MEL/29 cauzează cataracta ochiului;

Pacienţii care au luat Methaqualon au fost atât de puternic „dereglaţi“psihic, încât au fost înregistrate 366 de decese, prin „lovire cauzatoare demoarte“ sau prin sinucidere;

În 1972 s-a descoperit că spray-ul Isoproterenol cauzase în anii 60 moarteaa 3.500 de astmatici;

În 1975 a fost confiscat antialergicul Trilergan, deoarece conducea laapariţia „virusului hepatitei“ (cu alte cuvinte, provoca daune majore fiatului);

În 1976 a fost retras medicamentul antireumaticFlamanil (firma Sandoz),deoarece provoca leşinuri şi stări de inconştienţă (ori poate că tocmai aceastaera metoda de a-i scăpa pe pacienţi, pentru o perioadă de timp, de dureri?);

În acelaşi an ICI a început să plătească despăgubiri victimelor (respectivurmaşilor acestora), care avuseră de suferit grave daune ale ochilor sausistemului digestiv ca urmare a administrării preparatului pentru inimă Eraldin;

În 1977 medicamentul Phenformin (Ciba-Geigy) a fost retras de pe piaţaamericană deoarece nu s-a mai putut ţine ascuns faptul că acest preparat contradiabetului a ucis timp de 18 ani anual o mie de persoane. În ciuda scandaluluiautorităţile germane au mai permis încă un an vânzarea produselor Diplar,Silubin-Retard, Sindatil, etc. similare cu Phenformin;

În 1978, de Crăciun, autorităţile germane au trebuit să interzică toateprodusele anticolersterolemice care conţineau Clofibrat, deoarece acesta produceaefecte secundare deseori cauzatoare de deces. Pacienţii nu numai că se alegeaucu atacuri de cord fatale (împotriva cărora produsul ar fi trebuit să protejeze),dar decedau procentual mult mai frecvent de cancer şi de afecţiuni aleficatului, bilei, vezicii urinare şi intestinelor. 24 de concerne farma au foatastfel afectate;

În 1979 a fost făcut oficial cunoscut faptul că Valium, chiar şi în dozemici, crează dependenţă. La acea vreme, peste 15%  dintre adulţii luau Valum, şi este depresupus că majoritatea lor erau deja dependenţi, mai ales în USA;

Stimulantele Preludin şi Maxiton, folosite şi ca stimulatoare aleapetitului, au fost retrase de pe piaţă, deoarece aduceau daune inimii şisistemului nervos;

S-a descoperit că Barbiturate (contra insomniilor) în cazul unei folosinţede lungă durată nu combătea, ci dimpotrivă, accentua insomnia;

S-a aflat că analgezicul Phenacetin, vândut sub 200 de nume diferite, împiedicafuncţiile renale sau chiar distrugea rinichii, provoca tumori renale şi distrugeacelulele roşii de sânge;

Alt analgezic, Amydopyrin, conţinut în 160 de medicamente, a fost interzisîn 160 de ţări (dar nu în toate ţările), deoarece împiedica formarea de globulealbe de sânge (agranulocitoză), ceea ce se putea termina cu un deces;

Reserpin (contra hipertensiunii) creştea pericolul unui cancer de sân detrei ori, provoca coşmaruri şi depresie şi era suspectat de a cauza tumoricerebrale, de pancreas, piele, testicole şi uter;

Urethan trebuia să vindece leucemia. S-a constatat că de fapt provocacancer de ficat, plămâni şi măduvă ososasă;

Methotrexat, de asemenea contra leucemiei precum şi contra afecţiunilordermatologice, provoca tumori şi favoriza anemiile grave şi rupturile deintestine;

Mitotan, un alt preparat antileucemic, provoca distrugerea glandelorsuprarenale;

Cyclophosphamid, la fel ca şi alte chemoterapeutice, provoca moartea diverselorţesuturi, începând cu ficatul şi rinichii. Pacientul murea mai repede decât încazul unui cancer obişnuit;

Şi antibioticul Isoniazid ducea la distrugerea ficatului;

Alte antibiotice, cum ar fi Kanamyzin duceau la insuficienţă renală şiatacau nervii auditivi;

Bismut, care în mod ciudat este prescris şi contra diareei dar şicontra constipaţiei, poate duce la grave intoxicaţii. În Franţa se cunosc din1974 circa o mie de cazuri, dintre care 28 au avut un sfârşit tragic;

În 1982 în Anglia, preparatul contra artritei Opren, care conţineBenoxaprofen a fost retras de pe piaţă, după ce a ucis sute de persoane, iaralte mii de persoane au suferit grave afecţiuni. Acest fapt nu l-a împiedicatpe producătorul Elly Lilly să solicite aprobarea pentru piaţa USA (şi chiar săo primească) pentru acelaşi produs sub un alt nume, de Oraflex, ascunzândinterdicţia şi cazurile grave din Anglia. Fapt ca i-a costat pe 26 de americaniviaţa. Ştiţi cumva, întâmplător, cine era directorul Elly Lilly între1977-1979? George Bush Senior, mai târziu preşedinte al USA! Aşa se adună baniişi relaţiile pentru campania prezidenţială, călcând pe cadavre! Bush deţinea1.500 de acţiuni Lilly pe care a declarat că le-a vândut în 1978, lucru care în1981 a fost dovedit de către „New York Times” ca fiind o minciună. Şi fostulpreşedinte al Germaniei Federale, Richard von Weizsäcker a fost mai de demult director la marele concernfarma german Boehringer. Iar Helmuth Kohl provenea din rândurile conduceriiconcernului chimic BASF, care şi el era amestecat în industria farmaceutică;

Analgezicele şi antireumaticele Tanderil şi Butazolidin (Ciba-Geigy) au fostfăcute răspunzătoare, în întreaga lume, pentru moartea a peste 10.000 deoameni. Medicul suedez Hansson a publicat documente secrete, pe care leprocurase pe căi ilegale, din care reieşea că Ciba –Geigy avea cunoştinţăasupra a 1182 de cazuri de decese, dar a ascuns informaţiile respective şi avândut mai departe produsul respectiv. În momentul în care aceste informaţii aufost făcute publice, preparatul a fost interzis în majuritatea ţărilor, cuexcepţia desigur, a Elveţiei, ţara natală a Ciba- Geigy;

În 1978, preparatul absolut inutil Oxychinolin (sau Clioquinol) produs deacelaşi Ciba-Geigy (astăzi Novartis) care era destinat deranjamentelor dedigestie absolut inofensive („diareea de vară”), a provocat un scandal la nivelmondial, care a pornit din Japonia: 30.000 de persoane au orbit sau au suferitparalizii ale picioarelor, peste 1.000 au decedat doar în Japonia („boala”fusese denumită SMON - neuropatie mielo-opticăsubacută). Drept urmare au fost raportate şi o serie de cazuri grave dinspaţiul european, care până atunci nu putuseră fi clarificate.

Ciba-Geigy a fost implicată într-o serie de procese dedespăgubiri (cum poate fi mortul despăgubit?), iar substanţa care doar înJaponia era vândută sub 168 de nume diferite a fost interzisă în ţărilerespective. Ciba- Geigy a continuat însă să vândă mai departe preparatele careconţineau substanţa otrăvitoare în ţări din lumea a treia (de ăia nu le pasă nimănui?) unde produsul nu era încă interzis;

(Nota Qui bono: Poate că mulţidintre Dvs. se vor întreba aici, pentru ce aceste firme, deşi ştiu că un produseste toxic şi riscă să aibe de plătit despăgubiri, îl vând mai departe? Foartesimplu! Deoarece pentru a produce acest preparat, s-a făcut o investiţie, s-acreat o linie de producţie specială, poate chiar s-a construit o fabrică sau osecţie specială, iar investiţia făcută trebuia să fie recuperată şi încă cu unanumit beneficiu semnificativ de mare. De aceea nu se va găsi niciodată „leaculcancerului“ sau al multor altor boli, despre care se ştie sau se spune că arexista medicamentaţii care să le vindece. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, atunci:

1.liniile de producţie vechi nu ar mai aduce beneficiu, ar trebui deci aruncatela gunoi şi

2.nu uitaţi că oamenii sănătoşi nu cumpără medicamente, deci concerneleriscă să dea faliment!)

Un alt medicament care provoacă exact ceea ce ar trebui să preîntâmpine,este Diethylsilböstrol, pe scurt DES. Acesthormon sintetic feminin (estrogen) a fost administrat femeilor însărcinate,aparent pentru a preîntâpina complicaţiile din timpul sarcinii. Din păcate s-aconstatat că la copii, mai ales la feţiţe, după mulţi ani, apărea o formă decancer al vaginului, complect necunoscută până atunci. De asemenea, apăreaucomplicaţii neaşteptate şi grave la fete, atunci când ele însele rămâneau, caşi adulte, însărcinate. Ulterior s-a constatat că şi organele genitale alecopiilor de sex masculin putea fi afectate. Firmele producătoare respective aupierdut în USA mai multe procese. Medicamentul se poate găsi şi astăzi pepiaţă, dar ca produs care previne exact efectul invers decât pe vremuri, şianume ca pilulă „anticoncepţională”. De asemenea DES este folosit şi în industriacreşterii animalelor (vitele pentru carne)!

Despre scandalul Contergan probabil că aţi auzit deja. Aici doar câtevadetalii interesant: în 1958 producătorul Grünenthal a trimis o scrisoarecolectivă la 40.000 de medici, asigurându-i că acest Contergan (Thalidomid)este cel mai bun calmant pentru femeile însărcinate sau care alăptau, fără niciun fel de riscuri pentru mame sau sugari. În 1961 producătorul britanicDistillers Company susţinea aceleaşi afirmaţii despre Distaval, care conţineaaceaşi substanţă de bază Thalidomid. Cu ce rezultate pentru copii s-a terminatacestă propagandă probabil că ştiţi deja. În 1970 acţiunea judecătoreascăîmpotriva firmei Grünenthal a fost închisă cu o înţelegere de despăgubiri,după ce nu s-a precupeţit nici un efort financiar, fiind adus chiar şilaureatul cu Premiul Nobel Boris Chain, ca expert în favoarea respectiveifirme. În acest caz medicamentul a fost mai departe vândut, după ce se aflasedeja despre primele cazuri de copii născuţi cu foarte grave malformaţii;

Dar tragediile nu s-au oprit aici. Concernele farma au continuat să vândăotrăvuri femeilor gravide şi astfel să mutileze copii (Nota Qui bono: iar astăzise recomandă cu precădere vaccinarea gravidelor, probabil cu acelaşi scop de aaduce pe lume copii handicapaţi!) În 1978 s-a făcut cunoscut cămedicamentele Primodos, Amenoron-Forte, Duogynon, Bendectin şi Debendox erau şiele răspunzătoare de naşterea unor copii cu infirmităţi. Produsul Duogynon alfirmei germane Schering, care intrase deja în „gura“ presei, a fost pur şisimplu rebotezat Cumorit. Iar autorităţile de aprobare a medicamentelor nu auavut nimic împotrivă. În Anglia a ieşit la iveală faptul că bănuielile asupraefectelor nocive ale Debendox existau deja de mai mulţi ani. Şi în acest cazautorităţile nu au întreprins nimic (la fel ca şi producătorul Merrell). Unprofesor de pediatrie de la Universitatea Leeds, Richard Smithells, a eliberatde orice vină respectivul produs, în cadrul unui studiu organizat şi condus (nuse ştie exact cum) de el. După care într-o scrisoare confidenţială, respectivulprofesor ruga firma Merrell să acorde un „stipendiu de cercetare“ facultăţiiunde era profesor (ca recunoştinţă pentru serviciile aduse, desigur). În moderonat, sau mai degrabă fericit, scrisoarea a ajuns la jurnalul „Observer“,care a făcut-o publică. Şi în USA nu a existat nici un motiv pentru firma MerrellDow Pharmaceutical Inc. să desfacă mai departe respectivul produs, dar deacestă dată sub numele de Bendectin, doar pentru că se născuseră câţiva copiihandicapaţi! Pe eticheta produsului era inscripţionat că acesta este sigur.Singura deosebire „americană“ era că pe produs se menţiona că trebuieşte luatnumai atunci când întradevăr este nevoie! (Nota Qui bono: Ca şi când de obicei,americanii, mai tonţi din fire, înghit boabe mai ales atunci când nu-i doarenimic!) Sub presiunea opiniei publice, preparatul a fost totuşi mai târziuretras de pe piaţă, şi au mai fost plătite şi 120 de milioane de dolaridespăgubiri pentru cele circa 700 de procese deschise de părinţii victimelor;

Nici de substanţa Thalidomid din Contergan nu au vrut să se despartăconcernele farma. În USA este „oferită“ pacienţilor AIDS contra inflamaţiilordin cavitatea bucală (deseori ca urmare a AZT). În Brazilia este vândută chiarşi până astăzi contra leprei. Deoarece acolo există multe persoane care nu ştiusă citească, în instrucţiuni este pusă o pictogramă cu burta unei femei însărcinatepeste care este plasat un X. Mulţi dintre analfabeţi consideră că este vorbadespre un mijoc contraceptiv! În Brailia se mai nasc încă copii cu malformaţiigen Contergan (se estimează în prezent la 300 de cazuri anual);

În 1984 ziarul londonez „Daily Mail“ relata faptul că preparatul contraacneei, Roacutan, a provocat în USA la femeile însărcinate grave malformaţii defoetus, la aproape jumătate din cazuri. Producătorul a declarat că „riscurileerau cunoscute de către respectivele femei.“;

