Uimitoarele minuni ale lui Gaston Naessens

de Steven R. Elswick

   Peisajul ştiinţei medicale este în pericol de a suferi o modificare radicală ca urmare a descoperirii şi folosirii Somatoscopului! Dr. Gaston Naessens (Quebec, Canada) a pus pa punct un microscop (denumit Stomatoscop) care are o putere de mărire de până la 6.000-7.000 de ori, ceea ce este cu mult peste circa 2.500 de ori cât poate mari un microscop univesal standard. Veţi spune poate : “Ei şi ce, microscopul electronic măreşte şi mai mul!” Adevărat, doar că datorită procedurii de mărire prin electroni, materialul cercetat este “omorât”, astfel că la microscopul cu electroni nu putem observa procese vii în “desfăşurare”, ci doar, ca sa spunem aşa , “cadavre”. Pe deasupra, microscopul electrionic NU FACE FOTOGRAFII COLOR! Asta pentru toţi cei care văd prin reviste poze frumos colorate de către dibaci graficieni şi designeri. Cu Somatoscopul se pot urmări procese vii în plină desfăşurare şi asta la o rezoluţie remarcabilă!

   Mulţi cercetători s-au îndoit la început când au auzit vestea perfecţionării unui microscop cu astfel de performanţe, care par a încălca legile fizice. De aceea unii au considerat această veste ca o încercare de fraudă. Pe de altă parte, întotdeauna atunci când un domeniu al ştiinţei devine “dogmă”, cum este astăzi cazul medicinei şi biologiei, numărul descoperirilor, al progreselor este substanţial redus. De ce? Păi..... QUI BONO ?

   Incapacitatea de a accepta noi descoperiri a dus şi va duce în cazul medicinei alopate, la multe vieţi pierdute inutil. Exact astfel stau lucrurile şi în cazul Somatoscopului, precum şi a descoperirilor lui Bechamp, Rife sau Naessens. Căci o dogmă se caracterizează în primul rând prin legea conform căreia...: “ceea ce nu corespunde dogmei, nu poate fi decât o erezie!” Nimic nou sub soare. Şi acum 500 de ani pamântul era tot rotund, dar pentru o astfel de “erezie” era să fie ars pe rug Galileo.

    Medicina dogmatică nu are nici un interes in Somatoscop, pentru că acest aparat ar putea aduce obştescul sfârşit teorie germenilor a lui Pasteur-Koch, aşa cum ar fi şi normal. Doar că dacă această teorie a germenilor se dovedeşte a fi falsă, toată medicina alopată , inclusiv

concernele farmaceutice, îşi vor da şi ele obştescul sfârşit. Deci din nou .... QUI BONO?

Note istorice

   În anii 30 ai secolului trecut, un cercetător pasionat dar necunoscut, pe numele său Royal Raymond Rife, a pus la punc cu succes un microscop universal care era capabil să mărească de până la 60.000 de ori fără a ucide specimenele observate! “Uau”, veţi spune, grozav! Nici un “Uau”, căci acest microscop a dispărut fără urme nu se ştie unde, la fel ca şi invenţiile lui Nicola Tesla.

   Rife a fost capabil să observe, cu ajutorul invenţiei sale, reacţiile microorganismelor (numiţile virusuri, microbi, bacterii sau cum vreţi) la influenţa anumitor stimuli externi. Rife a observat că bacteriile se puteau transforma în virusuri iar aceştia îşi schimbau forma şi culoarea, permţându-şi astfel să încalce « dogmele » medicinei, respectiv postulatele lui Koch, şi mai ales legile lui Cohn, care stau cam de mul la baza teoriei germenilor, germeni care ar fi cauza principală a bolilor. Astfel de observaţii, încă o dată, NU SE POT EFECTUA CU UN MICROSCOP CU ELECTRONI, care ucide materialul de observaţie viu !

   În 1934, după ce a învăţat să vindece şi să distrugă « virusul » cancerului, Rife a deschis o clinicăîn care a vindecat 16 pacienţi din 16 (100%) în doasr trei luni.Lucrând cot la cot cu câţiva dintre cei mai recunoscuţi cercetători americani ai vremii, Rife a terapiat electronic pacienţii în scopul distrugerii « virusului » cancerului şi a susţinerii sistemului imun în acţiunea de restabilire a echilibrului organismului.

