DespreBio-imunoterapie
(după Prof. Dr. Thomas Tallberg şi Dr. med. Martin Landenberger)

http://www.naturmednet.de/info/bioimmun.html

   Numărul tumorilor maligne creşte în fiecarean. În Germania, 38%¤ din populaţie suferă o tumoare malignă. Care terapii potfi luate în considerare? Există posibilitatea înlăturării cauzelor cancerului?

Tumorile maligne – oboală a mitocondriilor?

   Laureatul Premiului Nobel, germanul OttoWarburg a formulat deja în 1966, cu ocazia Conferinţei Laureaţilor PremiuluiNobel care a avut loc în Lindau: „nici o cauză a vreunei boli nu este mai binecunoscută decât cauza cancerului!“ Defecţiuni în lanţul respirator almitocondriilor (în fiecare celulă găsim între 1200-1500 de astfel de „staţiienergetice“). Pot fi celulele cancerigene, anormale, readuse din nou la formaşi funcţionarea lor firească? Este cancerul doar un deficit de structurămitocondrială sau chiar un deficit de nutriţie?

   Am sa încerc în cele ce urmează să daurăspunsul la aceste întrbări.

Medicii alopaţi seîndoiesc asupra foloaselor chemoterapiei în cazul tumorilor solide

   Şi totuşi medicina şcolastisă este încontinuare „fixată“ în conceptul celulelor „mutate“ genetic“,  a căror „transcrptază oncogenă“ încearcă să orezolve prin „otrăvuri celulare“ tot mai rafinate.

   Hölzl constată că rata de supravieţuire apacienţilor cu cancer mamar, de plămâni sau de intestin a rămas constant înultimii 30 de ani, ceea ce înseamnă că „o cură prin otrăvuri nu estefolositoare la nimic“ şi presupune că o „lărgire sistemică a chemoterapieieste, tocmai în cazul cancerului mamar, cauza pentru care rata de supravieţuireeste chiar în regres.“

   Schaller, ginecolog la Universitatea dinBochum, consemnează: „Pentru supravieţuirea femeilor cu cancer mamar,chemoterapia nu a adus până acum nici un folos – mult zgomot pentru nimic.“ Înacelaşi mod se exprimă asupra acestei teme şi şeful secţiei de ginecologie alClinicii din Düsseldorf, Dr. Jäger: „Nu au existat şi nicinu există succese. Un enorm număr de femei sunt terapiate, fără ca să toată fiîntradevăr evidenţiat vreun folos din aceasta. Iar dacă le veţi spune acestlucru femeilor, acestea vor fi complect dezorientate, chiar disperate.“

   Atât de puternic şi de periculos ne-au fostotrăvite minţile de către maşine de propagandă a industriei farmaceutice. Iaraici principalul vinovat nu este însăşi industria farmaceutică, ce în mod logicvrea să-şi vândă „gunoaiele“ şi să facă profituri , ci presa liberă (oareexistă aşa ceva?) şi corpul medicilor, care în ciuda unui „jurământ“ şi înciuda faptului că ştie deja de mult că această chemoterapie nu este bună denimic, încurajează pacienţii în continuare în această direcţie.

   Deja în 1985 Thomsen, la vremea aceeadirectorul clinicii de ginecologie de la Universitatea din Hamburg subliniasemnificativ: „Ar trebui să ne dea de gândit faptul că un număr din ce în cemai mare de doctoriţe spun: eu nu aş accepta, pentru mine, o astfel deterapie.“

   (NotaQui bono: Această declaraţie este una dintre foarte multele de acest gen,iar chemoterapia este una dintre foarte multele terapii pe care medicii nu le-araccepta pe propria lor piele! Deci, dacă medicii gândesc astfel (cel puţin oimpresionantă parte a corpului medical), atunci care este oare motivul pentrucare pacienţilor li se recomandă tocmai aceste terapii? Qui bono? VedeţiDumneavoastră, Doamnelor şi Domnilor medici, cine aruncă cu noroi în DomniileVoastre? Voi înşişi! Nu acest Site.

