Binecuvântaresau dezastru?

Minune medicală sau FataMorgana

 

Partea a doua

 

Cercetare asupraefectelor adverse ale vaccinurilor

Efecte adverse, epidemiologie,jurisdicţie, propuneri ale EFVV

Raport al EFVV (European Forum forVaccine Vigilance) efectuat în baza mărturiilor a 1.000 de cazuri.

Sursa :http://www.impfkritik.de/efvv/bericht/Deutsch.pdf

 

Cap.1 – Mulţumiri (nu este tradus)

Cap.2 – Istoricul EFVV (nu estetradus)

 

Cap.3 -Epidemiile şi vaccinările în Europa

(acest capitol a fost scris de Dr.Juan Manuel MARIN OLMOS din Barcelona).

  Vaccinările sistematice sunt mereu prezentate ca fiind o mare victorie amedicinei preventive. Această afirmaţie este adânc înrădăcinată în minţileoamenilor – mai ales în cele ale membrilor corpului medical. Iar acest lucru adus la ceea ce mulţi denumesc astăzi „mitul vaccinării“.

  Acest mit se bazează pe trei elemente principale, pe un fel de „SfântăTreime“ a credinţei alopate:

Credinţaîneradicarea afecţiunilor infecţioase prin şi datorită vaccinării;

Credinţa în siguranţavaccinurilor (lipsa sau existenţa a foarte puţine efecte secundare);

Credinţa într-un raportcosturi/foloase în favoarea vaccinării (rentabilitate);

  Eroarea de a rezuma patologia bolilor infecţioase pe binomulmicroorganism-gazdă, fără a ţine cont de alţi factori, stă la baza practiciivacinării.

Epidemiile

  Ştim că „revoluţia industrială“ a produs schimbări adânci în viaţapopulaţiilor din Europa pe parcursul secolelor XVIII şi XIX.  Este un fapt cunoscut că la marginea oraşelors-au adunat familiile sărace, în aşa-numitele mahalale, cartierele sărace.Literatura vremii ne relatează mişcător şi detaliat condiţiile de viaţă dinaceste cartiere.

  Este deci logic ca în astfel de condiţii (în mod deosebit este vorbadespre condiţiile de igienă şi cele sanitare) să izbucnească epidemii, unelenecunoscute în Europa până la acea vreme (holera, febră galbenă-malarie) altelecunoscute dar care acuma iau o amploare deosebită (variolă, difterie,scarlatină, tuse convulsivă, tuberculoză). Au apărut boli care pe fondulcondiţiilor mizerabile de trai ale muncitorilor s-au dezvoltat luând amploareaunor epidemii.

  Cauza principală a lor a fost „pauperismul“, deci sărăcia. Ulterior, acestpauperism a fost rebotezat „patologia subdezvoltării“, deci este clar că vorbimdespre condiţii de trai care astăzi sunt specifice ţărilor subdezvoltate dinlumea a treia. Caracteristicile social-economice şi de sănătate din aceste zonene arată cum trăiau înaintaşii noştri în secolul XIX: subnutriţie, condiţii delocuit deplorabile (multe persoane îngesuite în spaţii mici), locuinţenesănătoase, lipsă de condiţii de igienă şi instalaţii sanitare, rata naşteriişi mortalităţii extrem de ridicată, etc.

  Astfel apare un nou concept: boala ca realitate socială. Acest conceptera deja cunoscut din secolele anterioare (în 1700 B. Ramazzini a publicat „Traitédes maladies des artisans“), dar legătura dintre sărăcie şi boală începe să seimpună în gândirea medicală deabea în secolul XIX, întărită mai ales deepidemiile de holeră. Primele studii statistice au relevat clar inegalitateaclaselor sociale în faţa bolilor. Apariţia şi dezvoltatea „igienismului“ care adus la apariţia conceptului de „sănătate a poporului“ este urmarea logică aacestor observaţii şi constatări.

  Măsurile luate şi dezvoltarea economică au făcut ca pe parcursulsecolului XX condiţiile de viaţă să se schimbe radical. În paralel cu aceastas-au schimbat şi profilurile epidemiologice ale bolilor care în trecut, însecolul XIX, au decimat populaţia Europei. Astfel aşa cum în secolul XIX cauzaprincipală a bolilor şi deceselor erau bolile infecţioase, tot aşa în secolulXX principala cauză o constituit-o bolile degenerative şi mai ales afecţiunilecardiace, care duc cel mai adesea la deces.

  Totuşi dezvoltarea vaccinurilor de tip „Jenner“ precum şi descoperireamicrobiologiei, folosirea acesteia în medicină precum şi noile medicamente audus la dezvoltarea pe mai departe a vaccinurilor. Iar aceast lucru a stimulatcorpul medical să se preocupe prioritar de studiul afecţiunilor infecţioase,fără a-şi mai face probleme legate de politica socială. Iar descoperireaantibioticelor a întărit această tendinţă către „medicamentele miraculoase“care ar trebui să elimine pentru totdeauna microbii.

  Astfel că în întreg secolul XX au stat faţă în faţă două modele degândire, care se bazează ambele pe gândirea originară hipocratică. Uneori auexistat puncte şi acţiuni comune, dar în mare cele două grupe se deosebescfundamental prin modul în care sunt interpretate sănătatea, viaţa, boala şirealitatea epidemiologică. Pe scurt spus:

-pentru unii este importantăcombaterea bolilor şi epidemiilor prin măsuri care să modifice adânc modul deviaţă;

-pentru ceilalţi este important săignore tocmai cele spuse mai sus: problemele de sănătate vor fi pur şi simplueliminate prin măsuri medicale, care sunt mai presus de orice alt fel demăsuri, şi mai ales să „prevină“ problemele de sănătateprin intermediulvaccinării sistematice.

  Dezvoltarea vacinologiei (practica vaccinării) este simultană cu cea aindustriei chimice şi farmaceutice, care a devenit între timp atotputernică.Astfel că discuţia ştiinţifică a fost  tot mai des acaparată de marketing şipropagandă. Şi în acest context vaccinul s-a transformat în singura armă carepoate permite dispariţia bolilor infecţioase. 

  Dar un studiu mai atent al dezvoltării epidemiologice al majorităţiibolilor împotriva cărora se vaccinează, în paralel cu studiul bolilor împotrivacărora nu se vaccinează (împotriva cărora nu există vaccin) ne arată în fapt cutotul altceva. Ca exemple pentru această afirmaţie o să descriem  trei boli „legendare“, deşi există multealtele, cum ar fi tuberculoza, gripa sau rubeolă, care merită la fel de mult omai atentă analiză.

  Difteria este o boală împotriva căreia se vaccinează de decenii, deşidatele asupra începerii programelor de vaccinare în diferite ţări variazăputernic. În anii 20 ai secolului trecut s-a început vaccinarea contradifteriei. În Franţa vaccinul este obligatoriu din 1938, în Germania a fostmasiv folosit în timpul naziştilor precum şi după război. În Franţa în anii dedinainte de război efectele bolii se estimau la circa 15.000 de cazuri anual.În timpul războiului însă această cifră s-a tripal, iar numărul deceselor s-adublat. În Germania existaul la 100.000 de persoane 12,4 cazuri. În Norvegia senumărau 17.000 de cazuri în 1919, iar în 1939 doar 54 de cazuri; în 1908 auexistat acolo 555 de decese cauzate de difterie, în timp ce în 1939 doar două.Prin decretul din 1941, care a introdus obligativitatea vaccinării contradifteriei (zona era sub ocupaţie germană iar în Germania nazistă se vaccinamasiv), au fost în 1942 un număr de 22.787 de cazuri de boală şi aproape 700 decazuri de decese!