În 1983 se putea citi în „New York Post“ că analgezicul Zomax a omorâtcinci persoane. Dar nici producătorul şi nici FDA nu au intenţionat nici oclipă să retragă produsul de pe piaţă;

Tot „New York Post“ anunţa că toţi cei 852 de pacienţi cărora li seinjectase preparatul pentru inimă Eoinepherin, au decedat. Relatările erau dejade opt luni cunoscute, şi totuşi medicamentul nu fusese încă retras de pepiaţă. Abea ca urmare a apariţiei articolului respectiv s-a deschis o anchetă;

Ziarul „Daily Telegraph“ relata în 1983 că existau avertismente contramedicamentului Hypnomidat, după ce într-o staţiune intensivă din Glasgow, cazuldeceselor crescuse razant;

În Canada au fost făcute cunoscute în 1984, cel puţin 10 cazuri de deces caurmare a folosirii anagezicului NSAID, care doar în Canada intra în compoziţiaa peste 40 de produse;

În 1983 au fost publicate în Suedia relatări „secrete“ care fuseseră dinnou sustrase de la

Ciba-Geigy. Din acestea rezulta că producătorul elveţianavea cunoştinţă despre cel puţin 1.182 de cazuri de decese care se datorauantiartriticelor Butazolidin şi Tanderil. Conform altor surse, numărul total aldeceselor ajunsese la circa 10.000. Comentariul purtătorului de cuvânt de laCiba-Geigy: „Nici un motiv de panică“. Vânzarea ambelor produse a continuatpentru încă un an, până cînd, ca urmare a presiunii consumatorilor, Tanderil afost retras de pe piaţă iar folosirea Butazolidin a fost limitată;

Aşa cum relata în 1984 „New York Times“, medicamentul Selacryn a fostretras în 1980 de pe piaţă, după ce au fost raportate 510 cazuri de daune aduseficatului şi cinci cazuri de deces;

Conform „Guardian“ din 04.01.1985 preparatul Nizoral contra infecţiilorfungice a „furnizat“ cinci morţi şi 77 de insuficienţe renale;

În Martie a aceluiaşi an „Neue Presse“ relata că preparatul contra malarieiFansidar provoca afecţiuni ale pielii cu evoluţii ce puteau fi fatale. Se parecă au existat şi victime;

În 1985 „Guardian“ scria despre calmantele cum era Largactil că urmau săfie retrase de pe piaţă, deoarece provocau pacienţilor grave prejudicii alecreerului. O evaluare precaută estimează la circa 38 de milioane de oameni cudischinezie (deficienţe de mişcare) şi la peste 25 de milioane de persoane carepierduseră capacitatea de a controla muşchiul limbii sau alţi muşchi aicorpului. Multe dintre aceste persoane erau pacienţi ai clinicilor depsihiatrie sau deţinuţi în penitenciare, cărora li se administra în mod curentastfel de preparate;

În Mai 1985 autorităţile americane şi engleze au interzis folosireahormonilor de creştere, deoarece pacienţii, chiar şi după ani de zile, seîmbolnăveau de infecţii incurabile, care deja se soldaseră cu trei decese.Hormonul era extras din glandele de la cadavre;

În Decembrie al aceluiaşi an „Guardian“ relata că Merital (şi Nomifensin)avea grave efecte secundare (mai bine spus, aceasta era acţiunea PRINCIPALĂ apreparatului) sub formă de insuficienţe renale acute, anemie şi inflamaţiipulmonare. Se relata deja despre un caz de deces. Producătorul Hoechst aîntâmpinat această relatare cu „dispreţ“. Dar ce altceva s-ar fi putut aştepta?

În aceaşi lună presa informa că 2.000 de oameni s-au îmbolnăvit ca urmare agravelor efecte secundare ale produsului Felden, 77 dintre aceste persoanechiar decedând, aproape toate din cauza sângerărilor sau rupturilorintestinale. Producătorul american Pfitzer susţinea în continuare că produsuleste „bine suportat“. Probabil de către cei răposaţi!

 De asemenea în Decembrie 1985 a fostfăcut cunoscut faptul că Ciba-Geigy (care se pare că avea o deosebităpredilecţie pentru prepararea de otrăvuri) falsificase datele de siguranţă ale46 de antibiotice şi a altor preparate, care fuseseră solicitate deautorităţile de sănătate japoneze. Ca urmare guvernul japonez a închis douăfabrici din Japonia ale respectivului concern şi a interzis pentru (din păcatedoar) 20 de zile importul şi vânzarea de produse

Ciba-Geigy;

În USA, unde sistemul juridic prevede despăgubiri foarte mari în cazurilede prejudiciere a sănătăţii, numărul crescând de erori în medicină a determinatfirmele de asigurări să mărească primele de asigurare pentri cabineteleginecologice la 72.000 de dolari pe an, ceea ce i-a determinat pe mulţiginecologi să-şi schimbe specializarea;

Medicul american Keith Allan Lasko scria: „Dacă pacientul ar şti că o singură capsulă de Chloromycetinprovoacă daune irecuperabile măduvei osoase sau leucemie, credeţi că ar mai luacineva acest medicament?Şi totuşi suma vânzărilor acestui produsa creştepermanent. În 1976 medicii au prescris o jumătate de milion de reţete pentruacest preparat. Îmi aduc aminte de un copil care a murit de anemie aplastică,după ce un medic i-a prescris Chloromycetin contra guturaiului! Părinţiiplângeau iar copilul sângera. Am fostavertizat de mai mulţi colegi că voi avea de suferit grave consecinţe dacă voispune părinţilor că odrasla lor a murit datorită unui medic care a prescris oreţetă fără să se gândească.

   Deşi lista prezentată până aicieste foarte lungă, ea este doar vârful icebergului. Pe de o parte pentru că nuam avut informaţii decât până la sfârşitul anilor 80, iar pe de altă partepentru că foarte multe cazuri nu au fost făcute publice, deoarece  medicii se acoperă reciproc, chiar şi numaide frica ameninţării plăţilor de despăgubiri. Mai degrabă veţi obţine de la ocălugăriţă informaţii asupra localurilor de noapte cu program de striptease,decât de la un medic confirmarea terapiilor dăunătoare.

   Din acest punct de vedere breaslamedicală îndeplineşte criteriile unei „Frăţii Secrete”: toţi medicii suntobligatoriu membrii în „Camera Medicilor”, se supun regulamentului acesteia şijudecăţii acesteia, iar în cazul în care sunt „cuminţi şi ascultători” vor aveaun salariu bun, peste media populaţiei. Dacă însă „fluieră în biserică”, voravea neplăceri mari, care merg până la excluderea din rândurile „Frăţiei” şi laruina financiară; toţi „fraţii” se sprijină reciproc şi fac zid comun contracriticilor din afară. Autorul Kurt Blüchel denumeşte acest sistem „Sindicatul” şi îl descrie în amănunt în douădintre cărţile sale („Weiße Magier", Fischer Verlag – „Magicienii albi“ şi„Das Medizin-Syndikat", Rowohlt 1978 „Sindicatul medicinei“).

   Dacă nu v-am scutit de lunga listăde „eşecuri“, am făcut-o doar pentru a spulbera mitul confom căruia astfel delucruri sunt doar nişte „pane ocazionale“ sau doar „cazuri izolate“! Darlucrurile stau chiar cu mult mai rău!

Medicamente interzise? Nu facenimic, mai există şi alte pieţe de desfacere!

   Dacă întradevăr se ajunge pânăacolo încât un anumit preparat este interzis, deoarece au existat prea multecazuri de decese iar „somnoroşii“ din Oficile de sănătate şi ministere autrebuit să-şi mişte fundurile, apare imediat întrebarea „economică“: Ce facemcu otrăvurile? Încotro cu ele? Capacităţile de producţie funcţionează, producbani adevăraţi şi este prea mare păcat să le oprim pur şi simplu. Aşa că ne„globalizăm“ un pic mai mult spre ţările din lumea a treia, unde este mereunevoie de pilule de tot felul şi unde viaţa distrusă a câtorva oameni nu vaproduce aşa un „circ“ precum în ţările dezvoltate, moartea fiind acolo cevaobişnuit iar sărăcia neavând niciodată un lobby. Pe deasupra populaţiile dinţările sărace sunt foarte potrivite ca şi „cobai umani“, deoarece autorităţilede acolo sunt oricum depăşite de imensele problemele şi corupte până-n măduvaoaselor.

   (Nota Qui bono: chiar zileleastea a apărut o ştire asupra unui nou vaccin polio, produs de GKS, care va fiadministrat copiilor din….. Afganistan, desigur. Pentru că acolo chipurileaceastă boală este larg răspândită. Nu războiul şi sărăcia, ci variola.Experimente pe copii afgani, de care nu le pasă nimănui! Sursa: Afghanistan makes firstuse of new GSK polio vaccine -17 December 2009 în http://www.scripnews.com/policyregulation/Afghanistan-makes-first-use-of-new-GSK-polio-vaccine-185343)

   Ideea este profitabilă şi destulde veche:

În Filipine, ca de altfel şi în alte ţări, antibioticul Chloramphenicoleste prescris pentru orice bagatelă, atâta timp cât pacientul plăteşte. Mediciitrec sub tăcere una dintre principalele acţiuni negative ale preparatului, demult timp cunoscută în ţările vestice: anemia în formă letală;

În Kenia medicii administrează tinerelor fete în cazurile de anemie şilipsă de apetit, la recomandarea producătorului, hormoni sexuali. Urmarea:creşte barba, cade părul de pe cap şi se măreşte clitorisul.

Şi în Ceylon, firma Sterling Winthrop „răspândeşte“ astfel de preparatehormonale pentru copii cu scopul de a susţine creşterea (de reţinut căterapiile de lungă durată sunt cele mai lucrative, vezi AIDS sau hepatitele).Desigur fără a se face vreo referire la efectele secundare, care pot merge pânăla modificări de sex. Faptul că aceşti copii din lumea a treia au în faptnevoie de cu totul altceva pentru a creşte normal, anume o alimentaţie adecvată,nu prea le pasă celor de la concernele farma. Ei „hănesc“ copii de acolo,pentru o mai bună dezvoltare, cu hormoni! Morala nu are ce căuta în afaceri, seştie doar! PECUNIA NON OLET!

În Bangladesh firma Pfitzer desface un antibiotic combinat numit Combiotic,pe care îl recomandă contra tuturor bolilor fără deosebire, chiar şi contratăieturilor (rănilor). Preparatul respectiv este în USA interzis de peste 10ani, deoarece este foarte toxic pentru urechi şi rinichi, şi de asemeneadeosebit de periculos pentru bolnavii de tuberculoză. Dacă este interzis înUSA, hai să-l vindem la ăia din Bangladesh, numai să iasă bani;

În Indonezia, preparatul Cloquinol (Oxychinolin) despre care aţi citit maisus relatarea precum că a cauzat în Japonia mii de victime, orbiri sauparalizii, a fost pe mai departe, pentru încă 10 ani, vândut într-o veselie.Deţinătorul de licenţă? Cine altul decât Ciba Geigy, care acum caţiva ani si-aschimbat numele în Novartis, pentru a se retrage un pic din „luminareflectoarelor“.

   Ziarul „St.Galler Tagblatt" scria în12.09.1982: „Când a fost făcut cunoscut faptul că Ciba Geigy a pulverizatexperimental peste copii şi tineri, în Egipt, un pesticid care este cunoscut cafiind cancerigen, cei din Elveţia nu au contestat, dar s-au plâns cărespectivele documente le-au fost furate.“ Adică, problema nu era că o astfelde acţiune cu pesticide era criminală, ci faptul că furtul documentelorrespective era o infracţiune. Problema celor de acolo nu era cum că ei ar fimai răi sau mai buni decât alte concerne farma, nu! Problema lor era că selăsau prea des „furaţi“ şi „daţi în stambă“ de presă. Este foarte interesantcum anumite produse periculoase în Europa sau USA, cum trec graniţa un pic „maiîncolo“, cum devin sigure şi lipsite de efecte secundare.

   Firmele farma britanice publicălunar o „listă roşie“, MIMS, un fel de manual în care se pot citi riscurile şiefectele secundare ale diferitelor preparate. Doar că pentru Africa există o„ediţie specială“ în care pot fi găsite preparate care deja de mult timp suntinterzise în Marea Britanie. Pe deasupra dozaje care în tările europenedepăşesc graniţele de siguanţă, sunt recomandate în ediţia africană. (Cu câtdozajul este mai mare, cu atât preparatul este mai repede consumat, decivândut.) Aceaşi metodă se aplică în USA, unde preparate interzise suntrecomandate pentru ţările din America Latină. Fiecare cu zona lui de influenţă,adică cu depozitele lui de gunoaie. Iată câteva dintre aceste neconcordanţe,prezentate de Dr. Milton Silverman, Docent pentru farmacologie la MedicalCenter de la Universitatea San Francisco, California:

Tetraciclin, un antibiotic des folosit (Lederle Laboratories): efecte secundare în USA: vomă, diaree, ameţeli, deranjamentestomacale, iritaţii ale pielii, dereglări renale, daune aduse fătului înperioada de sarcină; efecte secundare înAmerica Centrală şi Argentia: nu are efecte secundare

Ovule anticoncepţionale (G.D. Searle Co.), în USA:apoplexie, dereglări de mers, halucinaţii, insomnii, desensibilizare senzorialăîn membre, dereglări de vedere, constipaţii, mâncărimi piele, ameţeli, vomă,lipsă de apetit, diaree, transpiraţie abundentă; în America Centrală, Brazilia, Argentina: fără efecte secundare;

Imipramin, antidepresiv de la Giba Geigy, înUSA: apoplexie, halucinaţii, insomine, constipaţie, mâncărimi, ameţeli,vomă, lipsă de apetit, diaree, transpiraţie; în America Centrală, Brazilia şi Argentina: nu are efectesecundare;

   Şi dacă Doamne fereşte îi vinevreunei ţări din lumea a treia ideea să se ocupe singură de problemele desănătate ale poporului ei, atunci i se arată imediat cine are „pâinea şicuţitul în mână“. Astfel în 1978 guvernul din Sri Lanka a plănuit să aplice unprogram prin care să reducă importurile scumpe de medicamente, mai ales dinUSA.