   A jura pe Hippocrate că vei sta în slujbasănătăţii pacientului (ce cuvinte frumoase) şi a-l trimite să facă o terapiedespre care ştii că nu este bună de nimic, că nu-i va ajuta bolnavului, şi pecare ţie însuţi nu ţi-ai face-o, ei bine, toate acestea vă discreditează!Diferenţa din ultimii ani este aceea că am început şi noi, oamenii de rând, sădevenim conştienţi de acest lucru! Şi acest lucru este GROAZNIC!  

   Dumneavoastră vă plângeţi că sunteţi împroşcaţicu noroi? Dar noi, bolnavii, ce să mai zicem? În cine mai putem avea încredere,dacă tocmai Domniile Voastre ne minţiţi şi ne... ei bine, ne sacrificaţi printerapii lipsite de sens? Dacă nu vă veţi opri, nu veţi face unul-doi paşiînapoi şi nu vă veţi gândi foarte serios, care este rolul Dumniilor Voastre însocietatea umană, în „umanitatea“ despre care vă face plăcere să vorbiţi în„modernizatul“ jurământ medical, mi-e teamă că în următorul deceniu, medicinaalopată VA TREBUI SĂ DISPARĂ. Depinde de Dumneavoastră, căci oamenii  nu sunt proşti, iar „umanitatea“ are mecanismeleei proprii de reglare şi eliminare a ceea ce nu i se portiveşte. Cu stimă şi regret, al Dumneavoastră Quibono.)

   În 1995 Abel, epidemiolog la Universitateadin Heidelberg, constata „cu groază“ că la majoritatea formelor de cancer, nuexistă dovezi precum că chemoterapia, mai ales din ce în ce mai des folositachemoterapie în supradozaj, ar înbunătăţii calitatea vieţii bolnavului sau arprelungi viaţa acestuia.“ Iar Hölzl rezuma: „Nu existănici o documentaţie sistematică asupra chemoterapiei” şi cerea dovezi curateale eficienţei acestei metode terapeutice, în locul cercetărilor FALSIFICATE!(Hölzl foloseşte în orginal termenul „cercetării şmecherşti”).
Terapia biologică a cancerului –reparaţia mitocondrială?

    În opoziţie se plasează terapia biologică ortomoleculară, promovată deterapuţi naturişti cum ar fi Isseles, Fryda, Gerson şi Clark. Gerson a terapiatcu frumoase succese încă din anii 20 pacienţii cu cancer prin sucuri de fructeşi legume cu cu actiune activantă pentru mitocondrii, cu ficat crud de capră(sursă pentru glutation) calium şi preparate pentru tiropdă precum şi cuinfuzii de cafea, care, aşa cum ne învaţă Dr. Heinrich Kremer, susţine lanţulrespirator al mitocondriilor: două molecule de cafea sunt egale cu o moleculăde curcumin (Curcuma longa), care, conform Dr. Kremer este „veriga lipsă”dintre Complexul III şi Complexul IV al lanţului respirator.

   Ceea cesolicitase Warburg, iar Gerson descoperise empiric, a fost demonstrat deTallberg: cel mai important moment al terapiei cancerului este restabilireaactivităţii mitocondriene, al cărei produs nu numai că duce la producţia de ATP(principalul liferant de energie), dar este în acelaşi timp şi un fel de„consiliu de conducere şi coordonare la nivel operativ” pentru nucleul celular.

   În cadrul„genialei fuziuni a evoluţiei”, prin care bacteriile Archaea s-au unit cuEubacteriile, mitocondriile au păstrat, ca moştenitoare ale eubacteriilor,controlul asupra pachetului–genom mitocondrial din nucleu. Astfel văzutelucrurile, rezultă că mitocondriile sunt „stăpânul” celulei, iar nucleulcelulei este doar un „organ executiv”. Astfel încât o diminuare nefirească aactivităţii mitocondriilor trebuieşte compensată cu elemente biologice deconstrucţie mitocondriană.