Difteriaîn Spania –cazurile de deces şi de boală între 1949 şi 1999

(Bürgerkrieg = Războiul civil;Einführung der DPT-Imfung = Introducerea vaccinării DPT)

 

   În Spania la începutul secolului XX existauîn medie 60.000 de cazuri de îmbolnăvire şi aproape 5.000 de decese. Mai exactau fost înregistrate în anul 1901 - 6.299 decese, iar în anum 1939, când aizbucnit războiul civil – 1.100 de decese. După nenorocirile războiului, în1950 au fost înregistrate 297 de decese, iar în 1961 doar 81. Deci în perioadadintre 1901 până în 1964 rata mortalităţii a scăzut cu 98,7%, iar cea aîmbolnăvirii cu 97,2%.

  Este evident că vaccinarea contra difteriei a jucat doar un rol lipsitde importanţă. Peste tot în ţările europene s-a putut observa lenta, darpermanenta diminuare a difteriei, până la dispariţie.  În realitate se observă chiar contrariu,anume în ţările în care în timpul celui de-a doilea război mondial s-a vaccinatintensiv contra difteriei, numărul cazurilor a explodat brusc, practic înaceaşi măsură în care a crescut numărul cazurilor pe perioada războiului civildin Spania, în timpul căruia nu s-avaccinat!

  Germania este un exemplu şi mai semnificativ. În anul 1918 existau100.000 de cazuri; în anii 20 au existat 25.000 de cazuri, dar în 1945, după 5ani de vaccinare obligatorie, au existat 250.000 de cazuri de îmbolnăvire. Dupăcel de-al doilea război mondial, fără vaccinare, cazurile de îmbolnăvire au scăzutpănă la dispariţie. În 1950 erau înregistrate 42.500 de îmbolnăviri, în 1960doar 2.500, în 1962 doar 800 şi în 1972 numai 35 de cazuri. Acest lucru aratăcă vaccinul contra difteriei, care a fost produs între 1970 şi 1980, nu a avutnici o influenţă asupra statisticilor morbidităţii, nemai vorbind demortalitate, care a ajuns la cota zero.

  Constatăm o similitudine între difterie şi tifos, o boală contra căreianu s-a efectuat niciodată o vaccinare sistematică în întreaga populaţia.Agentul patogen al tifosului foloseşte aceleaşi căi de infectare ca şidifteria. Această constatare confirmă şi întăreşte argumentaţia rolului majorpe care condiţiile de viaţă, şi nicidecum vaccinarea, le-au jucat în eradicareacelor două boli. 

Tifosulîn Spania – mortalitatea 1901-1979 şi morbiditarea 1952-1999

(Todesfälle  = decese; Erkrankungsfälle = îmbolnăviri)

Sursa: datele preluate din Anuarulstatistic spaniol

Tusea convulsivă (pertussis)

  Pertussis este o boalăîmpotriva căreia se vaccinează de multă vreme. Primele vaccinuri au fostproduse în USA prin anii 40, dar într-o cantitate moderată. Anglia a aprobatdesfacerea pe piaţă în 1953, dar şi aici vaccinul a fost iniţial folosit îmmăsură moderată. La mijlocul sec. XIX existau 1.500 de decese la un milion delocuitor în rândul copiilor între 0-15 ani din Regatul Britanic, în timp ce în1953 existau doar 25 de cazuri de deces la un milion. Aceasta înseamnă că boalaa „dat înapoi“ în procent de 98,5% între 1868 şi 1953, când a începutadministrarea vaccinului.

Pertussis– decese în Spania între 1901-1986

Sursa: Dateledin Anuarele spaniole

  În 1906 numărul total de decese provocate de pertussis era în jur de3.500, dar în 1959 (anul în care a fost introdusă vaccinarea pertussis înSpania), au existat doar 280 de decese: rezultă că rata de diminuare apertussis a fost de 92% (pentru decese). Cu toate acestea, la fel ca şi în alteţări, vaccinarea a devenit tot mai frecventă iar în 1966 a devenit „generală“sub forma unui vaccin combinat (Tetracoq, mai târziu Pentacoq). Dacă privimstatisticile dintre 1906 -1966, constatăm că reducerea morbidităţii şimortalităţii a fost constantă şi a ajuns la 96%. 

  În Spania se înregistrau peste 4.000 de decese cauzate de pertussis laînceputul secolului XX. În 1931 erau 1.114 decese, în 1950 erau 491 iar în 1965numărul deceselor scădea la 33. Şi exact în acest an 1965 a început campania devaccinare contra tetanus, difteriei şi pertussis. Scăderea mortalităţii înSpania între anii 1901 – 1965 a fost de 99,15%, de aceea mortalitatea în 1965era de 147 de ori mai scăzută decât în 1901. Dacă mai luăm în considerare şifaptul că populaţia Spania s-a dublat în această perioadă (lucru care s-apetrecut la fel şi în Franţa şi Anglia), această scădere este şi maismnificativă.

  Rujeola este o boală contracăreia în unele ţări se vaccinează sistematic de circa 20 de ani, îndeobşteîmpreună cu vaccinurile contra rubeolei şi oreionului (în Franţa acest vaccinse numeşte ROR, în ţările de limbă engleză şi germană, MMR, în Spania TV).

  În Anglia şi Ţara Galilor media deceselor în rândul copiilor de pâna la15 ani era în secolul XIX de 1.100 la un milion de locuitori. În 1960 practicnu mai exista nici un caz de deces. Iar primele vaccinuri contra rujeolei aufost introduse în anii 60 în USA, astfel că dispariţia cazurilor mortale derujeolă din Anglia şi Ţara Galilor nu poate fi pusă pe seama campaniilor devaccinare.

Variolă - decesele cauzate de variolă înSpania (1901-1986)

Sursa: Anuarulstatistic din Spania

  În Franţa campania de vaccinare masivă cu ROR a început în 1983, înciuda avertismentelor date de Profesorul Bastin, care spunea: „Va fi greu săvaccinăm sistematic în ţara noastră, unde boala este inofensivă, iarmortalitatea cauzată de ea este de 0,17% la 100 de internări în spital (deci lacazuri mai serioase de îmbolnăvire care necesită spitalizare).“ În Franţa cifraabsolută a deceselor datorate bolii a fost de 3.756 în 1906, în timp ce în 1983au existat doar 2 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere a ratei mortalităţii de99,5%!

  Conform Anuarelor statistice din Spania numărul deceselor provocat derujeolă în 1901 a fost de 18.463; în 1907 au existat circa 14.000 de decese.Iar în 1981 doar 19 cazuri, în timp ce campania de vaccinare a demarat în 1982.Se poate deci constata că în Spania, fără vaccinare, procentul de diminuare amortalităţii între 1901 – 1981 a fost de 99,9%!!! Şi aşa cum am mai amintitaceste cifre sunt şi mai impresionante dacă avem în faptul că atât în Spaniacât şi practic în toate celelalte ţări europene, populaţiile s-au dublat înaceastă perioadă.

Epidemiişi vaccinări

  Exemplele citate mai sus arată în mod edificator că în dinamicaepidemiologică a acestor afecţiuni infecţioase, vaccinarea nu a jucat absolutnici un rol. Iar această constatare este la fel de valabilă şi în cazul altorafecţiuni cum ar fi tuberculoza, oreionul, rubeola, haemophilus influenzae etc.Cu excepţia poliomielitei – pentru această afecţiune este necesară efectuareaunui studiu separat (vezi şi „Virus-mania“) –toate celelalte afecţiuni infecţioase „tradiţionale“ s-au diminuat înmorbiditate şi mortalitate permanent de-a lungul secolului XX, în paralel cudezvoltarea şi evoluţia condiţiilor

socio-economice, a condiţiilor de igienăşi viaţă ale cetăţenilor europeni.

Tifosulşi scarlatina în Spania – numărul deceselor între 1901 – 1979

(Tifos=linie cu punct, Scarlatina= line fără punct)

Sursa :datele din Anuarele statistice spaniole

  Aproape complecta dispariţie a tifosului (nu a fost niciodată efectuatăo vaccinare sistematică a populaţiei) precum şi a scarlatinei, care de asemeneaera o temută afecţiune infecţioasă, şi contra căreia nu există un vaccin,confirmă afirmaţiile noastre. Totuşi vaccinarea (imunizarea) este continuată cuun soi de „furie“ tipică fanaticilor religioşi, captivi în dogma credinţei lor.