   Reacţia a fost instantanee,guvernul american ameninţând că va suspenda ajutoarele alimentare absolutnecesare săracei ţări până în momentul în care Sri Lanka va renunţala planul eiîn privinţa medicamentelor! Nu vă este suspect cât de armonios se îmbinăinteresele particulare (profiturile concernelor farma) cu politicaguvernamentală (ajutoare pentru ţările sărace, care în fapt sunt acordate dinbanii publici!). Ar fi mult mai simplu ca banii respectivi de ajutoare să fievărsaţi direct în casele concernelor farma. Doar că atunci se „prindea“ totfraierul de şmecherie!

   Metoda şantajului prin intermediulministerului afacerilor externe are o tradiţie foarte lungă şi nu se limiteazădoar la industria farmaceutică. Astfel s-au „deschis“ noi pieţe pentru toate„binefacerile civilizaţiei moderne“: arme, pesticide, îngrăşăminte chimice sauarticole de consum.

   Iar atunci când cineva nu înţelegede „vorbă bună“, adică de ameninţarea cu repercusiuni financiare şi economice,se recurge la o revoltă „internă“ prin care „căpăţânosul“ este măturat de laputere. Astfel s-a întâmplat şi cu Salvador Allende, care, printre alte„greşeli capitale“ care nu conveneau deloc monopolului ştim noi cui, a înfiinţatdupă venirea sa la conducere în Chile, o comisie medicală care a constatat căîn fapt din întregul import de medicamente, doar 26 de preparate aveau ocerificabilă acţiune benefică, restul fiind total inutile sau chiar dăunătoare.Urmarea este cunsocută de toţi: putch militar cu sprijin american (CIA). Adică,dacă nu vreţi să muriţi de medicamentele noastre, o să muriţi de gloanţeledictatorilor voştri corupţi aserviţi nouă! Concernele au primit din nou mânăliberă, iar oponenţii au tăcut pentru totdeauna (morţii nu mai vorbesc şi suntde acord cu orice).

   Dar nu numai în America de Sud, cişi în Europa, oponenţi sunt „educaţi“ conform intereselor concernelor farma. În1979 era în Italia Ministră a Sănătăţii Tina Anselmi. Aceasta avea intenţia săretragă de pe piaţă mii de medicamente care fuseseră catalogate dreptineficiente sau chiar periculoase de către o comisie de specialişti italieni.Cinstitei Doamne i s-a oferit suma de 35 de miliarde de lire italiene,plătibile într-un cont din Elveţia, dacă va renunţa la „periculoasa“ idee. Doarcă Tina Anselmi a refuzat şi a mai şi făcut publică oferta de mituire. Ei bine,asta era prea mult chiar şi pentru „bunii şi generoşii“ şefi de concernefarmaceutice, astfel că după câteva zile, ca din senin, maşina Doamnei Anselmia explodat. Din fericire Anselmi nu a fost rănită în acest incident. Darsemnalul a fost foarte clar, nu? Ori-ori.

   Dar violenţa este doar ultimacarte pe care o joacă „Sindicatul“. Îndeobşte sunt folosite metode mult mai subtile,despre care ne vom ocupa în continuare.

Cum se pun bazele unui Sindicat?

   Desigur că nu se adună trei-patruindivizi, şi pun aşa, hop-ţop, bazele unui sindicat. Ar fi frumos, dar undes-ar ajunge? Păi, probabil exact acolo unde ne aflăm acuma!

   Unul dintre cei care a arătat cumse poate face aşa ceva a fost John D. Rockefeller. Numai că un Sindicat globalnu se poate realiza în 2-3 săptămâni, astfel că istoria Sindicatului estelegată de istoria întregii Familii Rockefeller. Dar să o luăm cronologic: dacăvorbim despre imperiul Rockefeller, vorbim mai întâi despre petrol, cărbuni,gaze naturale, căi ferate, imobiliare, etc. Deseori însă nu se menţionează ofoarte importantă componentă a imperiului: industria farmaceutică. Este maipuţin cunoscut faptul că concernul Rockefeler este participant activ la peste200 de companii farmaceutice.   

    Tradiţia familiei! Chiar„bătrânul Bill“, tatăl fondatorului John Davison Rockefeller (pe scurt:JDR)avea un instict de afaceri foarte dezvoltat: el vindea sticluţe umplute cupetrol de la „Standard Oil Company" şi cu eticheta „Nujol“ ca şi leaccontra cancerului la un preţ de sute de ori mai mare decât cel de „producţie“. Deoarecede nenumărate ori medicii vremii au avertizat asupra efectelor dăunătoare ale„băutului de petrol“ (sustrăgea vintaminele din corp) a fost în petrol introdusun pic de Caritin, şi cu asta a fost rezolvată problema. Pe deasupra a fostcumpărat cu 75.000 de dolari pe an un senator USA care făcea reclamă produsului(în loc să se ocupe de alegătorii lui). Astăzi Nujol este produs de StancoInc., o filială a Standard Oil. Câştigurile enorme aduse de Nujol l-auîncurajat pe JDR să se implice „mai serios“ în industria farmaceutică. Înacelaşi timp industria petrolului se lega din ce în ce mai strâns de industriachimică, iar medicamentele foloseau industria chimică, respectiv substanţelesintetizate de aceasta.

   Dar JDR şi urmaşii săi au investitputernic şi în mass-media. Fără o presă de partea ta, este greu să faci afacerimurdare. Practic nici un ziar nu-şi poate permite să plătească corespondeţi întoată lumea. Deci este mult mai simplu să preiei informaţii de la Agenţiile deştiri. Iar acestea sunt puţine, şi rămân pe timp ce trece şi mai puţine. Şi maiales, sunt deţinute de doar câteva persoane, şi ele din ce în ce mai puţine.Astfel că una dintre cele mai puternice modalităţi de „formare“ a opinieipublice se concentrează în mâinile unu cerc foarte restrâns de persoane. Chiarde prin anii 40, directorul Fundaţiei Rockefeller era şi editorul „New YorkTimes“ şi de asemenea membru în prezidiul Associated Press. De asemenea„International News Service“ a lui William Randolph Hearst a fost cumpărată în1932 de banca Rockefeller. Având practic presa în mână, nu este de mirare că întimp

s-a putut inocula marelui public concepţia falsă a medicinei alopate asupragermenilor, ideea binefacerii pe care ni le aduc medicamentele, injecţiile,chemoterapiile şi vaccinurile, panica şi frica în faţa unor gogoşisupra-unflate cum sunt AIDS, hepatita C sau gripele tuturor orătăniilor, ideeaabsurdă precum că unul sau altul dintre nevăzutele virusuri provoacă cancer,etc. etc. etc.

   În „codul etic“ al jurnalismuluiştiinţific este stipulat că „redactorii resortului <ştiinţă> nu sunt înmăsură să decidă asupra valabilităţii descoperirilor medicale şi a metodelorterapeutice. Deci ei pot relata doar despre descoperiri, terapii şi medicamentecare sunt confirmate şi aprobate de medicii de specialitate." Şi cine suntaceştia? Exact, membrii „Sindicatului“. Adevărul despre medicamente, terapii şidescoperiri medicale trebuia aprobat de „cenzorii“ Sindicatului. Astfel că doarceea ce doreau ei să ştim noi, ştiam prin intermediul „presei libere“! Liberede adevăr.

   Un altdomeniu în care Rockefeller s-a implicat foarte activ a fost cel al educaţiei,mai ales cea universitară. Fundaţia Rockefeller oferea stipendiiuniversităţilor, dar desigur, doar celor care dansau pe muzica cântată de JDR.Astfel decenii de-a rândul s-au format medici care nu ştiau nimic altceva decâtli se dăduse voie să ştie în universităţile unde învăţaseră, şi care eraufinanţate de Fundaţia Rockefeller. Cu alte cuvinte, pentru ca lumea să fie atâtde proastă să cumpere otrăvurile mele, oamenii trebuiesc îndobitociţi încă dinclasa întâia cu „teoriile“ mele , iar directorul şcolii trebuie să ştie foarteclar că dacă nu spune ce vreau eu, pierde finanţarea şi închide şcoala.Povestea cu învăţământul de stat este o gogoriţă, căci statul, deci guvernuleste format tot din oamenii mei, politicieni pe care i-am ajutat, financiar, săajungă la conducere. Şi care acuma îşi plătesc datoriile ce le au la mine. Camaşa judecă un „Rockefeller“.

   Acumaînsă, mereu şi mereu apăreau unii care se apucau să susţină idei contrare celordorite de Sindicat. Astfel că politicienii au numit specialişti formaţi launiversităţile finanţate de Fundaţie, care să conducă Oficiile de sănătate şiMinisterele sănătăţii publice. Astfel se închidea poarta, în mod legal, tuturorcelor care ar fi avut alte opinii, în afara celor „rentabile“ pentru Sindicat.

   Astfelîn America, Rockefeller a finanţat campania electorală a lui Roosevelt, iaracesta drept „recunoştinţă“ a creat FDA (Food and Drug Administration), care dăaprobarea pentru desfacerea pe piaţă a medicamentelor. Iar argumentele„ştiinţifice“ sunt oferite acesteia de AMA (American Medical Association).Ambele controlate de Rockefeller. Cum foncţionează acestă cooperare, putemvedea în baza unui exemplu, a unui caz. Dr. Adolphus Hohensee din Scranton aavut obrăznicia să ofere pe piaţă vitamine naturale (deci nu cele chimice aleştim noi cui). Ori chestia asta nu era pe placul sindicatului, care favorizavitaminele sintetizate chimic.

   Astfelcă intră în joc FDA, care-l aduce pe Hohensee în faţa tribunalului, subacuzaţia de „declaraţii false asupra produsului comercializat“. Hohenseeinsinuase că vitaminele sunt vitale pentru sănătatea omului. AMA s-a ocupat deobţinerea a 10 expertize medicale, care toate confirmau că „organismul uman nu are nevoie de vitamine.“ Iar laargumentul cum că există o grămadă de relatări care dovedesc contrariul, s-arăspuns din partea AMA că aceste lucrări standard sunt „depăşite“.  Să ne mai amintim aici şi cum a fost aruncatîn puşcărie Wilhelm Reich şi cum i-au fost arse cărţile, în America liberă şidemocrată, exact ca pe vremea lui Hitler!

   (Nota Qui bono: Poate că unii dintre Dumneavoastră o să ridice dinumeri, zâmbind, şi o să spună că asta a fost demult, pe vremuri, astăzi fiindacceptat de către toţi că vitaminele sunt vitale, esenţiale pentru sănătateaoamenilor. Da, corect. Şi tot aşa peste 30-40 de ani, nepoţii Dumnevoastră vorrâde şi vor ridica din umeri la naivitatea noastră de azi de a crea din AIDS opandemie care va omorâ jumătate din populaţia globului, la naivitateaprostească a pandemiilor de tot felul de orătănii care se joacă cu virusurilegripale, la campaniile de vaccinare forţată, la hepatita C care se tot lasăaşteptată în efectul ei pandemic distrugător, la… la… Şi la vremea lui, Galileia fost batjocorit de mulţi, care credeau că pămânul e o „farfurie“ în jurulcăruia se învârte Soarele. Iar astăzi ne mirăm cât de ignoraţi erau oamenii înacele vremuri! Să aşteptăm încă 30-40 de ani? Doar că o aşteptare prea lungă necostă prea multe vieţi.)

    Medicul american Dr. J.W. Hodgecalifica astfel AMA: „Monopolul sau <cartelul medicinei> care se numeşte eufemistic American Medical Association (AMA), nu numai că exercită cea mai neruşinatădictatură, dar este şi cea mai periculoasă instituţie despotică pe carevreodată a ales-o un popor liber. Toate metodele prin care un bolnav poate fitratat blând şi în mod natural sunt condamnate ca fiind <şarlatanii şiexcrocheii>. Orice medic practician care nu se solidarizează cu <cartelulmedical> va fi etichetat ca <şarlatan> sau <dezechilibratmental>. Fiecare specialist în probleme de sănătate care va încerca săterapieze un pacient prin metode naturale, fără a pune mâna pe bisturiu, pe chimicale  şi toxine, pe seruri şi vaccinuri, va fiinsultat, discreditat şi urmărit fără milă.“

   FDA (care aprobă desfacereamedicamentelor pe piaţa americană) nu ar fi atât de eficintă, dacă nu ar primisprijinul necondiţionat al AMA. Medicul Charles Lyman Loffler a fost urmărit şişicanat, deoarece a dovedit că terapiile contra cancerului folosite de medicinaşcolastică sunt o „uriaşă păcăleală“. El spunea: „De când reglementaremedicinei se face de către şarlatani şi gangsteri medicali, medicina a devenituna dintre cele mai corupte şi mincinoase instituţii.“

   Un alt medic curajos, Dr. KeithAllan Lasko, scria în 1980 în cartea sa „The Great Billion Dollar MedicalSwindle" („Excrocheria medicală de miliarde“) despre AMA că: „Eafuncţionează ca un bastion contra socializării medicinei. Vechea Asociaţie amedicilor, WASP, a provocat renumelui medicilor masive daune. În lupta contraserviciului de sănătate „Medicare“, în anii 50 şi 60, aceasta şi-a arătatadevărata faţă şi s-a desconspirat ca fiind a)-total indiferentă faţă depacient şi b)-interesată doar în mărirea câştigului financiar al medicilor.“Medicul american Dr. Richard Kunnes a publicat un „expose“ asupra practicilorAMA, sub titlul „Banii sau viaţa“. La o adunare generală a AMA el şi-a dat focîn public legitimaţiei de membru. După părerea sa AMA erau iniţialele pentruAmerican Murder Association (Asociaţia ucigaşilor americani).