Remisia spontană – unteren necercetat

    Ipoteza noastră de lucruare la bază concepţia că deficienţele metabolice mitocondriale persistenteconduc la transformari maligne. Remisiile spontane se poduc atunci când acestedeficienţe (perturbări) sunt împiedicate şi/sau reparate prin influenţenutritiv-biologice care reechilibrează situaţii deficitare specifice. Desigur,din motive pe care doar medicina alopată le poate înţelege, cercetareacazurilor de remisie spontană a unei tumori sunt până astăzi o temă Tabu, faptpe care Weber în articolul „Vindecări misterioase” o justifică prin teama deconsecinţe: „Prin astfel ce cercetări nu se pot cucerii lauri şi glorie, bachiar este pusă în pericol propria carieră profesională!” Oncologul Knappaufeste însă mai pragmatic: Prin astfel de cercetări asupra remisiilor spontaneputem învăţa multe despre procesele de vindecae ale corpului.”
Tumorile maligne – un deficit nutritiv?

    Începutul l-a făcut pentru noiTallberg prin activitatea sa de cecetare de peste 35 de ani: ca imunolog elştia că doar reacţiile imunitare singure nu sunt suficiente pentru a se obţineremisia unor tumori mari, ci că este imperios necesară participarea unorfactori nutritivi, a anumitor aminoacizi şi a unor minerale rare. Iniţial, înîncercările sale, Tallberg nu şi-a putut explica dispariţia unor tumori mari,produse în timpul bio-imunoterapiei, în urma căreia nu mai rămânea nici o urmăde celule canceroase.
   Anticorpi citolitici, celuleefector-T, macrofage, factori de inhibare, celule naturale ucigaşe, indiciicelulelor ucigaşe şi fosfolipidul A2 – controarea tuturor acestor parametrii nudădeau rezultate semnificative. În controalele făcute de mine (Dr. MartinLanderberger) asupra pacienţilor cu cancer, care au fost ani de zile trataţi cuchemoterapeutice, am costatat permanent o scădere damatică a suitei limfocitareîn diferenţierea lomfocitelor, mai ales a celulelor ajutătoare, a celorsubpresoare şi a celor NK, astfel că „de facto“ se producea un AIDS iatrogen.
Sarcomul – urmare a unui deficit de aminoacizi?

   Tallber s-a întâlnit la un moment dat curapoartele Doctorului Howard Beard, care în anii 40 a terapiat sarcoame Emgeinduse la şoareci cu Arginin, Histidin şi Lysin, aminoacizi care la vremearespectivă conţineau urme de săruri de wolfram şi alte metale rare şi care, împreună cu aminoacizii respectivau dus la vindecarea şoarecilor. (Vezi Tallberg, Th., Mahlberg, K., Kalima, T.,Experimental and clinical studies on cancer immunotherapy. În: Present Status of Non-Toxic Concepts in Cancer. Eds.K.-F. Klippel& E. Maher. Proc Int Symp Nonwieler/Trier, April 1986, Karger,Basel, 1987,237- 263.)
Leucemia – „doar“ o deficienţă de aminoacizişi metale rare?

  În cadrul studiilor experimentale ce au duratani de zile, asupra leucemiei induse Chloroma cu Methylcholanthren la mii deşoareci, Tallberg a descoperit „Codul“ prin care celulele leucemice sutransformau înapoi în celule albe normale. Complexe de aminoacizi cu săruri demicroelemente au format „codul metabolic“ prin care moleculele speciale alesuprafeţei celulare declanşau transcripţia fiziologică. Pentru cazurile deleucemie la şoareci „codul“ părea a fi Alanin, Leuzin, Isoleuzin şi Valinprecum şi mineralele crom şi mangan. 50% ditre animalele astfel hrănitesupravieţuiau (p=<0,001), totuşi era neplăcut surprinzător faptul căşoarecii hrăniţi cu Methionin şi Cystein mureau în proporţie de 100%!Aşadar separe că Methionin ca factor de creştere este important pentru celuleleleucemice, şi astfel pacienţilor leucemici cel puţin în prima jumătate de an deterapie se evita consecvent administrarea de alimente cu conţinut SH (gradul deaciditate?), cum ar fi de exemplu carnea roşie.

Carcinomul renal

   Înarmat cu cunoştinţele obţinute, Tallberg aînceput în anii 70 studii-pilot cu pacienţi suferind de hipernefrom şimelanom-malignome, deci cu forme de cancer cu foarte proaste şanse desupravieţuire, de circa un an. Compunentele regulatorii celulare au fostL-aminoacizii Alanin, Arginin, Aspargin, Lysin şi eventual Serin, precum şimicroelementele esenţiale ca şi ioni biologic activi cu, ar fi crom, molibden,selen, zinc (staniu) vanadiu şi mangan.