  În acest context tuberculoza este o temă deosebit de dramatică: înaproape toate ţările europene vaccinul cu BCG (bacilul Calmette-Guerin) nu maieste utilizat din anii 70, deoarece s-a recunoscut că este complect ineficaceşi pe deasupra are efecte adverse deosebit de grave. Dacă analizăm concluziileoficiale care au rezultat în urma studiilor efectuate, se poate observa călista constatărilor nu mai necesită nici un comentariu.

Tuberculozaîn Spania – cazuri 1952 -1999; decese 1901 – 1986, vaccinare 1952 – 1985

(Liniecu punct = imbolnăviri; linie fără punct = decese; linie cu romb = vaccinări;Aufgabe de imfung = administrarea vaccinului)

Sursa: dateledin anuarele statistice spaniole.

1- Eficacitatea variază între 80% şi0%. Există chiar un studiu care relevă o eficacitate negativă (-57%), ceea ceînseamnă că printre cei vaccinaţi au existat mai multe cazuri de tuberculozădecât printre cei nevaccinaţi;

2- O explicaţie pentru acest fenomen(de pa punctul 1) nu a putut fi oferită niciodată;

3- Vaccinul nu poate împiedica niciinfecţia şi nici răspândirea bolii;

4- Vaccinul ar trebui să protejezelimitat contra înmulţirii bacteriei în sânge şi este astfel probabil eficace încazurile de reactivitate endogenă în fazele timpurii, dar nu în cazurile dereactivitate la adulţi şi nici în cazurile de noi infectări. În Barcelona s-aremarcat o scădere drastică a meningitelor tuberculoase tocmai după eliminareavaccinării BCG. Şi aceasta tocmai în ciuda faptului că acest vaccin era folositîn primul rând pentru a preîntâmpina şi elimina aceste inflamaţii alemeningelui;

5- Protecţia oferită este limitată întimp: cel mult 10-15 ani. Dar nu este permisă o revaccinare;

6- BCG nu protejează indivizii dejainfectaţi; ori tocmai aceştia sunt cei care reprezintă cel mai mare risc de ase îmbolnăvi;

7- Printr-o vaccinare „totală“(întreaga populaţie a globului) s-ar reduce riscul tuberculozei doar cu 6%;

8- Vaccinul nu are nici o influenţăasupra riscului anual de a fi infectat (RAI – risque annuel d’infection)

9- Faptul că avem aici de a face cu unvaccin cu bacili vii conferă riscuri deosebite cu complicaţii fatale pentrucopiii şi  adulţii HIV-pozitivi (sistemimunitar afectat). Dar tocmai aceste persoane intră în categoria de risc ceamai înaltă pentru o îmbolnăvie de tuberculoză;

10- Hipersensibilitatea post-vaccinBCG faţă de Tuberculin vace imposibilă deosebirea dintre o reacţie pozitivă lavaccin şi existenţa unei infecţii naturale. De aici urmează că:

- testul Tuberculin nu are nici ovaloare predictivă;

- vaccinul impiedică alte măsuripreventive;

- îngreunează diagnosticul formelor detuberculoză fără bacil;

- împiedică folosirea indicatorilorepidemiologici ai infecţiei;

  Având în vedere toate acestea, apare absurd faptul că vaccinul este încăfolosit în unele comunităţi autonome din Spania, precum şi faptul că în Franţase află încă în categoria de vaccinuri obligatorii. Tot atât de puţin deînţeles este şi faptul că OMS a introdus şi menţine încă acest vaccin în PEV(programul lărgit de vaccinare) deşi aceaşi organizaţie recunoaşte faptul cătuberculoza este o boală a foamei, sărăciei, mizeriei şi subnutriţiei cronice.Cum se poate explica faptul că o treime din populaţia globului este vaccinatăcu acest vaccin?

  Vaccinarea contra rubeolei contribuie şi ea la întărirea „credinţei“ îndogma vaccinării. Şi încă o dată mai mult ne aflăm în faţa unui paradox:adepţii vaccinării oferă date, care demonstrează iraţionalitatea acestuivaccin, despre care ei sugerează că ar fi o măsură preventivă. În Cataloniaadepţii vaccinării susţin că de când se vaccinează, din anii 70, 90% dintrefemeile de vârstă matură sunt în mod natural imune contra rubeolei. Şi totuşiPumarola sugerează că 97% dintre femeile catalane de vârstă adultă nu suntimune datorită vaccinului, ci datorită permanentului contact cu virusulsălbatec! Se recunoaşte că femeile imunizate artificial (deci prin vaccinare)poartă încă un risc de 50-80% de a se îmbolnăvi în cazul unei expuneri. Astaînseamnă mai clar spus că se oferă un sentiment de siguranţă contraproductiv,care facilitază infectarea femeilor însărcinate de către persoane infectate(purtătoare).

  Dacă se ia în considerare Declaraţia din 1993 de la Congresul dinGlasgow, care atenţionează asupra pericolului apariţiei artrozelor la femeileadulte, trebuie să ne punem în mod automat întrebarea: „Care este motivulpentru care se menţine cu încăpăţânare acest vaccin care pe lângă efecteleadverse nedorite, nici nu oferă o siguranţă contra bolii?“

  În cazul gripei datele pe care le oferă autorităţile de sănătatespaniole nu se pot pune la îndoială. Se constată că, simultan cu campaniile devaccinare, apariţia bolii (la 100.000 de locuitori) creşte de 400%!!! Fapt careînsă nu-i împiedică pe adepţii acestui vaccin să susţină că vaccinul contragripei este o măsură utilă pentru limitarea cazurilor de îmbolnăvire de gripă.

Spania– îmbolnăvirea de gripă şi situaţia vaccinării

(liniecu punct = cazuri; linie cu romb = vaccinări)

Sursa: dateleCentrului Naţional de Epidemiologie din Spania

 

  Datele mai sus oferite ne dovedesc că vaccinările joacă doar un rolsecundar, dacă nu cumva nu joacă chiar nici un rol în îngrădirea răspândiriisau dispariţia epidemiilor, care în trecut au decimat în Europa populaţiiîntregi.

 

Cap.4 -Legislaţia vaccinării în opt ţări europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia,Luxemburg, Olanda, Spania, Anglia (datele valabile până în  2005)

 

BELGIA

Vaccinuri obligatorii:

-Polio(la 2, 3, 13/18 luni de la naştere)

-testulde piele Heaf (pentru stabilirea unei expunei la bacilul tuberculozei)

-HepatitaB pentru toţi angajaţii din sistemul medical

Penalităţi:

-excludereadin şcoală

-amendă

-acţiuniîn instanţă

Vaccinări recomandate:

-Infanrixhexa (Polio, Difterie, Tetanus, Pertussis acelular, Hib, Hepatita B,Pneumococcus -(pneumonie): la 2, 3 şi 4 luni;

-MMR(ROR), Meningicoccus: la vârsta de 12 luni;

-Infanrixhexa, Pneumococcus: la 15 luni;

-Polio,Difterie, Tetanus, Pertussis acelular: la 6 ani;

-MMR,Meningococcus: la 12 ani;

-Difterie,Tetanus: la 15 ani;

 

FRANŢA

Vaccinuri obligatorii:

Pentru şcoală:

-DTPolio(IPV): înainte de 18 luni

-BCG:la sau înainte de 6 ani

Pentru personalul din sănătate:

-DTPolio:la fiecare 10 ani

-HepatităB cu reîmprospătare dacă nivelul de anticorpi este mai mic de 10 IU/ml: lafiecare 5 ani

-Tifoid(lucrătorii din laboratoare): la fiecare 4 ani

-BCG:doar o dată, fără reîmprospătare

Pentru alte profesii:

-Pompieri:BCG şi Tetanus

-Armată:DTPolio, Hepatită A şi B, Meningită A şi C, Tifoid şi febră galbenă.