   Puterea şi controlul nelimitat alSindicatului este consfinţită şi întărită prin „National Academy of Sciences".Atunci când Morris Bealle a dezvăluit că preşedintele acestui for guvernamentalAlfred N. Richards, era în acelaşi timp şi unul dintre principalii acţionari aiconcernului Merck, acesta a trebuit sa demisioneze. Ceea ce nu a determinat peMerck să nu-şi mai plaseze oamenii în poziţii cheie şi nici pe unii medici sănu intre in conflicte de interese de dragul banilor. Astfel că după ce Richardsşi-a dat demisia, a fost numit pe aceeaşi funcţie Detlev W. Bronk, preşedinteleFundaţiei Rockefeller. Am scapat de dracu şi am dat da taică-su!

   Acest sistem este atât de eficientşi datorită faptului că Mass-media este complect sub control, în mod deosebitdupă cel de-al doilea război mondial şi după anii de război rece. Desigur că şiînainte existau în Europa astfel de structuri, dar ele erau divizate naţional.Ori acuma manipularea

mass-mediei se face global, ca şi vaccinările, ca şi pandemiile, ca şiCodex alimentarius…

   Acuma avem Comunitatea Europeanăcare să străduie să elimine toate mijloacele naturale de vindecare, şi să leînlocuiască cu substanţe chimice (iar Codex alimentarius exact asta şi face cunutriţia, care este cel mai important factor de păstrare a sănătăţii şi deprevenire a bolilor). Ni se spune că toate aceste sunt controlate. Şi aşa şieste, dar sunt controlate cu metode şi în scopuri complect inadecvate şi ostilenouă. Se va vedea că din spiritul ştiinţific nu a mai rămas nimic, la fel ca înpovestea cu „hainele împăratului“.

Cum se poate ţine în viaţă un sistemde sănătate bolnav?

  „Medicina modernă este negarea sănătăţii. Ea este astfel organizatăîncât nu serveşte sănătăţii omului, ci sie înşăşi ca instituţie. Ea face maimulţi oameni bolnavi decât sănătoşi!“

                                                                                                     Ivan Illich, sociolog şi autor

   Tottimpul se lasă impresia cum că medicina ar fi o ştiinţă exactă, şi culmea estecă tocmai aşa ceva nu poate fi medicina. O ştiinţă exactă este caracterizatăprin faptul că lucrează cu legi clare şi bine cunoscute, care nu se modifică.Cum este fizica. Prin folosirea consecvntă a logicii şi prin definirea clară aproceselor se pot trage concluziile corecte. O astfel de ştiină exactă este şi matematica,doar că aceasta are dezavantajul de a se mişca într-un spaţiu gol. Ca oameniînsă trăim într-o lume deosebit de complexă, plină de surprize, ai căreiparametrii nu îi cunoaştem exact. Tocmai şi de aceea matematica este de ajutordoar în anumite activităţi unde condiţiile rămân constante şi măsurabile, cumar fi de exemplu ingineria, arhitectura, electronic sau mecanica fină. Marilecuceriri din ultimele 200 de ani ne arată că aplicarea logicii funcţioneazădoar atunci când legile sunt cunoscute.

    Eibine, tocmai această „poveste de succes“ şi-ar dori medicina să o copieze, şide aceea insinuează mereu că este o ştiinţă exactă. Doar că aşa ceva nu poatenicicum fi, deoarece îi lipsesc condiţiile enumerate mai sus. În dorinţa ei de„glorie şi prea-mărire“, medicina uită că, spre deosebire de inginerie, ea arede a face cu oameni, cu oameni vii! Fiind orbită de foamea de glorie, uită cătrebuie să se poarte altfel decât cu un material mort, cum este cazul îninginerie. Fiecare fiinţă vie este extreme de complicată, infinit maicomplicată decât o maşină, astfel că reacţiile organismului nu pot fipronosticate şi băgate în ecuaţii dinainte.

  Desigur, oamenii sunt întrucâtva asemănători, dar asemănători şinicidecum identici! S-a incercat aducerea statisticii în ajutor, doar căaceasta lucrează cu grupuri, chiar dacă mari, dar totuşi cu grupuri de oameni.Iar de când statistica i-a dat un pumn în nas medicinei (vezi ratele demortalitate, vezi problematica vaccinărilor, etc.) medicina a început chiar săfugă de statistici, sau să le folosească pervers, doar pe cele „simpatice şimanipulate“.

   Încazul unei terapii, am întotdeauna de a face cu o fiinţă vie şi unică, şi nu neeste de nici un folos să ştim câte procente, statistic vorbind, ar reacţioa aşasau altfel, căci avem de a face cu un pacient, care, ca fiinţă umană este UNIC!Jongleria statisticilor este periculoasă pentru o „fiinţă unică“, deoarece probabilitateade predicţie, deci siguranţa unei terapii, este falsă. Şi mult prea mulţioameni au plătit glumele de genul acesta cu viaţa (vezi doar chemoterapia încancer, şi ne ajunge). Fiecare om este o „minoritate“!!!

   În aldoilea rând, presupunând că am cunoaşte toate procesele care se desfăşoară înfiinţa umană (la modul generic), suntem încă departe a cunoaşte toţiparametrii. Tocmai în această direcţie se încearcă foarte activ să se măsoareaceşti parametrii, chestiune care ridică enorm costurile unei diagnoze. Şi astapoate că n-ar fi nimic, dar rezultatele nu aduc prea multe clarificări înaceastă privinţă. Analiza sângelui (care are relevanţă doar pe timp extrem descurt, sângele fiind un ţesut lichid în permanentă mişcare şi schimbare) saufilmele Röntgen trebuiesc evaluate, şifiecare medic evaluează altfel. Dacă cu aceeaşi analiză ne prezentăm la 10medici, avem unsprezece diagnostice diferite, şi fiecare va spune că celălalt aemis un „diagnostic fals”. Faceţi o dată această experienţă. Mergeţi la treimedici diferiţi cu aceaşi radiografie, şi în cazul în care nu este vorba doarde o fractură, ci o un caz de osteoporoză sau ceva mai „suspect”, veţi rămânesurprinşi de diagnosticele emise.

   Un studiu statistic relevă că 31%dintre radiologi diagnozează acelaşi film în mod diferit, atunci când le esteprezentat de două ori, fără ca ei să ştie că este vorba de aceeaşi radiografie!!!Iar de astfel de „diagnoze“ depinde deseori direcţia terapeutică, şi deci implicitsoarta pacientului!

   Şi mai rău stau lucrurile în cazulanalizelor de sânge. Acestea sunt „instantanee de moment“. Medicul uită să văspună că LA MOMENTUL ANALIZEI, aveaţi aceste… valori de sânge. A doua zi elepot arăta altfel, iar a treia zi din nou diferit faţă de prima şi a doua zi.Valorile analizelor de sînge diferă de la o zi la alta, în funcţie decondiţiile de viaţă din momentul respectiv. Este ca şi cum ai vrea să evalueziun film artistic doar după 4-5 fotografii (clişee). Şi nici efectuarea deanalize zilnice nu ar fi o soluţie, căci cu cât mai multe analize avem, cu atâtmai puţin sigur va fi diagnosticul, aceste analize în fapt complicând,îngreunând diagnosticul. Fizicienii ştiu acest lucru de mult: fiecaremăsurătoare modifică starea de lucruri precedentă. Iar fizica cuantică neînvaţă mai nou că observatorul (măsurătorul) modifică, prin acţiunea sa dateleobiectului măsurat! Din punct de vedere psihic, fiecare persoană care seprezintă la laborator pentru analize, se află sub un anumit grad de stress,fapt măsurabil în analizele de sânge. Deci acţiunea în sine influenţeazăparţial rezultatul! La fel cum gândul obsesiv asupra bolii de care suferi,agravează boala.

   Profesorul de medicină Robert S.Mendelsohn din Chicago arată pe larg în cartea sa  că analizele de laborator cum ar fi analizasângelui, a urinei, radiografiile pulmonare, etc. sunt atât de contradictoriişi de greu de evaluat, încât utilitatea lor este îdoielnică.

   Şi să nu uităm că spitalele şimedicii sunt cele mai sigure locuri şi persoane care vă pot infecta cu totfelul de agenţi patogeni. Există bacili care pot fi găsiţi NUMAI în spitale(vezi recentul caz Toni Tecuceanu), iar persoanele care sunt „purtătoare“ decei mai mulţi agenţi patogeni sunt medicii, care vin în contact zilnic cu zecide pacienţi (persoane) diferiţi.

   Pe de altă parte însă, cu cât maimulte analize se fac, cu atât mai „frumos“ este câştigul realizat (la bani mărefer). Ceea ce nu înseamnă nicidecum că pacientul ar avea ceva de câştigat! Dincontră! Deci, QUI BONO?

   Al treilea punct important, careîmpiedică medicina să devină o „inginerie“ sau o „ştiinţă exactă“, esterealitatea faptului că omul este mult mai mult decât o maşină complexă sau unmecanism performant. Omul este în primul rînd o făptură sprituală! Ori aceastaînseamnă că toate funcţiile organismului sunt subordonate spiritului, şinicidecum invers. Astfel că oricum ingineria şi mecanica nu au ce să caute aici.

   Acolo unde medicina întradevăr afăcut progrese remarcabile, şi pe care le-am recunoscut şi apreciatîntotdeauna, este chirurgia de urgenţă, în cazul accidentelor. Acolo avem de aface întradevăr cu o situaţie (sau schimbare de situaţie) bruscă, apărută subitca influenţă indepnedentă venită din afară asupra organismului, ceea cedecuplează, pentru moment, acţiunea coordonatoare şi controlatoare a spirituluiasupra organismului. Iar în acest caz întradevăr se poate acţiona„inginereşte“, în cadrul unor parametrii concreţi, şi tocmai de aceea chirurgiade urgenţă este una dintre puţinele ramuri ale medicinei alopate care obţinesuccese şi care poate fi apreciată pozitiv! Un bun anatomist poate face minuniatunci când este cazul de a pune oase, vase de sânge, nervi şi ţesuturi lalocul lor normal, după ce au fost violent perturbate ca urmare a unui accident.

   Ceea ce nu înseamnă că ulterior sava obţine şi vindecarea. Ci doar că au fost restabiliţi „parametrii mecanici“.Restul, adevărata vindecare, trebuie să o realizeze organismul însuşi, prinpropria sa putere. În esenţă un bun chirurg este un bun meşteşugar. Desigur,lucru demn de admiraţie a cărei valoare nu poate fi diminuată! Pe de altă partechirurgii care recomandă operaţii (fără a fi vorba de un caz de prim ajutor,urgenţă sau accident) nu fac nimi altceva decât să fie „judecători în propriulcaz“. Deoarece operaţiile sunt foarte bine plătite! QUI BONO?

   Certitudinea faptului căorganismul este dominat de spirit (sau suflet, cum doriţi să-l numiţi) este unfapt care nu se potriveşte absolut deloc cu „ştiinţa exactă a medicinei“. Nu seva putea NICIODATĂ realiza standardizarea pacienţilor! Ori medicina alopatărefuză permanent şi de mult prea mult timp, să recunoască şi să accepte aceastărealitate. În ciuda nenumăratelor insuccese şi erori. Dr. Hamer (despre carevom vorbi mai pe larg în viitor) are perfectă dreptate atunci când afirmă cămedicina alopată este un „sumarium“ de ipoteze, dintre care aproape nici una nueste certificată ştiinţific!

   Astfel că studenţii la medicină şideci viitorii (sau deja actualii) medici au doar două soluţii: ori „cred“ ce lise spune, ori se apucă de altă meserie (sau specializare). Partea proastă estecă ei nu ştiu că doar „cred că ştiu“. Fapt pentru care, atunci când, ca şipacient sau om obişnuit, ridici o obiecţie, mai că nu eşti înjurat şi făcuttroacă de porci, pentru că ţi-ai permis să te îndoieşti de „credinţa“ lor.Credinţa de genul acesta este foarte periculoasă, căci îşi este sie însăşisuficientă.