   Ulterior a urmat un studiu clinic, în careau fost cuprinşi 127 de pacienţi cu hipernefrom metastatic. (Vezi Tallberg, Th.: Biological food supplementation combined with specificautologous cancer immuno-therapy in patients suffering from renal carcinoma ormalignant melanoma. NAFAS Sci 6 (2001) 3- 17.) După o terapie de zece anirezultatele celor 71 de pacienţi care primiseră o terapie bio-imunologică aufost semnificativ mai bune decât ale celor 56 de pacienţi din grupul decontrol, care primise cea mai bună terapie convenţională! În zece ani de terapierata de supravieţuire statistică era de 47,2 luni în comparative cu 18,6 lunila grupul de control (p=<0,001). Unii pacienţi au supravieţuit chiar 20 deani (vezi Tallberg, Th., Kalima, T., Hattunen, P., Tykkä, H., Mahlberg, K.,Matous, B., Sundell, B.: Postoperative active specific immunotherapy withsupportive measures in patients suffering from recurrent metastasized melanoma.J Surg Oncol 33 (1986) 115- 119.) iar cea mai lungă perioadă de post-observarea fost de 300 de luni (25 de ani)!
Melanomul malign

   Tot laînceputul anilor 70 Tallberg a început şi terapierea cu success a pacienţilorcu melanom (vezi  Tallberg, Th., Uusitalo,R., Sarna, S., Seregard, S., Werschnik, C.: Improvement of the recurrence-freeinterval using biological adjuvant therapy in uveal melanoma. Anticancer Res.20 (2000) 1969- 1976.) a căror prognoză era foarte proastă, şi care, în afarăde trei cazuri, au supravieţuit cu toţii peste 300 de luni (25 de ani). Din 12pacienţi, cei trei amintiţi mai sus au decedat după 60 de luni (5 ani).

   Tallberg mi-aîmpărtăşit în Ianuarie 2005, că la început a administrat un dozaj până latriplu în

bio-imunoterapie, ceea ce recomandă doar în cazulpacienţilor cu situaţii grave. Într-un studio prospective randomizat cu 103pacienţi (51/52) cu melanoma uveal şi al pielii s-au obţinut de asemenearezultate remarcabile prin bio-imunoterapie (p=<0,0015), iar într-un altstudio cu melano uveal au fost obţinute rezultate similar (p=<0,001). Estede asemenea important de ştiut faptul că pacienţii care au decedat din gruluiterapiat după conceptual lui Tallberg au fost de regulă cei care au interruptterapia, deoarece au considerat că, după ani de zile de bio-imunoterapie, numai era nevoie să continue cu aceasta.

Malignomele adeno-, mama-, prostata-, pancreas-, stomac-, ovarian-,endometrium-, sarcom-, basaliom-, limfom-, histiocitom-.
   Pentru alteforme demalignom dispunem de „codul“ lui Tallberg. În afară de aminoacizi şi mineralesam ai adaugă şi alte terapeutice:

  1. Aminoacizi
  2. Doze fiziologice de vitamina A, B, D, E, parţial acid folic în dozaj mg
  3. Neurolipide
  4. Tumorvaccinuri (vaccinuri obţinute din propriile celule cancerigene ale pacientului)
  5. Diagnostice de laborator speciale (de ex. statutul hormonal)
  6. Parţial vaccinuri contra gripei A şi B

Pescurt câteva forme importante de malignom:

Carcinom de prostata:

  1. Arginin, Asparagin, Glutamin, Glycin, Lysin, Serin
  2. Crom, vanadiu, wolfram, staniu, stronţiu (în cazul metastazei osoase)
  3. Vitamine conform cu profilul de stres oxidativ
  4. Neurolipide (creer fiert de la animale sănătoase)
  5. Tumorvaccinuri
  6. Analiza de laborator a hormonilor, inclusiv Activin şi Inhibin
  7. Alimente cu conţinut de Alanin trebuiesc mai degrabă evitate

Carcinommamar:

  1. Alanin, Glutamin, Glycin, Leucin, Lysin, Threonin (mai ales la metastaza osoasă)
  2. Crom, vanadiu, mangan, selen, staniu, stronţiu (la metastaza osoasă)
  3. Vitamine conform profilului stresului oxidativ
  4. Neurolipide (creer fiert de la animale sănătoase)
  5. Tumorvaccinuri
  6. Analiza hormonală de laborator inclusiv Activin şi Inhibin
  7. A se evita alimentele cu conţinut de Serin, Methionon, Molibden, Wolfram.