Penalităţi:

-Amendă

-Excludereadin şcoală

-Retragereadrepturilor parentale

Vaccinări recomandate:

-Pertussis:înainte de 18 luni, cu control la fiecare 10 ani

-Hib:înainte de 18 luni

-HepatităB: înainte de 18 luni

-HepatităA: persoanele din categoriile de risc

-MMR:între 3 şi 6 ani, şi la 11/13 ani

-Varicella:persoanele din categoriile de risc

-Pneumococcus(pneumonie): între 2 luni şi 2 ani

-Gripă:anual pentru persoanele din categoriile de risc şi bătrânii de peste 60 de ani

Exceptarede la vaccinarea obligatorie: doar cu certificat medical de specificare a uneicontraindicaţii.

 

GERMANIA

Vaccinări obligatorii:

-înGermania nu există nici o vaccinare obligatorie!

Vaccinări recomandate: (conform STIKO-InstitutulRobert Koch- din Iulie 2004)

Pentru copii:

-la naştere: hepatita B, doar în caz de expunere

-la 2 luni: DtaP, Hib, Hepatita B, Polio (IPV)

-la 3luni: la fel ca la 2 luni

-la 4luni: la fel ca la 3 luni

-între11 şi 14 luni: aceleaşi plus MMR şi Varicella

-între15 şi 23 de luni: MMR reîmprospătare

-la 5-6ani: tetaus şi difterie

-la9-17 ani: Td, aP, IPV, Hepatita B

Pentru adulţi:

-de la18 ani, anual: Td

-de la60 şi peste: gripă (influenza) anual

-de la60 şi peste: pneumococcus (pneumonie) la fiecare 6 ani

 

ITALIA

Vaccinări obligatorii:

Pentru copii:

-Tetanus,Polio, Difterie, Hepatită B: prima doză la 3 luni, a doua la 6-8 săptămâni maitârziu, a treia la 6-12 luni după a doua

Pentru adulţi:

-Tetanus,(personalul din spitale)

-BCG încaz de test negativ (personalul sanitar, armata, personalul din învăţământ, grupurilede risc)

-Meningită,Tifoidă, Difterie, Tetanus, MMR (armata)

Penalităţi:

-amendă

-Copiinevaccinaţi au fost acceptaţi în şcoli de abea din 1998

Vaccinări recomandate:

-Hib,Pertussis, împreună cu DTPolio;

-MMR,la 15-18 luni

-Difterie,Tetanus, Polio (IPV) : la vârsta de 5-6 ani

-BCG:în primele 10 zile după naştere dacă viaţa nou-născutului prezintă riscuri şipre-şcolar la copii cu test de piele negativ

-Influenza(gripă): anual pentru persoanele peste 65 de ani

-Tetanus:femeile însărcinate între luna 4-8, dacă nu au primit o reîmprospătare

-Leptospiroză:persoanele de la instalaţiile de apă, pescarii, sportivii care practicăsporturi acvatice

-HepatitaB reîmprospătare: pentru grupurile de risc

-Tifoidă:pentru categoriile de risc

Situaţii speciale:

Tetanus- vaccin şi serum recomandat pentru persoanele rănite:

-înaintede vârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit toate vaccinurile recomandate

-dupăvârsta de 6 ani dacă persoana nu a primit reîmprospătare

Exceptări:

Doardin motive medicale (terapie anti-cancer, şoc anafilactic, etc.)

 

LUXEMBURG

Vaccinări obligatorii:

Nuexistă

Vaccinări recomandate:

Pentru copii:

-Difterie,Hib: la 2, 3/5 , 4/6, 8/12 luni şi reîmprospătare la vârsta de 5-6 ani

-Tetanus:la 2, 3/5, 4/, 18/24 luni şi la 5/6 ani, la 15 ani

-Pertussisacelular: la vârsta de 2, 3/5, 6, 18/24 luni

-Polio:la vârsta de 10/12, 18/24 de luni şi la 5/6, respectiv 15 ani

-MMR:la vârsta de 15/18 luni

-HepatitaB: la vârsta de 11/12 ani

Categorii (grupuri) specifice:

-Influenza(gripă)

-Pneumococcus

-Tuberculosă

-HepatitaA

-Encefalită(europeană Tick)

-Rabie

Tifoidă

-Meningită

-Encefalităjaponeză

-Varicella

 

OLANDA

Vaccinări obligatorii:

Nuexistă (cu excepţia armatei)

Vaccinări recomandate (National Vaccination Programme):

-DKTP-Hibîn patru etape (D: Diphtheria; T: Tetanus; K: Pertussis; P:polio)

-HepatităB în trei etape

-MMR

-MeningităC

-DTP,Pertussis acelular

 

SPANIA

Vaccinări obligatorii:

Nuexistă

Vaccinări recomandate:

-Difterie,Tetanus: la 2, 4, 6, 18 luni, 6/7 an şi 13/14 ani

-Pertussis:la 2, 4, 6 luni

-Pertussisacelular: la 18 luni, la 6/7 ani

-Polio(IPV): la 2, 4, 6, 18 luni şi reîmprospătare la 4/6 ani

-MMR(ROR): la 15 luni şi la 3 şi 10/11 ani

-Hib:la 2, 4, 6 şi 18 luni

-HepatitaB: la 2, 4, 6 luni şi la 12/13 ani

-MeningitaC: la vţrsta de 2, 4, 6 luni

-Influenza(gripă): de la 65 de ani în sus anual

Menţiuni: în unele comunităţi acesterecomandară variază, dar nu foarte mult.

 

ANGLIA

Vaccinări obligatorii:

Nuexistă

Vaccinări recomandate:

-Difterie,Tetanus, Polio (IPV), Hib, Pertussis acelular, Meningită C: la 2, 3, şi 4 luni

-MMR:la 13 luni

-Difterie,Tetanus, Polio(IPV), Pertussis acelular şi MMR: la vârsta de 3-5 ani

-BCG:la 10-14 ani şi imediat după naştere în zonele geografice de risc

-Tetanus,Polio (IPV): la vârsta de 13-18 ani

Cap.5 - Efectele adverse ale vaccinărilor şisupravegherea  farmaceutică oficială

   Autorităţile americane recunosc oficial căprocentul terapeuţilor care raportează efecte adverse ale vaccinărilor este dedoar 1-10%, deşi acest lucru este în principiu obligatoriu! Ne putem uşorimagina că în cazul medicinei şcolastice, care nu s-a îndoit niciodată debinefacerea vaccinărilor, astfel de rapoarte asupra efectelor adverse sunt şimai rare, atât în Europa cât şi în USA. Această ignorare şi subevaluare esteuna dintre cele mai grave erori ale principiului imunizării-vaccinării: serefuză cunoaşterea ştiinţifică asupra vaccinărilor!

   Deoarece nu există o monitorizare de lungădurată a vaccinaţilor şi nu există de asemenea o cercetare atentă a istoriculuipersoanelor care urmează a fi vaccinate, practica vaccinării rămâne dependentăde întâmplare şi hazard, implicit constituie o acţiune cu un înalt risc pentrusănătatea individului.

   În practică, aproape toate persoanele carene-au raportat efecte adverse au declarat că situaţia lor nu a fost raportatăsistemului de supraveghere farmaceutică! În concluzie, cum putem avea încredereîn datele pe care acst sistem de supraveghere le prezintă oficial publicului?

  Am încercat să ne informăm direct de la sursă şi am trimis mai multescrisori în anii 2002, 2003 şi 2004 către Oficiile regionale responsabile,precum şi Oficiului European din Uppsala (Suedia). În majoritatea cazurilor nuam primit practic nici un răspuns (tehnica „ignorării“). Vă vom prezenta încele ce urmează cele câteva puţine răspunsuri primite, care certifică încă odată în plus că spiritul şi sensul de a fi al acestor organizaţii este acela daa NU oferi informaţii complecteasupra vaccinărilor, atât nouă cât mai ales cetăţenilor. Şi aceasta cu toate căîn acelaşi timp cetăţenii europeni, în extrem de multe cazuri, sunt „constrânşi“ să accepte vaccinarea, săse lase vaccinaţi.

  Nu este oare acest refuz decomunicare combinat cu o forţare a individului de a se vaccina, o încălcareevidentă a spiritului democratic?