   Hans Ruesch formula astfel:„Medicina modernă, care se bazează pe dubla absurditate a unui concept desănătate mecanicistic cuplat cu experimente de tip veterinar pe animale, estede multă vreme considerată de către adevăraţii specialişti în medicină ca fiindadevărata cauză a bolilor… Medicina modernă a devenit o dogmă care nu are nimicîn comun cu capacitatea de a purta discuţii inteligente şi demonstraţiipertinente la obiect, aşa cum se procedează în mod normal în temeleştiinţifice, ci, la fel ca şi orice religie, nu mai are nevoie de dovezi şiargumente şi se bazează doar pe „sentinţe şi credinţe împietrite“.  Cine ajunge să creadă ceva fără să maijudece, nu poate fi „scos“ din această inerţie. Credinţa înrădăcinată nu esteaccesibilă logicii. Tocmai de aceea medicina modernă poate fi definită ca fiindo religie, şi nu ca o ştiinţă!“

   Reusch arată pe bună dreptate cămajoritatea medicilor sunt ei însăşi victimele sistemului pe care

l-au creat. Doar puţini pot fi etichetaţi ca fiind „făptaşi“. Din păcatetocmai aceştia, puţinii, sunt cei care se află în poziţiile cheie şi care seîngrijesc ca nimic să nu se schimbe. Iar la aceste poziţii se ajunge doar cususţinerea activă şi eficientă a industriei farmaceutice. Este interesantfaptul că până nu de mult, principalii critici ai sistemului nu proveneau dinafară, ci erau medici, deci veneau din sistem. Şi acest lucru este din ce în cemai des observat în ceea ce priveşte metodele de terapie alternative. Tot maimulţi medici se orientează spre astfel de metode.

   Şi fapt îmbucurător, din ce în cemai multe persoane obişnuite (fără calificare sau diplomă medicală) seorientează spre astfel de metode şi au poziţii din ce în ce mai criticevis-a-vis de medicina alopată.

Studiul medicinei

   Întradevăr studiul medicinei adevenit astăzi un chin. Studenţii sunt supuşi unei presiune extreme ani de-arândul prin nenumărate examene pentru care trebuiesc învăţate pe dinafară câtmai multe detalii posibile asupra anatomiei, fiziologiei şi farmacologiei.Toată această cantitate enormă de materii trebuiesc învăţate pe dinafară,astfel că nu mai rămâne loc de discuţii sau întrebări asupra materiei în sine.Lucru care de altminteri nici nu este dorit. Şi vai aceluia cae se apucă să punăîntrebări sau să gândească logic. Gluma din mediul universitar este deja demult cunoscută: Ce face un student la medicină într-o cabină telefonică? Învaţăcartea de telefon pe dinafară!

   Înplanurile de studii ale majorităţii universităţilor şi facultăţilor demedicină, nu veţi găsi discipline ca homeopatia, acpunctura sau fitoterapia,deşi organizaţiile studenţilor au cerut mereu introducerea acestor discipline.Dar din asta nu are industria farmaceutică nimic de câştigat! QUI BONO?

   Şi întretimp Comisiile de aprobare a medicamentelor şi mai nou Codex alimentarius sestrăduie să de interzică a mai bea ceai de muşeţel sau de mentă, pentru că nuaduce nici un profit industriei alimentare. Se pare că un ceai absolut normal,dintr-o plantă lipsită complect de pericole cum este Jiaogulan-ul din China, vafi în curând interzisă în Germania. Pe ce motiv? Pe nici unul. Doar pentru căaşa vrea OMS şi concernele farma.

   Desprelunga poveste a Steviei rebaudiana, îndulcitorul lipsit de hidruri de carbondin America Latină, sa scria şi am scis de multe ori. Deşi planta nu are niciun efecte advers, ba din contră, industria farmaceutică în colaborare cu ceaagro-alimentară nu au admis încă această plantă ca aliment, ci doar casupliment cosmetic, de adăugat în apa de baie. Absolut penibil! Dar dacă se vada liber la Stevia, cine va mai cumpăra zaharină, care conţine ciclamat şi careeste dăunătoare ficatului? Nimeni! Deci QUI BONO? Noi da, ei însă nu.Ori aşa ceva nu vor permite concernele farma şi profesorii universitari de lafacultăţile de medicină. Şi nici politicienii care-şi plătesc campaniileelectorale cu banii dăruiţi de concernele farma.

  Medicamentele de sinteză chimică sunt obţinute din materii prime caresunt în fapt produse secundare (deşeuri) furnizate de industria chimică, lapreţuri foarte mici, deci se pot produce cu costuri foarte scăzute şi aduc uncâştig foarte mare. Ceea ce nu este cazul cu cultivarea plantelor, care estemai complicată, presupune costuri şi procedee mai mari şi mai complexe! Marjade câştig în cazul medicamentelor chimice este adesea de ordinul sutelor deprocente, uneori chiar 10.000 %!

   Dar să ne întoarcem la studiulmedicinei. Pe lângă permanenta şi voita împovărare cu materialul pe caretrebuie să-l înveţe, studenţii sunt simultan împinşi şi spre letargie.Studenţii sunt obligaţi în cadrul cursului de anatomie, să facă vivisecţii peanimale, fie ele broaşte sau şoareci. Cine refuză, nu ia examenul. Ce o fiavând în comun anatomia broaştei cu cea a omului, mă pot întreba eu cane-medic? Cred că în fapt nimic din ce ar putea fi întradevăr important. Doaraşa, de chestie. Disecţiile pe cadavre de asemenea, pot fi desigur importantepentru un viitor chirurg, dar cât de importante pot fi acestea pentru un internistsau un psiholog? Care vor avea de a face cu fiinţe şi organisme vii, şi nu vortrebui să facă operaţii? Ei, doar aşa, de chestie. Iar această „de chestie“face ca după ani şi ani de zile, pacientul să fie văzut doar ca un fel de„adunătură“ de organe.

   Stressul şi teroarea nu se terminăînsă pentru studenţi o dată cu absolvirea facultăţii. Urmează practica, saustagiatul, cum s-o mai fi chemând azi. Medic asistent. Şi Doamne Fereşte să teia medicul şef la „ochi“. Opinii critice? Le au doar sinucigaşii!

   Medicii de astăzi sunt absolutimpotenţi (nu mă refer aici la prostii, ci la incapacitate profesonală) fărămedicamentele şi injecţiile concernelor farma. În fapt, medicina modernă adegradat nobila meserie de medic la rolul de „vânzător de medicamente“. Şimăcar de acestea ar fi bune la ceva. Vânzător de chimicale. Partea bună (pentrumedic desigur) este că acestea au toate efecte adverse, sau secundare, şiastfel cabinetul va fi mereu plin cu pacienţi!

    Ni se spune mereu că produsele farmaceuticesunt „testate ştiinţific“. Ce înseamnă oare asta? În primul rînd se înţelegeprin aceasta faptul că au fost efectuate teste care certifică ceea ce sedoreşte a fi certificat. Cel mai bine funcţionează chestia asta cu ajutorulanimalelor, respectiv vivisecţiilor. De ce? Deoarece diferitele specii deanimale reacţionează în mod diferti la diferite substanţe chimice: „Există olege a naturii care are legătură cu metabolismul, conform căreia o reacţiechimică constatată la o specie, este valabilă doar pentru această specie, în timp ce pentru alte specii nu. Deseorireacţionează la aceaşi substanţă, două specii îndeaproape înrudite, de exemplu,şobolanii şi soarecii, în mod complect diferti“ ne spune Gianni Tamino de laUniversiatea din Padua.

   Asta înseamnă că aceia care cunoscaceste legi – şi cei care se ocupă cu experimente pe animale cunosc desiguraceste legi – trebuie doar să găsească specia „potrivită“ de animal, care săcertifice rezultatul care este dorit a fi obţinut!

   În cartea sa „Experimente peanimale sau ştiinţă“ profesorul Dr. Pietro Croce scrie următoarele: „Cu altecuvinte, este suficient să ştii care specie de animal trebuie aleasă, pentru aobţine un rezultat „alb“ sau „negru“, „bun“ sau „rău“, „superficial“ sau„adânc“, după cum se doreşte. Felul acesta de ştiinţă se poate „modela“ ca plastelina.Şi cel mai rău este că se lasă impresia că din aceaşi plastelină se poate creaşi sănătate pentru oameni!“

   După ce au fost făcute testările pe animalul „potrivit”, rezultatele suntprezentate autorităţilor care se ocupă cu aprobarea medicamentelor pentrudesfacerea pe piaţă. Totuşi studiile pe oameni nu sunt inutile, şi ele vor fiefectuate. Prin alegerea „inspirată” a condiţiilor de testare, cu ajutorulstatisticilor (şi de multe ori chiar prin manipularea datelor sau ascundereaunei părţi a acestora) se obţin rezultatele dorite. Iar faptul că anumite datenu se pot transfera de la animale la oameni, interesează mai puţin.    

   Spre exemplu 2 grame de Scopolaminsunt pentru un om mortale. Totuşi câinii şi pisicile pot suporta doze de câtevasute de ori mai mari. O singură Amannita phalloides poate ucide o familieîntreagă, dar pentru iepuri (care sunt foarte adesea folosiţi ca animele pentruexperimente de laborator) această ciupercă este un aliment obişnuit. Un porcspinos poate o singură dată să inghită tot atâta opium cât un morfinoman în 2săptămâni. Oaia este capabilă să înghită cantităţi enorme de arsenic. Pe dealtă parte migdalele pe care le mâncăm noi, pot omorâ o vulpe, iar pătrunjelulcare este nelipsit în alimentaţia noastră este otrăvitor pentru papagali.

   Penicilina care este folositoareomului, îi răpune de urgenţă pe cobai. Şi lista otrăvurilor poate continua lanesfârşit în ambele sensuri, pentru oameni cât şi pentru animale. Tocmai deaceea experimentele pe animale nu sunt edificatoare pentru oameni. Şi tocmaipentru că astfel stau lucrurile, în realitate adevăratele experimente se fac penoi şi copii noştri, de abea după ce medicamentul a fost aprobat pentrufolosire. Experimentele pe animale sunt doar un alibi, ele neputând oferi decâtrezultate false, şi doar administrarea acestor chimicale direct omului poate săne prezinte un tablou real asupra efectelor adverse ale medicamentelor.

   Experimentele pe animale sunt nunumai din punct de vedere etic de condamnat, dar sunt practic complect inutiledin punctul de vedere al omului, ca specie, pentru că ele induc în eroare! Unexemplu celebru este Contergan (Thalidomid). Ghinionul victimelor (şi au fostmii de victime) a fost acela că şoarecii pot suporta de 60 de ori mai multThalidomid decât omul, iar şobolanii de o sută de ori mai mult, câinii de 200de ori iar cobaii de 700 de ori mai mult. Toate aceste animale sunt frecventfolosite în experimentele de laborator (din Journal of the AMA – 20.10.1975).

  Persoanele (nu vreau să folosesctermenul de „oameni“ căci îl găsesc inadecvat în acest caz) care efectueazăastfel de experimente groaznice pe animale nu cred că pot fi altceva decâtsadici cu minţi bolnave. Ar trebui izolate din comunitate ca fiind periculoase,şi împiedicate pe viitor să-şi mai exercite fanteziile bolnave. Inutilitateaexperimentelor pe animale le este cunoscută acestor persoane, iar o întreagăramură industrială ignoră viaţa a mii de oameni numai de dragul câştiguluimaterial,

folosindu-i pe aceşti „psihopaţi“ şi experimentele lor macabre pe săraceleanimale. Experimente care nu au nici o relevanţă pentru om ca specie. Dar PECUNIA NON OLET!

   Cu o sută de ani în urmă, înAnglia se efectuau între 300 până la 800 de exerimente pe animale anual. În1982 au fost deja 5,5 milioane de astfel de „barbarii“. Anglia este singuraţară în care există obligativitatea raportării numărului de experimente peanimale. Aşa că vă puteţi închipui cam ce se petrece în USA, Germania, Franţasau prin alte părţi. Numărul cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă serioşicare au criticat experimentele pe animale a crescut în permanenţă, şi totuşiacestea nu au fost încă interzise, căci sunt interese şi sume prea mari de baniîn joc.

   Iar pe deasupra experimentele peanimale se fac în condiţii în care acestea sunt izolate de mediul lor natural,astfel că ele sunt expuse unui puternic strass (eliberare masivă de hormoni destress). Iar bolile pentru care sunt folosite sunt create artificial, ceea cenu se petrece în cazul omului. Faptul că organismul unui animal supus unuiastfel de „tratament“ reacţionează cu totul altfel decât ar fi „normal“ nupoate surprine, cel puţin din punct de vedere logic. Ce minte aiurită a pututsă conceapă terapii contra tumorilor la oameni, în experimente în care s-aufolosit animale cărora li s-au produs tumori în mod ARTIFICIAL. Numai opersoană limitată (cu un IQ apropiat de zero absolut) poate susţine o astfel ceconcepţie.

„Marile succese“ ale medicinei

   Care ar fi însă aceste maisuccese? Să luăm unul din exemplele pentru care medicina alopată se loveşte cupumnii în piept precum Tarzan, regele junglei. Prelungirea ratei de viaţă aoamenilor. Nemţii au un proverb care spune: „Să nu crezi niciodată decâtstatisticile pe care le-ai falsificat tu însuţi.“ Prelungirea ratei de viaţă sedatorează scăderii mortalităţii infantile precum şi dispariţiei războaielor înEuropa şi cele două Americi. Dacă am face abstracţie de aceşti doi factori,mândria noastră s-ar topi ca untul în tigaie. Rata de viaţă în realitate chiara scăzut.

   Cei care treceau cu bine de aniicopilăriei şi nu aveau ghinionul să se afle în timpul vieţii într-o zonă derăzboi, trăiau chiar mai mult pe vremuri. Cât despre ultimele luni sau ani deviaţă legaţi la furtunurile instalaţiilor din spitale, nu cred că este vorbachiar de prelungirea vieţii, ci mai degrabă de prelungirea chinurilor. În fondmi se pare destul de absurdă isteria supravieţuirii cu orice preţ, atâta timpcât până astăzi, cel puţin din câte ştiu eu, nu a trait nimeni veşnic.