(NOTA: În lumina actualelor cercetări, şi mai ales a experienţelor efectuate după 1980 cu cîmpurile electrostatice şi magnetice, personal presupun că, fără a fi realizat conştient despre ce este vorba, prin acţiunea “electronică” Rife nu a facut nimic altceva decât să influeneţeze prin câmp electric DNA-ul celulelor bolnave, readucându-le în starea de sănătate).

   Multe instituţii competente şi serioase au verificat şi confirmat rezultatele obţinute de Rife în anii 30. Doar că cercetările lui veneau nepotrivit într-o vreme când Rockefeller şi I.C.Farben puneau bazele industriei farmaceutice americane. Iar când este vorba de bani, de foarte mulţi bani, astfel de cercetări sunt total neavenite. Ceea ce a putut simţi Rife pe propria-i piele. Probabil că a aplicat pricnipiul QUI BONO fals, asupra bolnavului, în loc să-l aplice concernelor farmaceutice. Ca doar ele cu ce se mai aleg, dacă pacienţii sunt vindecaţi atât de uşor şi ieftin de cancer?

   Dar înapoi la istoria nescrisă a medicinei! Alţi medici, independent de Rife, au folosit aceeaşi procedură, reuşind performanţa de a vindeca ...40 de pacienţi pe zi! Minciuni? Verificaţi ziarele şi presa americană de dinainte de cel de-al doilea război mondial.

   Nu numai atât, dar şi alte afecţiuni teribile cum ar fi cataracta, herpesul sau tuberculoza s-au dovedit a fi reversibile prin terapia cu tehnologial lui Rife. Toate aceste au fost documentate în numeroase jurnale medicale prtecum şi în magazinele ştiinţifice şi rapoartele anuale ale Smithsonian Institute. Desigur că toate aceste au atras atenţi  AMA (American Medical Association) şi a puternicelor concerne farmaceutice, care au organizat imediat o puternică opoziţie.

   Deşi realizările lui Rife erau în puternică contradicţie cu ortodoxia medicală a vremii (QUI BONO?), el era totuşi susţinut de un larg număr de medici americani cunoscuţi şi apreciaţi din acea vreme.

   Documentările atent sistematizate ale acestor medici precum şi  mărturiile a sute de pacienţi vindecaţi vin să confirme fărătăgadă teoria lui Rife. Multe dintre aceste documente şi mărturii pot fi găsite în cartea "The Cancer Cure that Worked!” de Barry Lynes.

   Oricum însă, EI s-au ocupat de această problemă rapid şi eficace. Fascinanta muncă a lui Rife a fost denigrată şi suprimată, iar Rife – la fel ca şi Tesla înaintea lui – a  fost dat uitării. Abea în ultimii ani, şi mai ales datorită Internetului, Rife a început din nou să fie cunoscut şi descoperit de publicul larg. Mai ales în ultimii zece ani o foarte mare parte a oamenilor au început să-şi pună din ce în ce mai multe întrebări şi să constate tot mai des că ceva nu este în regulă cu medicina alopată. 

Microscopul universal modern

  Ceea ce Rife, prin anii 30 reuşise să realizeze cu al său microscop Universal, a fost încă o dată realizat de Gaston Naessens prin anii 40, cu al săo Somatoscope, o combinaţie între microscopul optic tradiţional şi elemente de electronică.

  Gaston Naessens s-a născut în Roubaix, Fraţa, la data de 16 Martie 1924. De mic copil maessens a avut o înclinaţie deosebit de puternică către invenţii.  Student fiind la universitatea din Lille, Naessens a fost nevoit să-şi întrerupă studiul în timpul invaziei naziste în  Franţa. Din fericire Maessens împreună cu alţi câţiva studenţi au reuşit ajungă la Nisa, unde şi-a continuat studiile. La vârsta de 21 de ani, frustrat fiind de limitările impuse de microscopul convenţional, Gaston a început să cerceteze posibilităţile de realizare a unui microscop mai eficient, cu o rezoluţie mai mare. Astfel, după mulţi ani de muncă, a apărut Somatoscopul.

   Stomatoscopul foloseşte drept surse de lumină două surse ortogonale, una de la o lampă cu mercur iar cealaltă de la o lampa halogenă. Cele două surse de lumină pătrund într-un tub cilindric de sticlă la un unghi de 90 de grade una faţă de cealaltă. La trecerea prin acest tub lumina este filtrată printr-u n filtru monocromatic care condensează lumina într-un fascicol monocromatic. Acest fascicol este la rândul său trecut printr-un inel magnetic care desparte fascicolul luminos într-o serie de raze paralelecare trec mai departe pritr-o celulă Kerr care măreşte frecvenţa fascicolelor înainte de a fi « injectate » specimenului.