Autovaccinuritumorale

   Se poate obţine din tumori sau ţesuturimetastazice un vaccin propriu? Componentele tumorale trebuie să fie biologicincative ( ca şi cancerigen nou) şi simultan trebuie să-şi păstreze potenţaantigenă. Prin tehnica polimerizării proteinelor, a fost posibilă, în 1967,obţinerea de către Avrameas la Institutul Pasteur din Paris unoe astfel depolimeri proteinici insolubili din ţesuturile tumorale, şi astfel să seactiveze imunitatea celulară specifică. Astfel de ţesuturi (10-20 de grame) sepot recolta în urma unei intervenţii chirurgicale, se congelează (nu se pun înFormalin) şi se trimit unui laborator special din care se poate obţine unvaccin uşor aplicabil pentru mai mulţi ani. Modalitatea exactă de producerea afost publicată de Tallberg, (vezi Tallberg, Th.,Matous, B., Tykkä, H., Vosmik, Fr., Sarna, S., Bauer, J., Krajsova, I.,Sundell, B.: Malignent melanoma. Effect of postoperative specific immunotherapyand dietary supplementation on progress and prognosis. Tumor Diagn U Ther 12(1991) 139- 146.), iar folosirea practică de către Brillinger (vezi Brillinger,G.-U.: Aktive Patienten-Spezifische Immunterapie (APSI) zur Tumorbehandlung,Krebsforum, 23 / 03 (1992).
Lipide neurogene în serul paciencţilorcu cancer

   Deficienţa de lipide în sistemul nervoscentral constatată în serul pacienţilor bolnavi de cancer a fost constatată decătre Tallberg încă din vremea studiilor asupra pacienţilorcu hipernefrome.Segmentul din măduva spinării corespunzător rinichilor este Th9. În acestsegment Tallberg a constatat o deficienţă de lipide de până la 90%. Înconsecinţă Tallberg a administrat pacienţilor săi neurolipide fierte de laanimale sănătoase, preparate după reţete deseori uitate. Rezultate pozitives-au obţinut astfel şi în cazul afecţiunilor alergice, formelor de colite şi defibromialgii. Sindromele neurologice disstres care survin după ani de boalăcauzată de un malignom, cum ar fi durerile articulare, ischialgiile şisindromul Tallberg se pot de regulă înlătura sau ameliora după câteva sîptîmânide administrare a acestor lipide.

Regresiacomplectă a tumorilor mari

    Regresia complectă ca urmare abio-imunoterapiei nu poate fi elucidată doar prin reacţiile imunologice,deoarece în cazul malignoamelor nu se relevă modificări semnificative înimunitatea celulară şi umorală (aşa cum desigur că apar sub influenţachemoterapiilor). Totuşi este bine ca activitatea antitumorală, deci stimulareacelulelor-ucigaşe naturale să fie crescută. Totuţi capacitatea relativ mică dereacţie a sistemului imunitar limitează variantele care pot fi luate înconsiderare în cazul remisiei tomorilor.

Mitocondriileau acţiune regulatorie asupra genomului şi oncogenelor mamiferelor

   Marelemerit al lui Tallberg este clarificarea interacţiunii dintre mitocondrii şinucleul celulei: cu ajutorul bio-imunoterapiei a putut dovedi că mitocondriileparticipă activ la normalizarea transcripţiei oncogene. Chiar şi în cazultumorilor mari s-a putut observa o scădere a ţesutului, astfel că mitocondriilepe lângă rolul energetic au şi o misiune în retransformarea celulelor maligne.