   Dispariţia multor afecţiuniinfecţioase se datorează în primul rând condiţiilor de viaţă, alimentaţie şicelor de igienă şi sanitare pe care lumea civilizată le-a acumulat în ultimeledouă sute de ani. Ori apa curată şi instalaţiile sanitare nu au prea mult de aface cu medicina alopată. Cât despre nutriţie, care se ştie cât de importantăeste (şi se mai ştie astăzi cu certitudine că este unul dintre factorii primaricare favorizează apariţia cancerului) ei bine, aşteptaţi un pic să vedeţiprimele efecte concrete ale lui Codex alimentarius, şi după aceea mai stăm devorbă.

Eradicare sau dispariţie?

   Epidemiile nu se răspândesc aşa „pur şisimplu“. Fiecare boală are nevoie de anumite condiţii prielnice ei, pentru a setransforma într-o epidemie. Lepra, deşi este o boală greu transmisibilă, afăcut ravagii în Europa atâta timp cât oraşele erau strâns închise întrezidurile de apărare, ceea ce făcea ca oamenii să trăiască înghesuiţi. Înmomentul în care oraşele s-au lărgit peste aceste ziduri de apărare, iarpopulaţia a câştigat un aşa-numit „spaţiu vital“ absolut necesar, lepra adispărut. Fără să fi existat vreodat un vaccin contra leprei.

   Şi cazulciumei este similar. Ciuma se răspândea cu ajutorul şobolanilor, mai exact al puricilorcare trăiau pe şobolani. În Evul Mediu majoritatea oamenilor dormeau pe jos, pepaie, îndeobşte în colibe de chirpici. Paturile erau un lux la acea vreme. Odată cu creşterea standardului de viaţă, cu construirea ce case din piatră(cărămică) şi cu folosirea paturilor pentru o tot mai mare masă a populaţiei, adispărut şi ciuma, fără a exista împotriva acesteia vreun vaccin. Desigur că audispărut şi şobolanii din locuinţe, cu purici cu tot.

   Dacăprivim rata mortalităţii infantile din epidemiile de holeră pentru Hamburg din1821 până astăzi, vom vedea că aceasta a crescut până în 1892, când a avut locmarea epidemie de holeră (30%). Din acel moment rata cazurilor de holeră,respectiv a mortalităţii sugarilor din cauza holerei a scăzut permanent (cu oîntrerupere în timpul celor două războaie mondiale) şi a căzut pentru primaoară sub 2% în 1956. Ce sa întîmplat? S-a introdus vaccinarea? Aiurea, nuexistă vaccin contra holerei! Din 1893 a fost introdusă în Hamburg filtrareaapei potabile din Elba prin metoda „cu nisip“, fapt care a dus la o rapidăscădere a bolilor infecţioase în general, nu numai a holerei!

   Un alt factor de diminuare abolilor, mult mai important decât vaccinarea, este introducerea agriculturiiintensive (mai ales prin introducerea pe scară largă a cartofului) începută cucirca 200 de ani în urmă. Până atunci în general populaţia Europei flămânzea,fapt ce ducea la o slăbire a sistemului imunitar. În ţările sudice a contribuitalături de cartof şi introducerea culturilor de porumb.        

   Trebuie să ne fie foarte clar cădispariţia foarte multor boli în Europa cel puţin, se datorează condiţiilorprielnice de hrană, apei potabile curate şi măsurilor de igienă civilizate. Şinicidecum vreunui vaccin. Nu numai ciuma şi lepra, holera şi scarlatina audispărut din Europa, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru sifilis şigonoree. Iar contra acestora nu există şi nu a existat vaccinare. Ci igienă!

Victime şi consecinţe

   Estedestul de scandalos faptul că se menţin în continuare tot felul de programe devaccinare şi se induc tot felule de pandemii inexistente doar pentru a hrănifoamea veşnică de profit a concernelor farma. Problema este însă întradevăr dedomeniul justiţiei în momentul în care avem în vedere prejudiciile aduse prinvaccinare sănătăţii sutelor de mii de oameni!

  De abeaîn ultimii ani s-a început o analiză sistematică a îmbolnăvirii populaţiilorprin vaccinare. În marea lor majoritate sunt iniţiative private, demarate devictimele vaccinărilor, sau de familiile acestora. Doar relativ puţini mediciau avut curajul să se angajeze pe această cale, să vorbească deschis despreaceste lucruri, marea majuritate a corpului medical temându-se de represaliidin partea castei preoţilor şi a inchiziţiei care apără religia alopată. Şidesigur nu mai puţin a concernelor farma.

   Legiledin multe ţări fac viaţa uşoară pentru industria farmaceutică. Sub ameninţareaunei epidemii, sau mai nou a unei pandemii inventate, se decredează vaccinareaforţată, ministerele şi organele de resort pornesc campanii publicitare debăgat frica-n oasele cetăţenilor, iar concernele, mai nou, sunt absolvite deorice răspundere penală în cazul unor efecte adverse sau a unor prejudicii adusesănătăţii cetăţenilor. Dacă vreun cetăţean se plânge de astfel de efecteadverse, i se cere să facă dovada că acestea sunt cauzate de vaccinare, lucrudeseori dificil, deoarecec multe dintre aceste efecte se văd abea după ooarecare bucată de timp, uneori chiar după ani de zile.

   Aşa cevaeste cu atât mai greu de dovedit în cazul copiilor sub 4 ani, unde perturbărilede dezvoltare nu sunt uşor şi rapid observate. Multe dintre prejudiciile deordin neurologic aduse prin vaccinare copiilor sunt etichetate ca fiindînnăscute şi astfel nu au nici o şansă în faţa instanţei.

  Primele cercetări sistematice şiştiinţifice ale prejudiciilor cauzate creierului de către vaccinuri au fostpublicate de profesorul Lucksch, patolog de la Universitatea din Praga, între1924-27. El a conscrat si termenul de „encefalită postvaccinală“. Realitateafaptului că vaccinurile afectează creierul copiilor mici a putut fi arătatăprin EEG (electroencefalografie): la 40-50% dintre copii, după vaccinare, aufost astfel măsurate anomalii. (Radtke, citat după Buchwald în „Die MedizinischeWelt", 1965 precum şi Gian-Franco Marchesi, Angelo Quattrini,„Riv.Nevrol.", 1976).

    Patologul olandez E. de Vries adovedit mai târziu că doar copii peste trei ani reacţionează cu o inflamaţie acreerului. La cei sub trei ani reacţiile se desfăşoară fără astfel deinflamaţii (encefalite), astfel că pentru copii sub trei ani diagnosticulpoartă numele de „encefalopatie postvaccinală“. Acest lucru este importantdeoarece mulţi medici consideră că dacă există vreo reacţie aceasta poate fidoar una inflamatorie. Şi drept consecinţă o influenţă negativă a vaccinuluifără o prezenţă a unei inflamaţii a creierului sau a altor organe, se excludeautomat, ceea ce iată, este fals.

   Dacă avem în vedere că în ultimii ani din ce în ce mai mulţi şi maimult, copiii sunt vaccinaţi, începem să avem bănuiala că prin aceasta se cautăde fapt vaccinarea acelui grup de vârstă în care , dacă apar efecte adverse,ele nu vor putea fi puse pe seama vaccinurilor. (Ceea ce pentru mine ca fiinţă umană şi ca părinte, echivalează cu ocrimă, asta să fie clar!)

   Principalele simptome care potapărea fie singure, fie combinate, sunt:

-somnolenţă sau răsturnarea (inversarea) ritmului normal de somn;

-apatia;

-ţipetele prelungite fără motiv;

-atacurile de crampe care nu pot fi potolite cu nimic;

-deficienţe de intelect;

-în unele cazuri, idioţia;

   Atunci când apar astfel desimptome, trebuieşte întotdeauna să se cerceteze situaţia vaccinărilor. Dr.Buchwald relatează că: „Multe clinici nu chestionează în astfel de cazuri,asupra vaccinărilor făcute. Aparent, pentru a nu discredita vaccinarea în ochiioamenilor şi pentru a nu afecta <moralul vaccinărilor>. Asta înseamnă cămedicina şcolastică consideră convingerile şi cunoştinţele ei ca fiind maipresus de daunele provocate copiilor.“

   Cazurile de incidente provocate devaccinări trebuiau raportate în Germania încă din 1875. Dar statisticileacestea nu au fost niciodată prezentate oficial publicului. Atunci când s-au cerutaceste date autorităţile respective au invocat „jurămânul de tăcere almedicului“ precum şi „protecţia datelor“ (adicăascunderea datelor faţă de cetăţeni!). Foarte multe cazuri ori nici nu suntraportate ca atare de medicii de familie, ori sunt etichetate de autorităţi cafiind „ereditare“ sau „întâmplătoare“, astfel că statisticile cazurilor deefecte adverse prezentate de autorităţi şi de concernele farma sunt foartemici. Astfel, în cazul vaccinului pertussis, jurnalul „Daily Telegraph“- din 10.05.1978vorbeşte despre 1 caz la 100.000, Dr.Steiman de la Univesritatea din Stanfordvorbeşte de 1 caz la 50.000, în jurnalul „The Lancet“ apare cifra de 1 la30.00.  În Suedia au fost deja în anii 60riscurile complicaţiilor neurologice cauzate de aceste vaccin estimate la 1 la3.500 iar riscul de deces la 1 din 54.000 („British Medical Journal", 2(320), 1967) şi în consecinţă părinţii nu sunt sfătuiţi să accepte pentru copiilor o astfel de vaccinare

   În USA, în legătură cu acestvaccin au fost deja plătite despăgubiri de mai multe miliarde de dolari. Iarsituaţia este asemănătoare în cazul vaccinării contra rujeolei. Dar întotdeaunaeste găsită o motivaţie pentru a se devia acuzaţia asupra vaccinurilor. Ca deexemplu „deficienţă de oxigen la naştere“. Deşi părinţii certifică ( şi demulte ori nu numai ei) faptul că până în momentul vaccinării copilul secomporta perfect normal, iar problemele au apărut de abea o dată cu vaccinarea.

Cine va salva omenirea de„salvatorii“ ei?

   Cît de mare sau de mică este ratade risc în cazurile de vaccinare, nu cred că-i poate încălzi cu ceva pepărinţii copiilor care au de suferit, doar în baza ideei că „vaccinarea oferăprotecţie“. În fond şi la urma urmei, oare nu ar trebui ca noi cu toţii să fimprotejaţi, sau să ne protejăm singuri, faţă de astfel de instituţii şiministere, concerne farma şi dogme medicale? Propaganda care vrea să neconvingă mereu şi din ce în ce mai des să ne lăsăm „înţepaţi“ nu are decât douăarme: panica şi frica!

   Foarte punctual, la începutulfiecărei noi campanii de vaccinare, mass-media ne prezintă tot felul de ştiriapocaliptice despre Ebola în Africa, găini bolnave în Hong-Kong sau filme SF cucine ştie ce virusuri ucigătoare. Pură întâmplare? Nu mai cred de mult timp în„pura întâmplare“. Dar niciodată nu ni se spune cât de astronomic de mică esteposibilitatea ca un copil să se îmbolnăvească de afecţiunile contra cărora sevaccinează, comparativ cu posibilitatea, statistic cu mult mai mare, caefectele adverse să-şi facă simţită prezenţa.

   Un prieten de-al meu a aflat de lacopii săi că urma să se efectueze o vaccinare contra hepatitei B în şcoala undemergeau. El sa opus acestei vaccinări, dar autorităţile şcolare au vrut să-l obligela a accepta vaccinarea pentru copii lui. Drept urmare, omul s-a dus cu copiilui la şcoală şi i-a spus medicului următoarele: „Voi lăsa să fie vaccinaţicopii mei dacă îmi puteţi răspunde prin DA măcar la una dintre următoareleîntrebări: 1 - puteţi să-mi confirmaţi în scris şi semnaţi că vaccinul îi vaproteja pe copii mei contra hepatitei?; sau 2 - îmi puteţi confirma în scris şisemna faptul că vaccinul nu va produce nici un fel de efecte adverse copiilormei?“ Medicul a renunţat la vaccinarea copiilor prietenului meu, ca de altfelşi autorităţile şcolare! Iată că se poate, oameni buni!

   Ceea ce, pe de altă, parte aratăcă medicilor le sunt foarte bine cunoscute riscurile vaccinării! Iar faptul căei nu fac cunoscute aceste riscuri părinţilor sau pacienţilor, este o încălcarea Jurământului lui Hippocrat (sau sescrie Hipocrit? Nu mai sunt sigur.) Cunosc o serie de medici personal, carenu

şi-au vaccinat copii niciodată, cu nici un vaccin.  Dovezile de vaccinare se pot uşor falsifica,nu-i o problemă pentru un medic. Şi cine poate dovedi după un an sau doi că uncopil anume nu a fost vaccinat? Nimeni!

   Deşi efecte adverse pot aparepractic după fiecare vaccin, totuşi există anumite efecte care apar la anumitevaccinuri mai frecvent, deci care sunt „tipice“. Desigur că nu este intenţiamea de a face aici o prezentare exhaustivă a acestora. Există deja destulăliteratură de specialitate scrisă de medici care se opun cu curaj vaccinărilor.Totuşi voi încerca să prezint pe scurt câteva dintre aceste „simptome“.