   Această lumină, care este în fond rezultatul unei mixturi din diferite raze UV cu diferite spectre, stimulează materialul biologic în Somatoscop pană la punctul la acre materialul respectiv începe să emită propria sa lumină (luminiscenţă).

   Desigur că este practic imposibil de descris în doar două fraze întregul principiu de construcţie şi funcţionare a Somatoscopului. Cert însă rămâne faptul că microscopul convenţional lasă să treacă fascicolul de lumină prin materialul biologic, limitându-se la rezoluţia optică a lungimii de undă respective. Cel mai perfecţionat microscop optic realizează o putere de mărire de 2.500 de ori.  Peste această rezoluţie puterea de mărire depinde de lungimea de undă a fascicolului luminos. Microscopul convenţional “trece” lumina prin materialul de observaţie, ceea ce limitează puterea de mărire la lungimea de undă respectivă a fascicolului luminos. Peste o mărire de 2.500 de ori imaginea devine neclară. O putere de mărire mai mare se poate realiza prin tehnici care nu mai folosesc lentile. Un astfel de microscop realizat la Cornell University a obţinut o rezoluţie de 400 angstromi, în timp ce Somatoscopul atinge o putere de 150 de angstromi. În esenţă, Somatoscopul stimulează specimenul supus observaţiei până la punctul în care aceste degajă propria sa luminiscenţă. Iar Somatoscopul in fond detectează această luminiscenţă, realizându-se astfel o rezuluţie de 500 de ori, deci dublă faţă de un microscop optic clasic.

   Naessens a continuat cercetările şi perfecţionarea Somatoscopului, fiind în final capabil să atingă rezoluţii de 6.000-7.000 de ori. Un alt element foarte important este acela că Somatoscopul a permis cercetătorilor să descopere importanţa culorii în legătură cu materialul observat. Lungimea de undă a luminii emise este astfel corelată cu mărimea obiectului studiat şi cu “starea de sănătate” a acestuia. De exemplu, celulele roşii din sânge variază între galben/verde până la orange (540 nm-580 nm)iar cele albe sunt intens albastru/violet (490nm-510 nm). Expunerea acestora la un material toxic, doar şi pentru câteva minute, cauzează importante modificări ale coloritului. Chiar şi materiale considerate “sigure” cum ar fi mercurul sau aluminiul din pasta de dinţi cauzează importante degradări în celulele roşii, astfel cum s-a putut constata cu ajutorul Somatoscopului. 

Ciclul somatidelor

În istoria medicinei, un important capitol a fost complect înlăturat, astfel că astăzi foarte puţini mai stiu ceva despre violenta controversă dintre Luois Pasteur, un chimist care nu avea prea multe în comun cu biologia şi deci respectiv medicina, şi Antoine Bechamp, un eminent profeso de fizică, toxicologie, chimie medicală şi biochimie. Cercetările lui Bechamp l-au condus pe acesta la descoperirea “microzimelor” (“fermenţi subţiri”). După ani de studiu şi cercetări, Bechamp a ajuns la concluzia că aceste microzime stau la baza vieţii înaintea celulelor. Chiar şi cu dotarea tehnică modestă a acelor timpuri, Bechamp a putut constata că microzimele suferă « dramatice » modificări pe parcursul vieţii, ciclului lor evolutiv.

   Ca urma Bechamp a ajuns la concluzia că sursa, cauza primordială a bolii se află ÎN INERIORUL ORGANISMULUI, şi nu în afara lui, ca un factor invaziv asupra organismului, aşa cum susţinea Pasteur cu a sa teorie a germenilor. (Pentru mai multe detalii vezi http://quibono.cms4people.de  Teoria germenilor/Isoria pierdută amedicinei).

   O sută de ani mai târziu, Gaston Naessens a descoperit cu ajutorul Somatoscopului său un organism microscopic subcelular pe care l-a denumit “somatid”(corp subţire). Această particulă poate fi cultivată în afara corpului-gazdă. Naessens a observat că această particulă are un ciclu de viaţă pleomorfic (îşi modifică forma pe parcursul existenţei) şi că are 16 trepte evolutive. Doar primele trei forme ale ciclului de viaţă al somatidelor sunt normale. Naessens a descoperit că atunci când sistemul imun este slăbit sau compromis, somatidele trec prin celelalte 13 stări. Slăbirea sistemului imun poate avea diferite cauze cum ar fi poluarea chimică, radiaţiile, câmpul electric nutriţia deficitară, accidentele, şocurile. Depresiia, stressul şi multe, multe altele.