   Princentrifugarea celulelor leucemice ale şoarecilor Tallberg a obţinut (în 1985)filamente de Cromatin de peste 10 µ, a încălzit proteinele cauzatoare deleucemie la 42 de grade Celsius, temperatură la care acestea şi-au pierdutefectul de stimulare a malignităţii, ceea ce oferă o explicaţie hipertermiei cametodă terapeutică anticancerigenă.

Antibioticeleşi mitocondriile

   Mareamajoritate a antibioticelor dăunează ireversibil mitocondriilor (în trecutbacterii independente). Lucrul acesta a fost demonstrat de Dr. Heinrich Kremer,şi prezentat Adunării generale a Concernului Bayer în 1998. Astfel de dauneaduse mitocondriilor, de exemplu prin antibioticul Ciprobay (care a aduscâştiguri de 2,5 miliarde de Euro concenului Bayer) pot merge în gravitate pânăla simptome care, eronat, pot fi diagnozate ca fiind AIDS.

Teoriasimbiozei celulare după Dr. med. Heinrich Kremer – Terapia celulară biologică

    Mareamajoritate a afecţiunilor moderne sunt, conform concepţiei Doctorului HeinrichKremer, dereglări ale respiraţiei celulare. În baza acestui concept Kremer adezvoltat terapia simbiozei celulare. Conform concepţiei Domnului Doctor Kremer(care lucrează din 1988 ăn cadrul cercetării cancerului) cancerul cunenumăratele sale variante şi forme evolutive, este cauzat de o perturbare dedurată a funcţiilor mitocondriilor. Se ştie că mitocondriile sunt centraleleenergetice ale celulelor. Câştigarea de energie a celulelor este un proces înpermanentă desfăşurare. Ajunge această homeostază (proces autoregulator)într-un dezechilibru, ca urmare a unei multitudini de factori dăunători – deexemplu nutriţia deficitară, prejudicii genetice provocate prin diferite toxinesau radiaţii, procesele de îmbătrânire, toate acestea pot conduce la cancer.Dr. kremer spune: Dacă mitocondriile vor fi distruse sau funcţiile lor vor fiperturbate, în mod obligatoriu câştigul de energie precum şi procesele dedetoxificare şi eliminare a otrăvurilor vor scade alarmant.“

   Încentrul diagnozei, în cadrul terapiei simbiozei celulare, stau de aceeamitocondriile. În fiecare celulă avem între 1.200-1.500 de astfel demitocondrii. Atunci când activitatea acestora scade, scad şi hormonii,enzimele, aminoacizii şi celulele imunitare. Ori această situaţie este extremde problematică, deoarece funcţionarea organismului este direct legată de toateacestea. Primul efect negativ într-o astfel de situaţie este formarea deradicali liberi, fapt ce duce la apariţia a peste 90% din afecţiunilecunoscute.
   O evaluare a situaţiei se poate faceprintr-un test de sânge. În baza rezultatelor acestuia se poate porni lastabilirea unui plan de acţiune. Pentrustabilizarea activităţii celulare se potadministra oral sau prin infuzie diferite preparate speciale pe bază devitamine, microelemente şi aminoacizi. Un rol important în cadrul terapieisimbiozei celulare îl joacă şi informaţiile oferite de pacient asupra stăriisale psihice. În acest sens un rol important îl joacă angajamentul şi dorinţade a accepta şi efectua sistematic terapia şi tratamentele respective. În cazulprezenţei unei intoleranţe alimentare, este necesară conceperea unei terapiinutritive personalizate. Prin aceasta însă pacientul nu trebuie să sufere niciun deficit. Pacientultrebuie să realizeze că este însuşi răspunzător pentru aîntreprinde ceva pentru sănătatea sa, enunţând la păguboasa idee că nişte boabemiraculoase îi pot reda sănătatea, în timp ce modul său de viaţă, bun sau rău,se poate desfăşura nestigherit ca şi până acum.

   Spectrulterapeutic al simbiozei celulare este tot atât de variat pe cît de diverşi suntpacienţii. Alergii, sindromuri Burn-Out, afecţiuni ortopedice, psihosomaticeprecum cancer şi bolile autoimunitare sunt doar câteva dintre bolile care potfi terapiae prin această metodă. Toate categoriile de vârstă şi de „mod deviaţă“, de la şcolari de 16 ani până la pensionari de peste 70.