  În Franţa spre exemplu documentele privitoare la victimele vaccinuluiHepatitei B sunt „îngropate“ la AFSSAPS (Agence Française de Sécurité Sanitairedes Aliments et Produits de Santé). Astfel victimele nu au absolut nici oposibilitate de a demonstra faptul că suferă ca urmare a unei vaccinări.

  Oricum marea majoritate a Oficiilor de supraveghere farmacologică suntdependente financiar de industria farmaceutică, astfel că ele (dansează cum lise cântă) nu prezintă oficial publicului decât efectele secundare scurte şiuşoare. Dar riscurile grave ale vaccinărilor sunt bine cunoscute autorităţilormedicale, deşi nu sunt prezentate publicului larg. Pentru ce această omerta,„legea tăcerii“?

   În USA există începând cu 1998 un serviciu de supravegere farmaceuticădenumit VAERS (Vaccine Adverse Event Reporting System). Din păcate nu avem cevaasemănător în Europa. Dar nici măcar VAERS nu reflectă realitatea complect,deoarece şi în acest caz există o „sub-notificare“.  Pe deasupra cetăţeanului obişnuit (tocmai celcare este constrâns la vaccinare prin diferite metode) nu îi este uşor să seinformeze asupra efectelor adverse ale vaccinurilor. Această „faţă urâtă“ avacinologiei, care este premeditat ţinută în umbră, face din fiecare vaccinareun act suspect!

 

Cap.6 - Costurile tratamentelor lunare aleunui copil de 9 ani care a devenit autist în urma unei vaccinări (în conformitate cumărturia familie acestuia din Spania)

- terapie intensivă psiho-pedagogică :20 de ore pe săptămână, acasă   -   1000 Euro lunar

- cursuri într-o şcoală privată(terapeutul nu poate însoţi copilul într-o şcoală normală)   -  300 Euro lunar pentru şcoală şi 500 Euro lunar pentru terapeut = 800Euro lunar

- instruirea membrilor familiei în tehnicilede terapie (pentru a asista copilul) -  300 Euro lunar

- produse nutritiv-alimentareorganic-biologice, consultaţii medicale suplimentare: 300 Euro lunar

- concediu pentru îngrijirea copilului(pentru tatăl sau mama acestuia)  -  2.000 Euro lunar

Total: 4450 de Euro lunar

   (Quibono: Chiar şi presupunând că preţurile respective ar fi de 3 ori mai miciîn Romania decât în Spania, tot am avea circa 1.500 de Euro lunar costuripentru un astfel de caz, iar întrebarea pe care doresc să o pun aici este: suntoamenii din Romania atât de bogaţi să-şi permită un astfel de lux?; este statulromân într-o situaţie financiară atât de solidă încât să-şi permită săefectueze asfel de plăţi lunar pentru, să zicem, doar o mie de cazuri (circa1,5 milioane Euro lunar sau 18 milioane anual)? Sincer mă îndoiesc, oriîntrebarea cea mai importantă pentru o ţară săraca cum este Romania este aceeaa raportului preţ-eficacitate! Întrebare la care am serioase motive să considercă răspunsul este NEGATIV!)

   Consecinţele financiare ulterioareunei vaccinări pot fi substanţiale şi ele împovărează atât familia victimei câtşi societatea, prin sistemul de asigurări de sănătate. Aceste costuri sunt cumult mai ridicate decât cele care se speră că vor fi economisite prin evitareaunei anumite boli contra căreia se vaccinează!

 

Cap.7 -Efectele adverse ale vaccinurilor – analiză a datelor din şase ţări europene

Materialrealizat de EFVV în Septembrie 2005

Scopulşi metodele

  Grupul de lucru a întocmit un chestionar (vezi exemplarul din Anexa 2)cu ajutorul căruia s-au adunat informaţii asupra efecelor adverse apărute dupăo vaccinare, atât pe termen scurt, mediu cât şi lung. Acest chestionar a pututfi complectat atât de către persoane care au suferit în urma unei vaccinări,cât şi de către terapeuţi care au observat astfel de efecte adverse.

  Deci scopul primar al chestionarului a fost strângerea de date pe caledirectă. Acest chestionar există în şapte limbi (franceză, engleză, spaniolă,germană, italiană portugheză şi olandeză) şi a fost răspândit în zece ţări(Franţa, Spania, Germania, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveţiaşi Portugalia) însoţit de o scrisoare de prezentare a intenţiilor studiului(vezi de asemenea Anexa).

  Această colectare de date constituie un model pe care o viitoare lucraretrebuie să-l lărgească. Desigur că aici nu avem în vedere un „studiuştiinţific“, pentru care ar fi necesar fonduri foarte mari de care nu dispunem,precum şi o colaborare la nivel internaţional. Cu toată modestia dorim aicidoar să întreprindem o „localizare“ a problemelor care apar după administrareavaccinurilor, o lucrare care din păcate nu a fost efectuată până în prezenttocmai de către cei responsabil cu sănătatea populaţiei.

  Scopul nostru declarat este de a alarma oamenii de ştiinţă, politicieniişi mass-media asupra faptului că vaccinarea are o „faţă ascunsă“ ce trebuieşteîn sfârşit adusă la lumină.  Aceastăinformare este imperios necesară pentru a se opri o  dată acest gen de „ruletă rusească“ care estevaccinarea.

  Am codificat răspunsurile din chestionarul nostru pentru a putea fifolosite în programele de informatică speciale (Word, Excel, Access, etc.).Rapoartele au fost verificate de către fiecare ţară după care au fost „concentrate“în tabele. Multe dintre aceste rapoarte sunt însoţite de dosare voluminoase cuacte juristice sau medicinale care documentează drumul plin de suferinţă alvictimelor vaccinărilor. Am constatat de asemenea că datele privitoare la tipulvaccinului, natura patologiei sau decesului şi durata de timp dintre vaccinareşi reacţie, precum şi numărul de vaccinuri administrate sunt de o semnificanţădeosebită.

 

GERMANIA

1. Actele evaluate:

Vârsta

0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75+

ani

Total

Masc.

8

11

6

11

1

2

0

1

0

1

0

2

1

44

Fem.

4

4

3

8

4

3

7

0

2

0

3

2

0

40

Total

12

15

9

19

4

4

7

1

2

1

3

4

1

84

 

2.După a câta şedinţă de vaccinare au apărutefectele adverse:

Şedinţa

1,

2.

3.

4.

5.

6. şi peste

Total

Numărul cazurilor

34

19

12

3

 

1

69*

* Menţiune: unele date lipsesc

3.Durata de timp dintre vaccinare şi apariţiasimptomelor care au atras atenţia medicului sau pacientului:

Timpul de reacţia

Numărul cazurilor

Până la o zi

12

2-4 zile

12

5-8 zile

  8

9-15 zile

11

15-30 zile

13

1-6 luni

12

6-12 luni

  4

Un an sau mai mult

  2

Progresiv

10

Total

84

 

4. Primele constatări:

- patologiile grave (alergii, oboseală cronică,fibromialgie) apar progresiv şi de aceea un diagnostic necesită mult timppentru a fi definitivat. Astfel că nu este de loc simplu de a stabili legăturadintre cauză şi efect (vacin şi patologie). În cazul chestionărilor pentrustabilirea unui diagnostic vaccinurile sunt oricum ignorate ca şi posibilăcauză de către medicina alopată;

- vaccinurile combinate (atunci când se administrează maimulte vaccinuri cu o singură injecţie) sau mai multe vaccinuri în aceaşi zi numai oferă posibilitatea de a descoperi care fracţiune anume este responsabilăcu o anumită patologie;

- în cazurilegrave au fost mai multe vaccinuri administrate simultan sau la intervale scurtede timp unul după altul (mai puţin de 2 luni);

-opinia medicilor, independent unii de alţii, este în general aceeaşi.Cauzalitatea între vaccin şi boală este practic eliminată, patologiile nu suntrecunoscute ca urmare a vaccinării chiar şi atunci când este vorba de cazurifoarte grave. Victimei  i se spune că „Vise pare, este doar imaginaţia din capul Dvs.“ sau că „Durerile sunt de naturăpsihică“ sau că „Doar vă inchipuiţi Dvs. asta“ sau pur şi simplu că „Sunteţi uncaz pentru psihiatrie!“

- doarsimpra sugerare a ideei că vaccinul ar putea fi cauza unei boli declanşează lamajoritatea medicilor o reacţie violentă, deseori isterică, fără urmă deraţionalitate, ceea ce face ca vaccinarea în sine să devină şi mai suspectă.Ideea că un vaccin ar putea duce la inducerea unor afecţiuni care să afectezeîntreaga viaţă viitoare a vaccinatului este de neconceput pentru „enoriaşiiparohiei Pasteur“.