Vaccinul antitetanos

   Atîtatimp cât nu trebuie să semneze nimic, medicii jură pe binecuvântarea pe carene-o aduce vaccinarea. Dacă însă prejudiciile al rămâne şi în seama lor (nunumai a părinţilor) ei bine, atunci imediat bate „ora adevărului“ care ne aratăcât de incerte sunt poveştile despre vaccinare.

   Ce săspunem deci despre vaccinarea antitetanos, cînd în fiecare manual de medicinăse poate citi că tetanosul nu lasă în urma lui o imunitate în organism? Poţi săfaci tetanos şi de o mie de ori! Şi atunci, pentru ce o imunizare contratetanosului? Bacilul tetanosului poate fi găsit mai ales în balega de cal,rareori în pământul vechi din grădină sau pe obiectele ruginite. Bacilul esteanaerob, ceea ce înseamnă că poate exista doar acolo unde nu este aerulprezent. 

   Rănile deschise şi/sau sângerînde nu prezintănici un pericol. Periculoase sunt de exemplu înţepăturile (de spini, ace, cuie,etc.). Boala poate fi întâlnită aproape exclusiv în ţările sărace, unde seumblă desculţ şi unde pot apare uşor înţepături în tălpi. De asemenea în acesteţări există, datorită modelor tradiţionale sau cerdinţelor religioase, obiceiulde a strpunge pielea cu diferite obiecte ascuţite. Statistic vorbind insă,tetanosul apare în aceste ţări cel mai des ca urmare a unui ombilic incorecttăiat şi mai ales incorect dezinfectat, la un nou-născut.

   Înţările indstrializate, tetanosul a dispărut în aceaşi măsură ca şi căruţele cucai în faţa automobilelor. În ultimii ani în Germania numărul înbolnăvirilor seridică anual la circa 20 de cazuri (la o populaţie de peste 80 de milioane!!!)iar numărul deceselor provocate de tetanos este egal cu zero. Statisticile nemai arată că în marea majoritate tetanosul apare în cazul persoanelor de peste50 de ani. Dar vaccinaţi sunt cu precădere copiii! Cu antibioticele pe care leavem la dispoziţie astăzi, boala se poate uşor vindeca. Toate aceste realităţinu justifică în nici un fel vaccinarea copiilor contra tetanosului. Cunoscutulchirurg profesoe Hackethal scria o dată: „De cel puţin 30 de ani am renunţat larecomandarea generală de a se vaccina contra tetanosului în cazul fiecăreităieturi sau răniri. Practic nici unul dintre pacienţii mei nu au dorit să sevaccineze, după ce le-am prezentat reţinerile mele faţă de această vaccinare.Şi nu îmi cunoscut este nici un caz de tetanos!“

Vaccinul antigripal

   Faptulcă aşa-zisul vaccin antigripal în fapt doar înrăutăţeşte o gripă (vorbim aicidespre gripa sezonieră) este un  lucrudeja cunoscut. Iar acest lucru este destul de uşor de clarificat: vacinul estefăcut contra „gripei adevărate“ aşa-numita „influenza“. Dar aceasta esterelativ rară, deşi OMS se pare că vrea să ne „maltrateţe“ în fiecare an cu câteo pandmie de minciuni porceşti. Marea majoritate a răcelilor, care sunt numitegeneric popular „gripă“ au ca şi cauză circa 300 de alţi agenţi patogeni. Ceeace înseamnă că la persoanele care doar au răcit, vaccinul le va „declanşa“suplimentar şi o „influenza“, ceea ce desigur că va face ca situaţia să seînrăutăţească şi să apară complicaţii. 

   Încadrul unui proces de prejudicii (despăgubiri) pentru vaccinul gripal,directorul Institutului Pasteur din Paris, Prof. Mercie, a fost întrebat pentrucare motiv este acest vaccin mereu preparat şi vândut, deşi se cunoaşteineficacitatea lui. Răspunsul profesorului a fost: „Pentru că astfel ne putemfinanţa cercetările!“ QUI BONO?

Vaccinul contra muşăturii de căpuşe

   Şi înacest caz putem vedea cum este folosită mereu şi mereu aceaşi schemă: o boalăextrem de rară, care chiar şi în manualele de medicină este considerată oraritate greu de găsit, este transformată în ameninţare publică de îndată cevreunuia i-a trecut prin cap să manufactureze un vaccin în direcţia asta.

   În cazulde faţă boala se numeşte meningo-encefalită (de primăvară), deci o inflamaţie acreierului sau a membranei care înveleşte creierul. Această boală este foarterară, datorită unei serii de condiţionări, care nu sunt însă aduse lacunoştinţa oamenilor:

-apare doar în anumite regiuni (regiuni endemice)în care este prezent virusul. Principala regiune este Austria, precum şi câtevazone de la vărsarea unor râuri secundare în Dunăre;

- la munte, peste 1.000 de metri, boala nu existăca urmare a teperaturilor scăzute din an;

- chiar şi în regiunile endemice, doar una din 20.000 de căpuşe estepurtătoarea virusului;

- deoarece virusul se află în intestinul căpuşei şi nu în „acul“ ei, existăpericol doar faţă de căpuşele care au supt complect, deci care sunt pline, demărimea unui bob de linte. De regulă căpuşele sunt indepărtate înainte de a seajunge la această fază;

- chiar şi în cazul muşcăturii unei căpuşe infectate, în 60-70% dintrecazuri nu se întâmplă nimic, iar în 20-30% din cazuri, apar unele simptomeasemănător gripale. Doar în10% dintre cazurile rămase se ajunge la infecţie acreierului;

- dintre aceste 10%, circa 90-95% se ajunge la o vindecare de 100%, în3-10% din cazuri rămân prezente anumite simptome, şi doar 1-2% evoluează letal.Şansa unei astfel de evoluţii este de 1-2  la 20 de milioane (în regiunile endemice sub1.000 de metri altitudine);

   Doar căşansa efectelor secundare ale vaccinului este cu mult mai mare. Conformziarului german „arzneitelegramm“, şansa efectelor adverse este de 1 la 32.000,şi aceasta conform statisticilor oficiale, nu însă şi a celor neoficiale. Deşiaceste date sunt cunoscute industriei farmaceutice, vaccinul este pe maideparte produs şi comercializat din motive financiare. Şi apropos, acest vaccinnu oferă protecţie contra Boreliozei, care este mult mai des transmisă princăpuşe. În cazul Boreliozei nu există vaccin!

Vaccinul contra rubeolei

   Rubeola este o afecţiune viralănepericuloasă. Care apare la marea majoritate a copiilor. De regulă boala are odesfăşurare usoară, cu simptome slabe de boală, şi doar foarte puţini pacienţidezvoltă pe piele tipicele pete. Singurul pericol real rămâne acela alafectării embrionului (foetusului), atunci când o femei însărcinată seîmbolnăveşte în primele patru luni de sarcină. Acesta este şi argumentulprincipal în favoarea vaccinării. Dar şi aici realitatea este cu totul alta:mai multe studii efectuate în Franţa şi Germania arată că circa 90% dintrefetele de sub 20 de ani dispun deja de o imunitate contra rubeolei. Aceastăimunitate naturală protejează în proporţie de 95-98% contra unei eventuale adoua îmbolnăviri, în timp ce în cazul imunităţii obţinute artificial prinvaccinare rata de risc pentru o a doua îmbolnăvire, după pubertate, este deîntre 50 până la 100%!!! aşa cum constată specialista în virologie DorotheeHorstmann de la New Heaven/Conneticut. Asta înseamnă că vaccinul practic nuoferă nici o protecţie, în comparaţie cu trecerea în mod natural printr-o boalăcare nu are o evoluţie deloc agresivă. Imunizarea prin boală este sigură şi delungă durată, în comparaţie cu vaccinarea“ afirmă pediatrul Prof. Huber. (Prof.Ernst Gottfried Huber în „Der Kinderarzt", 23. Jahrgang, 1992)

   Revista „Medical Tribune“relatează despre cazuri de mame vaccinate care au adus pe lume copiihandicapaţi. Invers însă, o îmbolnăvire în această perioadă fără ca mama să fifost vaccinată anterior nu duce automat la prejudicii pentru copil. Prof.Holzgreve (Universitäts-Frauenklinik in Münster) a relata asupra 92 de mameinfectate cu rubeolă. Din aceste 92 de cazuri, în 83 copii au fost aduşi pelume fără a fi infectaţi cu rubeolă, deci fără handicapuri.

   O soluţie inteligentă (mai existăuneori şi aşa ceva, dar foarte rar, din păcate tot aşa de rar ca o „minune“) afost adoptată de Oficiul de sănătate al oraşului Stuttgart: au fost testatefetele pentru anticorpii contra rubeolei, iar vaccinul a fost recomandat doaracelora care nu prezentau anticorpi. Astfel se poate evita o imunizare(vaccinare) inutilă, a unei persoane care este deja imună prin evoluţianaturală a bolii. În loc să se vaccineze orbeşte toată populaţia (lucru care desigurcă măreşte încasările concernelor farma), copiii cu rubeolă ar trebui trimişila şcoală astfel ca să se „molipsească cît mai mulţi şi să-şi câştigeimunitatea naturală şi sigură, pe durata întregii vieţi.“

   Pe de altă parte toate aceste„boli ale copilăriei“ ca rubeola, rujeola, oreionul, varicela, au logica lor(natura nu face nimic iraţional, nu este „om de ştiinţă“!). Sunt, dacă vreţi,„exerciţii ale pompierilor“, în care sistemul imunitar al copilului seantrenează şi întăreşte. În popor se ştie acest lucru, şi se spune că un omsănătos trebuie să facă bolile copilăriei. Omul de la ţară, nepervertit deinterese financiare sau de „glorii“ medicale, este mult mai înţelept, ca urmarea observaţiei contiunue naturii.

   Şi oare medicii nu se întreabă dece oreionul (la băieţi ) şi rujeola (la fete) sunt atât de blânde, practicinofensive, în copilărie, şi atât de severe după pubertate? Oare nu esteaceastă „politică“ a naturii un mod de selecţie de o inteligenţă dar şiduritate implacabilă? Nu sunt medic şi poate este mai  bine aşa, căci pot gândi liber şi alternativ.

   Părerea mea este că naturaoperează inteligent o selecţie care deşi nu este plăcută pentru omul caindivid, are logica ei. Bărbaţii care fac oreion după pubertate, riscădiminuarea semnificativă a capacităţii reproductive, iar femeile care facrubeolă tot după pubertate riscă, în perioada de sarcină, să piardă copilul! Dece? Pentru că, probabil, natura bolchează astfel liniile reproductive care suntslabe din punct de vedere imunitar. Altfel spus, natura încearcă să reducă astfelposibilitatea de reproducere, şi impicit a celei de transmitere mai departe, lageneraţiile următoare, a unor caracteristici „slabe“! Iar noi, oameniiîngânfat-ştiinţifici, ne închipui în nebunia noastră că suntem mai grozavidecât natura, decât Creaţia. Iar pentru asta plătim, şi de cele mai multe oridin păcate, nu plătesc „îngânfaţii“ ci alţii, complect nevinovaţi!

   Pe vremuri, oreionul de exempluera la copii ceva tot aşa de normal ca şi schimbarea dinţilor. După ce un isteţa creat vaccinul, a început şi isteria. A încerca să elimini bolile copilăriei(mai ales prin vaccinare!) este un lucru mult mai păgubos decât a le lăsa să sedesfăşoare aşa cum este normal şi cum o cer legile naturii. Ceea ce uitămedicina alopată în îngânfarea ei este că omul nu este o maşină, ci o parte structuralintegrată a naturii. O importantă parte componentă a acesteia. Iar atunci cândîncerci să „spargi“ acest echilibru, nu poţi să te aştepţi decât la lucurirele, la insuccese. Din nefericire şi noi, oamenii obişnuiţi, uităm acestlucru, şi ne lăsăm dezinformaţi de cei pentru care PECUNIA NON OLET!

Consecinţe complexe:Alergiile

   Fiecare vaccinare înseamnăintroducerea de proteine străine în organism. Iar aceasta pe căi absolutanormale. Desigur că introducem în organism proteine străine, o dată cu alimentaţiaabsolut necesara supravieţuirii (alimente solide şi lichide), dar acestea nusunt introduse direct în circuitul sangvin, ci în stomac-intestine, unde existămecanismele specializate de sute  de miişi chiar milioane de ani, şi unde sistemul imun îşi plasează 80% din resurselesale. Introducerea de proteine străine pe căi nenaturale ridică însă o serie deprobleme şi pericole.

   Se ştie foarte bine în medicină căatunci organismul reacţionează cu măsuri de apărare împtriva proteinelorstrăine lui. O astfel de reacţie este denumită Alergie, iar în cazurile extremese poate ajunge la un „şoc anafilactic“, care duce în scurt timp la deces.

   Există interesante legături„încrucişate“ între vaccinul contra variolei şi apariţia febrei fânului (rinitaalergică). Atât febra fânului, ca afecţiune recunoscută medical, cât şivaccinul contra variolei, au apărut practic simultan, în aceaşi perioadăistorică. Samuel Hahnemann, fondatorul homeopatiei, nu făcea nici o referire,în 1796 în celebra sa lucrare „Organon der Heilkunst", la aceastăafecţiune, căci ea nu exista pe vremea aceea. Prima referire asupra boliirespective apare în sec.XIX în Anglia, ţară unde au fost de asemenea pentruprima oară administrate vaccinuri contra variolei (J.Bostock, 1819). Şi iarăşicurios, bolnavi nu erau ţăranii (care aveau de a face cel mai mult cu fânul,glumesc, dar doar în privinţa fânului) ci ea apărea în rândul orăşenilor decondiţie financiară bună. Aceasta deoarece la vremea respectivă vaccinarea nuera obligatorie, astfel că se vaccina numai cine avea bani pentru aşa ceva (câtde păgubos poate fi uneori să fii bogat!). Şi Sticker a putut observa acelaşifenomen în 1908 în Germania. Asta înseamnă în clar-text, că boala apărea acolounde se vaccina, şi nu acolo unde exista polen de flori!