  Succesele terapiei simbiozei celulare a făcut ca aceasta să se bucure derecunoaşterea unor largi cercuri de specialişti. Astfel terapia simbiozeicelulare a fost confirmată, ca şi formă terapeutică de medicină complementarăpentru cancer, AIDS şi afecţiuni cronice imunitare ca fiind singurafundamentată „ştiinţific solid“ şi „de o mare utilitate terapeutică“, de către„Townsend Letter – Examiner of Alternative Medicine“ în anul 2006.
   Deja la sfârşitul anului 2002, un grupde cercetători din domeniul cancerului de la Universitatea din Helsinki a pututdocumenta exact prin metode de măsurare a masei spectometrice şi prinintermediul microscopului electronic, după mai mulţi ani de experimente peanimale şi studii clinice, că transformarea celulelor în celule cancerigene sedatorează întradevăr pierderii controlului mitocondriilor asupra ciclului de diviziunecelulară. Între timp, datorităsucceselor terapeutice spectaculare, un număr dince în ce mai mare de medici au adoptat metodele terapeutice care rezultă dinconceptul simbiozei celulare.

   Încazul dereglării funcţiilor mitocondriilor, ATP, energia care controlează toateactivităţile celulare diferenţiate nu va mai fi produsă în mitocondrii cuajutorul oxigenului şi a formării radicalilor acestuia, ci fie fără oxigen, înafara mitocondriilor, prin fermentarea zahărului din sânge, sau cu oxigen, darfărăformarea de radicali de oxigen. În felul acesta nu va mai putea ficontrolate funţiile celulare diferenţiate ale sistemelor de organe, ci va fiactivat ciclul diviziunii celulare. Boli, respectiv deficienţe de sănătate,care apar ca urmare a unei disfuncţii mitocondriene de durată sunt, dupăpărerea Dr. Kremer, următoarele:
-Cancer

-Stările de epuisare

-Afecţiunile circulatorii

-Afecţiunile digestive colita, ulcerele,Morbus Crohn, colon iritabil, sindromul Leaky-Gut, diabet, pancreatita,

  steatoza, hepatita)

-Bolile de batrâneţe (Alzheimer, demenţă,Parkinson)

-Deicienţele imunitare (alergii, infecţiilevirale, bacteriene şi fungice)

-Deficienţele energetice (Burn-Out)

-Afecţiunile neurologice (depresia, demenţa,Alzheimer şi schizofrenia)

-Afecţiunile autoimunitare

Cum potfi ajutate mitocondriile de către micronutrienţi

   Dr.Kremer spune: „Dacă radicalii oxigenului nu sunt anihilaţi, în timp apar dauneaduse celulelor sau daune genetice. De aceea radicalii liberi trebuiescneutralizaţi. Iar pentru aceasta sunt răspunzători antioxidanţii, în primulrând legăturile de sulf cum este glitationul redus (cere este o proteină ceconstă din 3 aminoacizi şi care pooate fi pridus de mitocondrii însăşi dinaminoacizii Cystein, Glutamin şi Glycin), dar şi de către alte legături de sulfexistente în mod natural, precum şi de către extractele din plante cum suntpolifenolii, cae au un rol central atunci când este vorba de regenerarea şistabilizarea funcţiilor mitocondriale, şi deci în consecinţă, de sănătateanoastră.“

 Glitationul redus şi thiolele sunt detoxifianţi celulari universali,care pot antioxida peste 3.000 de toxine şi otrăvuri industriale (pe care, maimult sau mai puţin, le înghiţim în fiecare zi prin intermediul diferiteloralimente). Pentru a se menţine corect funcţiile mitocondriale, deci controlareafuncţiilor celulare în sensul câştigării de energie, precum şi pentrudetoxificarea celulară, esenţiali sunt micro- şi macro-nutrienţii, deoareceaceştia nu sunt produşi de către organism. Printre aceştia găsim aminoacizi,polifenoli, flavonoide, microelemente cum sunt manganul sau molibdenul,mineralele, vitaminele, acizii graşi şi forsolipidele.

                                                                                        Traducere: Qui bono