-atunci când patologiile rămân permanente şi nu se întrevede nici o îmbunătăţirea situaţiei, sau dacă chiar situaţie se înrăutăţeşte, reacţia corpului medicaleste următoarea: pacientul este lăsat singur (în plat Domunului, ca să spunemaşa) şi nimeni nu se mai ocupă de el, nici medicina şcolastică, niciangajatorul, şi nici societatea.

(devine, deşi sună macabru, o persoanălipsită de valoare şi deci şi de interes).

5. Numărul patologiilorîn funcţie de tipul vaccinului:

Tipul vaccinului

Numărul de cazuri

BCG

15

Tuberrculin-Test

  4

Tetanus

  1

DiTe

  6

DPT

  7

DPT-Po

14

Cvintuplu (DiTePerPoHib)

16

Cvintuplu plus Hep.B

15

Hib

  4

Polio oral

13

Polio injectat

  1

MMR

14

Rubeolă

  2

Rujeolă

  1

Hepatită B

  3

Hepatită A plus B

  1

FSME

  5

Influenza (gripă)

  5

Variolă

  5

Total:

132

Observaţii:desigur că numărul vaccinurilor este mai mare decât cel al participanţilor lachestionar, deoarece fiecare individ poate primi în aceaşi zi mai multevaccinuri sau mai multe vaccinări la intervale scurte de timp una de alta.

6. Patologiile diagnozate:

Patologie

Numărul de caz (corespunzător codificării chestionarelor)

Alergii

3,8,11,14,15,18,21

Eczeme, boli de piele

7,15,18,23,26,27,30,31,35,37,42,48

Căi respiratorii, Astmă

5,6,8,9,18,28,35,36,37,39,41,44,47,48,51

Febră peste 39 grade C/ urlete anormale

10,15,16,17,24,44,103,2103

Probleme ORL

3,6,9,10,11,13,25,39,43,46,51,2103

Probleme oculare

1006

Aparatul digestiv

3

Inflamaţii stomac-intestine - Crohn

34,44,51

Schelet şi musculatură

1,13,14,21,33

Afecţiuni autoimunitare

1,56,59,102

Sistemul nervos

1,6,11,12,13,14,16,21,22,40,45,51,103

Pierderea cunoştinţei

14, 16

Reumatism articular

14

Poliartrită

1

Becegite (patologie după BCG)

2903,2904

Fibromialgie/oboseală cronică

14, 29

Macrofagie-Miofascită

13

Tulburări de comportament

19, 22

Tulburări de recunoaştere

21

Crampe

7, 21

Epilepsie

49,52,53,111,151,153,155,173

Enuresis

38

Encefalită/Encefalopatie

54,58,107,110,170,171,172,1006,2904

Autism

38

Hidrocefalie

12

Poliomielită (vaccinală)

50,60,102,152,1124

Paralizii

503,1124,2302,2904

Guillain-Barre

103,501,502

BNS (Crampe Blitz-Nick-Salaam)

109,156,157,174

Afectarea gravă a creierului

7,49,52,57,58,105,111,173,1006,2903

Anemie aplsatică

2

Sindromul Rett

61

ADD/ADHD

38,49,51

Deces

55

(Numerele de cod depăşesc câteva mii decazuri, deoarece au fost comasate toate chestionarele primite, din toate tărileparticipante.)

6. Evoluţia patologiilor diagnosticate dupăefectuarea terapiei:

Evoluţia

Stabilizare

Recidivă

Cronicizare

Handicap

Deces

Total

Număr cazuri

7

5

22

49

1

84

Stabilizare: nu a fostconstatată o înrăutăţire sau o viaţă aproape normală este din nou posibilă.

   Un mare număr de persoane la care s-aobţinut o îmbunătăţire a situaţiei au reuşit aceasta prin terapii homeopatice,alte terapii şi/sau prin anumite diete alimentare severe, îndeosebi cu alimentebiologice, deseori cu excluderea proteinelor animale.

Recidivă:patologia/patologiile reapar periodic.

Cronicizare: patologiile suntpractic permanente. Exercitarea meseriei sau frecventarea şcolii sunt încăposibile.

Handicap: persoana estehandicapată grav, nu-şi poate practica meseria sau frecventa şcoala.

Constatări generale:

  Am primit 89 de chestionare (acte) şi am luat în studiul nostru înconsiderare 84 dintre ele. Celelalte 5 nu erau complectate integral.

FRANŢA

 

1.Actele evaluate:

Vârsta

Sexul ↓

0/2

luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5

ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/74

ani

75+

ani

Total

Masc.

5

12

10

16

8

12

14

6

7

18

16

9

2

135

Fem.

3

16

11

7

4

8

7

12

11

39

66

34

2

220

Total

8

26

21

23

13

21

21

17

18

60

81

42

4

355

2. Agravarea patologiei după vaccinări ulterioare sau după reîmprospătări de vaccinuri: 164 de cazuri

3. După a câta şedinţă de vaccinare au apărutefectele adverse:

Vaccinul Nr…

1

2

3

4

5

6 şi următoarele

Total

Numărul cazurilor

89

54

70

51

23

68

355


4. Durata de timp dintre vaccinare şi apariţiasimptomelor care au atenţionat medicului sau pacientului:

Perioada de timp după care au apărut efectele adverse

Numărul efectelor adverse

1 zi

36

2-4 zile

41

5-8 zile

44

9-15 zile

65

15-30 zile

79

2-6 luni

67

7-12 luni

14

1 an şi peste

  9

Total:

355

5. Primele constatări:

  Patologiile grave (leucemie, cancer, oboseală cronică, alergii acute,etc.) apar progresiv şi de aceea sunt dificil de diagnosticat. Aceasta face capentru terapeuţi să fie dificil de stabilit legătura dintre vaccinare şi bolilerespective. În cadrul anamenezelor vaccinările sunt complect ignorate.

  În cazul vaccinurilor combinate (mai multe într-o singură injecţie) nuexistă posibilitatea de a afla care fracţiune a vaccinului pentru carepatologie anume este răspunzătoare.

  În majoritatea cazurilor grave au fost administrate fie mai multevaccinuri simultan, fie la intervale prea scurte de timp (sub 2 luni). Spreexemplu: DPT şi Hepatită B.

  Concepţia membrilor corpului medical este în nenumărate cazuri,independent de regiune şi independent unii de alţii, similară. Cauzalitateadintre vaccinare şi boală este exclusă, patologiile nu sunt recunoscute, chiarşi atunci când avem de a face cu cazuri grave. Pacientul este deseori ironizat,ba uneori chiar insultat. Însăşi ideea precum că un vaccin ar putea cauza oboală, provoacă în rândul membrilor corpului medical o reacţie spontană şiimediată de autoapărare agresivă. În cele din urmă pacientul este singurulvinovat, căci…. „a reacţionat fals la vaccin, deoarece la toţi ceilalţivaccinaţi nu au apărut astfel de reacţii, vaccinul funcţionând perfect.“

  Astfel pacientul este „abandonat“, rămânând să lupte singur cuhandicapul, cu incapacitatea de muncă, cu lipsurile financiare, cu Casele deasigurări sociale şi de sănătate, cu societatea în general. Medicii şi-au făcutdatoria, au administrat vaccinul, dar individul a … „reacţionat fals“. Deci e problemalui, nu a medicinei alopate. Să se descurce!