   Incredibil poate, dar cercetările lui Naessens în legătură cu afecţiunile degenerative (cum ar fi artrita reumatoidală, scleroza multiplă, lupus, cancerul sau AIDS) au arătat ccă toate aceste afecţiuni sunt legate de ce-a de a şaisterzecea treaptă (stare) evolutivă a ciclului patologic al somatidelor. Capacitatea de a asocia anumite afecţiuni cu aceste trepte (sări evolutive)  i-au permis lui Naessens să “pre-diagnozeze” apariţia clinică a anumitor boli.

   De bună seamă că toate aceste cercetări şi descoperiri ale lui naessens l-au adus în total conflict cu medicina academică alopată şi desigur şi cu influentele concerne farmaceutice. Oricum, din capul locului teoria germenilor a lui Pasteur, cea care stă încă din păcate la baza medicinei universitarea alopate, este prin descoperirile lui Naessens commplect desfiinţată, devenind nulă şi neavenită. Ori acest lucru dă peste ca o sută de ani de medicină alopată, de dogme şi credinţe împietrite. Aşa ceva nu se poate prea uşor accepta! Iat dacă în fond, doar factorii nutriţionali toxici sau psihici (stress) sunt în principal vinovaţi pentru marea majoritate a afecţiunilor cronice, atunci pur şi simplui printzr-un mod de viaţă dus corect a putea evita foarte multe bolşi cronice. Şi aici se ridică din nou întrebarea medicinei alopate: QUI bono? Într-o astfel de situaţie, în nici un caz alopatia şi farmacia.

   De altminteri, în paranteză fie spus, ultimul congres asl cancerului care a avut loc la Paris, a acceptat ca un fapt fără echivoc realitatea că bolile precum cancerului se datorează nutriţiei deficiente, stressului psihic sau toxinelor. Oncologii de renume mondial întruniţi la acest congres au trebuit să consimtă acestui adevăr, ca urmare a publicării constatărilor finale ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigatia europeana prospectiva privind cancerul si alimentatia), studiu ce s-a desfăşurat pe o perioadă de 35 de ani şi în care au fost monitorizate peste 500.000 de persoane din spaţiul european. Acest studiu a arătat clar că un consum alimentar bogat în vegetale (legume şi fructe) reduce drastic probabilitatea apariţiei unui cancer.

   Dar sa ne reîntoarcem la Gaston Naessens. Descoperirea sa înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că microbiologia, aşa cum era ea vazută până acum câţiva ani, trebuieşte rescrisă. Naessens spunea : « Am reuşit să stabilesc un ciclu de viaţă al unor « forme » în sânge care face posibilă o complect nouă percepere a bazelor vieţii. Despre ceea ce vorbim aisi este în esenţă o compelcr nouă biologie. »

714X

Cercetările lui Gaston Naessens au culminat cu descoperirea lui 714X, o enzimă acre ajută sistemul imun să-şi desfăşoare importanta sa activitate. 714X este un derivat al camforului şi poate fi injectată interlimfatic, un proces care era considerat de către « Frăţia » medicală ca fiind imposibil. Cert este că mulţi au învăţat între timp cum se poate administra medicaţie prin nodulii limfatici.

   Prin administrarea 714X  sistemul imun este fortificat şi devine stabil, ceea ce îi permite să-şi desfăşoare în mod optim activitatea şi să restabilească starea de sănătate în organism.

   La fel ca şi Bechap şi Rife înaintea lui, Gaston Naessens este lipsit de echivoc : « germenii nu sunt cauza, ci rezultatul unei boli! »

    714X însă nu poate ajuta pe oricin, şi aici ne referim îndeosebi la cei care au suportat deja o terapie prin radiaţii sau o chemoterapie extensivă.

O a doua şansă

   Între 1970 şi 1986 cancerul a făcut 6 milioane de victime! Din păcate, terapia convenţională (chemoterapia şi/sau radiaţiile) nu fac nimic altceva decât să amâne « sentinţa la moarte » şi să îmbogăţească industria farmaceutică. Posibilele terapii miraculoase sunt imediat calomniat şi « desfiinţate » de către autorităţile responsabile cu producerea şi administrarea medicamentelor. Şi este foarte trist să constaţi că în ţări care se consideră democratice şi ai căror cetăţeni sunt liberi, pacienţii acre suferă de boli incurabile nu au posibilitatea de a se informa şi libertatea de a alege o terapie sau alta.