   Între 1926 şi 1930 boala era încăatât de rară, încât medicul H.Petov nu a putut-o găsi în rîndul a circa 7.000-8.000de bolnavi care au fost găzduiţi de spitalul Charite din Berlin în aceastăperioadă (nici măcar în lunile Mai, Iunie şi Iulie, deci vara, când „polenuleste în floare“). Statisticile arată că pe vremuri boala apărea mai ales în aldoilea deceniu de viaţă, ceea ce iarăşi se corelează cu vaccinarea care seefectua în jurul vârstei de 12 ani. De abea de prin anii 60, de când s-aînceput vaccinarea tot mai intensivă şi a unui număr din ce în ce mai mare decopii, afecţiunea a început să apară şi la virste mai mici în copilărie.

   De altminteri şi neurodermita,care şi ea era acum câteva decenii practic necunoscută la copii, prezintăaceleaşi similitudini cu vaccinările. Pe lângă clasicele alergii, diabetuljuvenil a crescut şi el în frecvenţă, iar bănuite sunt de asemenea vaccinurile.Faptul că acestea pot provoca daune de dezvoltare copiilor este un aspect carenecesită de urgenţă o atentă analiză. Dar credeţi că ea va fi făcută? Desigurcă nu, deoarece vaccinurile sunt „sigure şi eficace“. Literă de „dogmă“!

Daunele aduse sistemului nervos

   Dar există în mod evident şi încăalte repercursiuni negative, mult mai grave, pe care ni le provocaă „epidemiavaccinărilor“. Şi anume daunele neurologice provocate de vaccinuri. În aceastădirecţie dispunem la ora actuală de o adevărata avalanşă de lucrări, studii,dovezi şi experimente, care indică faptul că vaccinul cu substanţele pe care leconţine, provoacă daune sistemului nervos al copiilor, daune de cele mai multeori ireparabile!

   Multe dintre virusurile folositeîn vaccinuri sunt periculoase şi în sensul că ele pot provoca o encefalită(inflamare a creierului). Din această cauză ele trebuiesc să fi „slăbite,atenuate“. Doar că nu toţi copii reacţionează la fel în faţa acestor virusuri„atenuate“, şi aceasta în funcţie moştenirea genetică, de constituţia generală,de starea imunitară momentană sau de alte aspecte externe, cum ar fi de exemplunutriţia sau stressul. Deoarece aceşti parametrii de cele mai multe ori nu suntluaţi  sau nu pot fi luaţi în considerare,vaccinarea se transformă într-o „ruletă rusească“ pentru copiii sănătoşi.

   Şi în cazul autismului aparaceleaşi ciudate coincidenţe ca şi în cazul rinitei alergice: şi aiciafecţiunea a început să apară simultan şi în aceleaşi pături sociale ca şivaccinarea (anti-pertussis la copii). Înainte de 1943 cazurile de autism senumărau pe degete. Până în 1960 erau cunoscute doar vreo 150 de cazuri, dar înanii 60 încoace rata cazurilor a crescut permanent, la ora actuală având doarîn USA un copil din 150 bolnav de autism (rata de 1 la 150 este confitmată deCDC-ul american, deşi se pare că procentul adevărat este în jur de 1 la 60).Faptul că s-a recunoscut în mod oficial că vaccinurile pot provoca atacuri decrampe (spasme), inflamaţii ale creierului şi eventuale deficienţe deintelogenţă mergându-se până la epilepsie, confirmă bănuiala că şi în cazulautismului, afecţiune în care sistemul nervos este grav afectat, totvaccinurile se află pe primul loc în lista „suspecţilor“.

Moartea subită a sugarilor (Sudden Infant Death Syndrome = SIDS)

   Moartea subită a sugarilor, caresunt găsiţi morţi în pătuţurile lor, fără vreo aparentă boală anterioară, aprilejuit foarte multe discuţii. Studiile americane şi australiene ne arată căaproximativ o jumătate dintre sugarii decedaţi fuseseră cu 1-4 săptămâniînainte de deces, vaccinaţi. Acest fapt coincide cu alte observaţii, conformcărora tot în această perioadă de timp, de până la o lună după o vaccinare,apar o serie de alte simptoe îngrijorătoare, cum ar fi febra, voma, atacurilede crampe (spasme) sau epuizarea. Astfel de simptome apar mai ales după ovaccinare DPT, dar ele pot fi întâlnite şi în cazul altor vaccinuri.

   Dealtminteri, nu poate să nu te ducă mintea la faptul că între toate acestelucruri există prea multe coincidenţe care arată toate cu degetul sprevaccinare. Brusc, începând din anii 50, şi pe măsură ce trece timpul şi creştenumărul de vaccinuri recomandate mai ales copiilor mici, apar din ce în ce maimulte cazuri de afecţiuni care practic pînă la acea vreme erau necunoscute, sauafectau un număr atât de mic de copii, încât nici nu erau menţionate caafecţuni în manualele de medicină.

   Cum sepoate explica, mai exact „prin ce“ se poate explica o rată atât de ridicată decopii (milioane de cazuri) care suferă de autism, de deficienţe de concentrareşi atenţie, de diferite forme de deficienţe neurologice, de la uşoare până lagrave.

    Careanume substanţă este capabilă de astfel de rezultate? Căci în mod evident estevorba de o „substanţă“ anume, toate aceste afecţiuni nefiind considerate cainfecţioase, deci nefiind provocate de agenţi patogeni. Ne spune însăşimedicina şcolastică acest lucru. Deci, dacă nu sunt microbi, bacterii,virusuri, funghii, paraziţi… atunci nu poate fi vorba decât de o substanţă sauun complex de substanţe! Şi care ar fi mă rog aceste substanţe care afecteazăcopii mici, în vârstă de 1, 2, 4, 8 ani? Drogurile, alcoolul, fumatul, sexul, stressul,poluarea oraşelor....?

   Haideţisă fim serioşi! Principalul suspect este vaccinarea. Vaccinul contra variolei,mai nou înlocuit de DPT, din care cel pentru Pertussis este cel mai periculos.Şi pe lângă acestea, restul de nenumărate vaccinuri inutile. Nu trebuie să ai odiplomă de medic pentru a pune o serie de fapte şi dovezi clare, cap la cap, şipentru a obţine un răspuns logic. Aşa cum am scăpat de holeră, ciumă şi restulde boli ale Evului Mediu prin igienă şi apă curată, prin condiţii de hrană şilocuit mai bune, deci prin progres tehnic, tot aşa acelaşi „progres“ tehnicne-a procopsit cu alte boli, cauzate de foamea de câştig şi de maniamedicalizării întregii societăţi. PECUNIA NON OLET!

   MahatmaGandi spunea cândva: „O societate care are foarte multe spitale nu esteneapărat o societate civilizată, ba din contră!“ Avea dreptate, ca întotdeauna.

   Iarspecialistul în vaccinare francez Dr. J. Kalmar spunea că: „Prin vaccinare vorfi induse schimbări de caracter unor întregi generaţii; va fi modificatăputerea de concentraţie şi de capacitate critică, iritabilitatea şi angoaselevor fi puternic amplificate. Prin aceasta va fi influenţat comportamentul,obţinându-se oameni <amorfi, atonici> care nu vor mai fi interesaţi deaproape nimic, care vor prefera izolarea şi vor suferi de angoase.“ Cu altecuvinte, oameni uşor de „condus“ într-o societate globalizată condusă de unguvern mondial.

   Oareasta se urmăreşte prin vaccinare, sub masca bunelor intenţii de a ne imunizacontra a ceea ce nu prezintă pericol? Noi ne vom vaccina copii, care vor deveniaşa cum descrie Dr. Kalmar mai sus? Nu de mult a putut fi citită ştirea conformcăreia Obama nu a permis vaccinarea copilor lui! Aha! Copii noştii vor fi nişteprostănaci autişti, iar ai lor, chiar dacă vor fi nişte tonţi , tot îi vorputea conduce pe ai noştii, precum chiorul este împărat în ţara orbilor, nu?

    (Nota Qui bono: Desigur, aceasta esteo teorie conspiraţionistă, vor spune mulţi dintre Dumneavoastră! Da, aşa şieste, şi personal nu înclin spre astfel de teorii extreme, dar totuşi,

făceţi-măşi pe mine să înţeleg, ce rost pot avea 30 de vaccinuri diferite (atâtea suntrecomandate în Germania anului 2010) în primii 5 ani de viaţă ai unui copil?Adunci când situaţia este absurdă, ba chiar paranoică, se nasc şi teorii pemăsură!)

   În USA sunt, de mai bine de 60 deani, efectuate permanent teste pentru a stabili capacitatea  tineretului pentru studiu. Analizele acestorteste arată în ultimele decenii rezultate şocante: din 1963 rezultateletestelor scad continuu, atât în ceea ce priveşte capacităţile matematice cît şicele de vorbire (limbaj), şi aceasta deşi testele sunt din ce în ce mai simple!

   La aceeaşi concluzie ajunge şiarmata americană: „Testele efectuate cu recruţii arată că la aceştiacapacitatea spirituală este evident sub cea recruţilor din anii 1941-1945. În1977 a fost efectuată o cercetare „Blue-Ribbon-Panel“ pentru a ferifica cauzascăderii nivelul IQ-ului. Au fost testate 79 de ipoteze diferite, şi nici unadintre ele nu s-a dovedit a mulţumitoare, suficient explicativă. Însăposibilitatea ca vaccinarea să conducă la scăderea IQ-ului nu a fost luată înconsiderare ca ipoteză.“ (Sursa: Harris L. Coulter: „Impfungen -der Großangriff auf Gehirn und Seele“).

   Între 1960 şi 1980 în USA s-adublat numărul de copii handicapaţi, iar numărul copiilor cu „handicapuri deactivitate“ a crescut de la un milion la două milioane. În doar două decenii!Iar curba agresiunilor şi actelor criminale urmează acelaşi desen!

   Coulter spune în cartea sa: „Copiisunt cărămida din care se construieşte o familie iar mai târziu osocietate.  Dacă aceştia deja din fragedăcopilărie vor prezenta deficienţe, atât dezvoltarea familiei cât şi asocietăţii va fi influenţată şi deformată. Dacă 10-20% dintre copii vorprezenta „daune minimale ale creierului“, cum se poate atunci forma şi dezvoltao familie normală? Dacă 10-20% dintre copii nu vor putea să scrie şi săcitească, atunci ei vor fi dependenţi doar de televizor! Dacă peste un milionde copii, conform surselor oficiale, se droghează în şcoli, pentru ca astfelsă-şi poată ţine în frâu hiperactivitatea, cum se va putea atunci împiedicadezvoltarea şi răspândirea drogurilor? Ambele, atât familia cât şi societatea,sunt victimele vaccinăriilor copiilor. Dacă un stat străin ar face aşa cevacopiilor noştri, i-am declara război. Cine declară însă război autorităţilorsubordonate medicinei şcolastice, care fac aceste lucruri cu copii, familiileşi societatea noastră?“

   Natura nu se lasă călcată înpicioare, fără a riposta. Iar nota de plată în cazul vaccinărilor ne esteprezentată de natură prompt şi fără <reducere de preţ>. Dorinţa medicilorde se face stăpâni peste forţele naturii (deseori poate cu cele mai buneintenţii în suflet) şi de a face din natură un servitor al medicinei s-a transformatîn catastrofa vaccinărilor. În acest fel medicina şcolastică a poluat mediulnostru înconjurător intern, la fel cum companiile petroliere şi industriachimică a crezut că poate face ce vrea şi astfel ne-a poluat mediul nostru înconjurătorextern.

   Acuzaţiile aduse în această cartese îndreapăt mai ales contra birocraţiei medicale, care îi împieică pe aceipracticieni, care se vor întradevăr a fi „vindecători“, de a-şi duce laîmplinire menirea, care au recunoscut pericolele vaccinărilor, şi care au expusclar în mod public opiniile lor în această direcţie. 

   Birocraţia medicinei şcolastice,mână în mână cu concernele farma, cu politicienii şi cu o foarte mare partea amass-mediei, a reuşit mereu să impună campanii de vaccinare <pe bandărulantă>, ignorând orice indiciu care prezintă vaccinarea ca o eroare cecostă suferinţa şi vieţile a seci de mii de oameni.

   Această temă (vaccinarea) este încadrul studiului medicinei şi a specializărilor, pur şi simplu ignorată, lăsatădeoparte, iar marea majoritate a medicilor nu sunt dispuşi să discute peaceastă temă.

  Dr.Buchwald spună că: „Adevăratul motiv pentru care vaccinările sunt susţinute guvernamentaleste modul de gândire fixat pe profit al industriei farmaceutice şi almedicilor.“ PECUNIA NON OLET!

   Desprevaccinuri şi vaccinări se poate încă foarte mult discuta. Doar că un aspect numai poate intra în discuţie: cine profită? QUIBONO?  Şi ştim cu toţii cine profită!Şi mai ştim cu toţii şi cine plăteşte.   

   NOI! Noi plătim cu sănătatea noastră şia copiilor noştri, şi cu banii strânşi din impozitele plătite tot de noi!


vezi mai departe Lumea plină de mister a microbilor