6. Numărul patologiilorîn funcţie de tipul vaccinului:

Tipul de vaccin

Număr cazuri

BCG şi Test

59

Te

14

TePer

  5

DiTe

  9

TyphusAB

11

DiTePer

43

DiTePerPo

20

DiTePer + HiB

  1

Infanrix

  6

Prevenar Pneumococc

  5

Tetravax, Tetracoq

10

Pentacoq

52

HiB

  3

Polio oral

  5

MMR Priorix

25

Hepatita A şi B

172

Meningită

  4

Rujeolă

  2

Influenta (Gripă)

14

Febră galbenă (malarie)

  5

Total :

465

Observaţie: Numărul vaccinurilor este maimare decât cel al persoanelor chestionate, deoarece fiecare individ poate primimai multe vaccinuri în aceaşi zi, sau la intervale scurte de timp unul dupăaltul.

7. Patologiile diagnozate:

Patologii

Număr cazuri

Alergii

16

Eczeme, iritaţii

66

Probleme respiratorii

63

Oboseală cronică

54

Febră peste 39 grade Celsius

43

Probleme ORL

47

Prejudicii oculare

32

Probleme sistem digestiv

56

Stomac-intestin, Colită, Crohn

24

Macrofegie-Miofascită

  1

Edeme

  2

Afecţiunea Raynaud

  2

Leucemie

  2

Cancer

  8

Sistem muscular-osos

64

Boli autoimune

13

Sistem imunitar

21

Neulologie

179

Endocrinologie

22

Inimă şi sistem circulator

  8

Organe reproductive

  1

Rinichi – vezica urinară

14

Pierderea cunoştinţei (leşin)

11

Reumatism articular

  0

Hodgkin

  1

Poliartrită

  5

Impotenţă

  1

Deces

  6

Becegite (post BCG)

21

8. Evoluţia patologiilor diagnozate dupăefectuarea unei terapii:

Evoluţie

Stabilizare

Recidivă

Cronicitate

Handicap

Deces

Total

Număr cazuri

38

70

103

131

13

355

9. Concluzii generale:

   Am primit peste 400 de acte (chestionare)din care am integrat în studiul nostru 355. Aproximativ 50 de chestionare nu aufost luate înconsiderare, deoarece erau incomplecte.

 

BELGIA (Valonă)

1. Numărul cazurilor : 51

2. Vârsta persoanelor cuprinse în studiu:

0/2 luni

2/4

luni

4/6

luni

6/12

luni

12/16

luni

16/24

luni

2/5 ani

5/10

ani

10/15

ani

15/25

ani

25/45

ani

45/75

ani

75 şi

peste

5

4

13

8

2

0

1

3

1

2

5

7

0

3. Reactivarea patologiei după vaccinuri noisau după o vaccinare de reîmprospătare: 20 de cazuri

4. Decese: 4

- Decessubit al copilului după primul vaccin: 1

- Decessubit al copilului după al doilea vaccin: 1

- 9 anidupă primul incident, recidivă după 3 luni: 1

- 15luni după: 1

5. Apariţia cazurilor (numărul de cazuri):

-primaproblemă după primul vaccin (sau vaccinare, în cazul vaccinurilor combinate):12

-primaproblemă după al doilea vaccin (vaccinare): 11

-primaproblemă după al treilea vaccin (vaccinare): 10

-primaproblemă după al patrulea vaccin (vaccinare): 7

-primaproblemă după al cincilea vaccin (vaccinare): 5

-primaproblemă după al şaselea vaccin (vaccinare): 6

Reacţie evidentă după…

Număr cazuri

Cod numeric chestionar

1 zi

12

8,10,11,13,16,25,26,34,40,46,50,51

4 zile sau mai puţin

8

5,9,15,17,18,20,22,27

8 zile sau mai puţin

5

14,29,36,48,49

15 zile sau mai puţin

7

1,3,30,33,35,38,43

1 lună sau mai puţin

8

4,6,12,23,31,37,42,47

6 luni sau mai puţin

9

2,7,19,21,28,32,39,41,45

mai mult de 6 luni

2

24,44

6. Observaţii:

-patologiile observate sunt diferite în funcţie de vârstă şi, de regulă, existămai pentru acelaşi individ; cu alte cuvinte pacienţii au simultan mai multeboli (ceea ce mai ales la pacienţii tineri şi sănătoşi înainte de vaccinareeste un lucru complect anormal);

-numărul vaccinărilor este mai mare decât numărul persoanelor, deoarece au fostluate în calcul şi patologiile care au apărut după repetarea unui vaccin(împrospătare);

-patologiile se înrăutăţesc pe măsură ce sunt administrate vaccinuri noi;

7. Patologiile în funcţie de tipul vaccinului (numărulcazurilor unde acelaşi vaccin joacă rolul cauzator):

Tipul vaccinului

Numărul de cazuri

Cod numeric chestionar

Te

7

18,19,32,39,40,41,45

DiTe

3

8,22,51

DiTePer

6

1,13,15,21,24,44

DiTePer+Polio oral

6

2,16,20,21,26,50

DiTePer+Polio oral+HiB

15

4,5,6,11,12,14,17,23,28,33,34,35,36,42,48

DiTePer+Plio inj.+HiB

4

30,46,48,49

HiB

1

24

Polio oral

5

21,25,39,43,45

MMR

6

17,23,24,28,46,47

Hepatita A+B

11

4,7,24,27,31,33,42,43,44,45,51

Meningită

2

29,46

Influenza (Gripă)

5

3,9,10,37,38

Pneumococci

1

3

Tifos

3

39,44,45

Febră galbenă (malarie)

4

39,45,47,51

8. Patologiile diagnosticate:

Patologii

Număr cazuri

Cod numeric chestionar

Alergii

  5

21,24,39,41,47

Eczeme, Iritaţii

12

4,5,15,20,,21,26,28,29,30,38,46,50

Probleme respiratorii

12

6,11,12,15,20,24,28,33,40,42,43,47

Oboseală cronică

  6

25,26,27,39,45,51

Febră peste 39 grade C

10

5,17,20,32,35,43,47,49,50,51

Daune ORL

14

10,14,17,21,24,30,33,34,35,36,37,42,47,48

Aparat digestiv

  7

11,12,13,14,17,27,31

Stomac-Intestin, Colită, Crohn

11

7,11,12,20,24,25,34,37,42,47,50

Boli autoimunitare

  1

45

Edeme

  1

10

Rinichi

  1

24

Leucemie

  2

9, 44

Cancer

  4

19,22,23,31

Aparat muscular-osos

  1

39

Sistem urinar

  1

39

Sistem nervos

14

20,23,25,27,29,35,36,37,40,42,46,47,49,51

Sistem hormonal

  1

45

Sistem reproductiv

  1

17

Pierderea cunoştinţei (leşin)

  2

18, 28

Reumatism articular

  1

20

Hodgkin

  1

32

Poliartrită

  1

38

Deces

  3

1, 2, 44

Total

108

 

 

BELGIA (flamandă)

Observaţiipreliminare:

   Cazurile analizate sunt mai degrabă relatăriprimite „întâmplător“, care în nici un caz nu reflectă numărul complect alcazurilor de prejudicii provocate de vaccinare în perioada efectuăriistudiului, anume între1999-2004.

   Totuşi, deoarece cazurile au fost adunateaşa cum au fost raportate, considerăm că cercetarea respectivă conferă oimagine obiectivă a răspândirii prejudiciilor post-vaccinale în respectivapopulaţie.

   Multe rapoarte (chestionare) au fost doarparţial complectate şi nu au avut loc discuţii cu persoanele respective, astfelcă unele date (ca de ex. dacă şi cât timp a fost sugarul alăptat, dacăpacientului îi merge mai bine…) nu sunt neapărat sigure (certe) pentru a puteatrage concluzii riguroase.

    În total au fost luate în considerare 100de chestionare pentru următorii parametrii:

-vârstala momentul reacţiei

-sexul

-grupasangvină

-existenţaunor contraindicaţii

-vaccinurileadministrate

-efecteleadverse ale vaccinurilor

-intervaluldintre administrare şi reacţie

-rezultate

1. Vârsta la momentul vaccinării   (100 de cazuri)

0/6 luni

7/12 luni

1/5 ani

5/12 ani

13/18 ani

19/50 ani

peste 50

necunoscută

34

5

16

9

6

23

4

3

   Este clar că majoritatea reacţiilor apar lavârstă foarte fragedă. Multe dintre ele apar la doar 24 de ore după vaccinare,uneori chiar în primele ore sau minute!

   Dar tabelul ne arată că nici persoaneleadulte nu sunt ferite de reacţii post-vaccinale (23 de cazuri în grupul 19/50ani). Diferite vaccinuri par a provoca diferite reacţii în grupele de vârstă.În timp ce DiTePer (difterie-tetanus-pertussis) cauzează reacţii şi daune maiales sugarilor, vaccinul contra Hepatita B şi contra Tetanus preia acest  rol la persoanele adulte!

2. Împărţirea cazurilor după sex:

-masculin– 57

-feminin- 43

3. Distribuţia după grupa sangvină:

-A+       -   16

-A-        -   1

-B+       -   2

-B-        -   1

-AB+     -   2

-AB-      -   0

-0+       -   14

-0-        -     1

-necunoscut     - 63

   Doar pe o mică parte dintre chestionare afost trecută grupa sangvină. Aşa cum era de aşteptat, cele mai frecventa grupeau fost A şi 0, deoarece aceste grupe sangvine sunt cele mai răspândite laoameni.

   0+  afost reprezentată de 5 bărbaţi şi 9 femei. Din moment ce ştim că existăaproximativ tot atâţia bărbaţi câte femei (49 la 51%) rezultă că femeile cuaceastă grupă sangvină sunt mai periclitate.    

   5 dincele 9 femei erau adulte, care au reacţionat la vaccinul contra Hepatitei B. Desigurcă mărimea acestui studiu nu este suficientă pentru a trage o concluzie dinaceste constatări. Totuşi trebuieşte menţionat acest aspect, în eventualitateaunei cercetări mai atente a problemei şi anume, dacă femeile adulte cu aceastăgrupă sangvină sunt puse în pericol de respectivul vaccin, astfel că în caz derăspuns afirmativ, grupul respectiv de persoane să fie considerat cu foartemultă precauţie.

   Din păcate o chestionare mai detaliată cazcu caz nu ne-a fost posibilă datorită lipsei de resurse financiare.

4. Rolul alăptării:

-alăptaţi             - 12

-nealăptaţi         -  0

-necunoscut      - 88

   Din păcate nu am putut obţine suficienteinformaţii asupra acestui aspect foarte important. Astfel că nu putem trageconcluzii pertinente.

5. Contraindicaţii

   Majoritatea chestionarelor nu indicăexistenţa unei contraindicaţii. Totuşi în 15 chestionare se indică existenţaunei astfel de situaţii. Şi aici trebuie să spunem că această cifră ar fitrebuit să fie 0! Nu este niciodată permis să se omită existenţa uneicontraindicaţii şi în ciuda acesteia să se administreze un vaccin! Pentruvaccinat este vital ca să primească un vaccin doar dacă nu există nici o contraindicaţieîn cazul lui. Următoarele contraindicaţii au fost relatate:

-în bazaistoriei (medicale) a familiei: 1

-vaccinatulse afla la foarte puţin timp înaintea unei îmbolnăviri acute: 1

-infecţieîn ziua vaccinării: 7

-vaccinatulera bolnav: 1

-eczemă:1

6. Vaccinurile administrate:

-Poliomielită                                -    6

-DiTe                                          -    2

-DiTePer                                    -  24

-DiTePer+PolioIV                        -  4    

-MMR                                         -   8

-Tetanus                                      - 11

-HiB                                            -   4

-MeningităC                                -   6

-HepatităB                                  - 19

-HepatităA                                  -   1

-HepatităA + B                            -   4

-Variolă                                        -   1

-Influenza(Gripă)                          -   3

-BCG                                           -   2

-Malarie(febră galbenă)                 -   2

-Pneumococci                              -   1

-Polio+ DiTePer + HiB                  -   2

-Polio+DiTePer+HiB+Hep.B           -  6

7. Efecte adverse şi daune post vaccinale:

Febră peste 39

19

Simptome gripale

  5

Ţipete anormale

11

Eczeme

  7

Lipsă de apetit

  3

Urticarie

  3

Sete permanentă

  1

Căderea părului

  1

Comă

  2

Erisipel

  1

Epilepsie

10

Dispepsie

  4

Handicap psihic

  3

Vomă

  5

Comportament anormal

  8

Diaree

  6

Probleme psihomotorii

  5

Inflamaţii cronice ale zonei renale

  1

Oprirea creşterii

  2

Astmă

  3

Angoasă

  1

Afecţiuni căi respiratorii inferioare

24

Deficit de concentrare

  2

Sinuzită

  2

ADHD

  1

Aprindere de plămâni

  1

Autism

  2

Tuse convulsivă

  1

Dureri de cap/Migrenă

  4

Inflamarea urechii medii

13

Apatie

  3

Conjunctivită

  2

Encefalită

  2

Artrită

  9

Insomnie

  7

Diabet

  4

Scleroză multiplă

  1

Poliartrita nodosa

  2

Probleme de văz

  2

Leucemie

  1

Probleme de auz

  1

Enuresis

  3

Sângerare subdurală

  1

Incontinenţă scaun

  1

Presiune craniană mărită

  2

Deficienţe funcţii ficat

  2

Neurita nervului ocular

  1

Ciroză

  1

Parestezie

  1

Epuizare

10

Neurită periferică

  2

Oboseală cronică

  4

Chorea Sydenham

  1

Angină pectorală

  1

Meningită virală

  1

Tensiune sangvină instabilă

  1

Ameţeli

  3

Palpitaţii

  2

Crampe febrile

  2

Colaps

  1

Umflături locale

10

Sângerare nas

  2

Leziuni ale locului injecţiei

  1

Deces

  3

Inflamaţii glande

  1

 

 

8. Durata de timp dintra vaccinare şi apariţiaprimelor simptome:

- 0-3zile                 40

- 3-7zile                   8

-7-14 zile               11      

- 3săptămâni           4

- 4săptămâni         12

- peste4 săpt.        15

-necunoscut            9

   După cum arată tabelul de mai sus, numărulde cazuri cu apariţie târzie de simptome este semnificativ. Acest lucru este importantdeoarece reacţiile târzii indică patologii sistemice sau neurologice serioase.Este aşadar foarte important ca posibilele efecte adverse şi daune provocate devaccinare să fie monitorizate timp de cel puţin 3 luni de la data vaccinării,pentru a putea fi corect interpretate.

9. Rezultate:

-vindecare                   - 26

- daunecronice            - 43

-deces                         -   3

-necunoscut                - 30

 Se pare că în majoritatea cazurile daunele evoluează spre afecţiunicronice.  Acest lucru este foarte neliniştitor,deoarece multe dintre aceste afecţiuni cronice sunt incurabile, ceea cereprezintă o povară enormă pentru societate şi desigur o afectare pe viaţă a persoaneirespective precum şi a familiei sale. În consecinţă principiul fundamental aljurământului lui Hippocrat  „Primum nihil nocere“ este încălcat decătre medicina şcolastică.

 

SPANIA (între 1989 şi 2004)

  Din anii 80 recomandările pentru vaccinări suntîn diferitele regiuni ale Spaniei din ce în ce mai multe şi mai dese, şiaceasta din motive de neînţeles. În paralel cu această evoluţie apar din ce înce mai multe patologii care stau în strânsă legătură cu vaccinările.

  Din acest motiv şi ca urmare a chestionăriipersoanelor afectate, am decis în anul 1989, cu ajutorul organizaţiei PROESVA(Programa Efectos Segundarios de las Vacunaciones), să cuprindem sistematicrelatările asupra daunelor provocate de vaccinuri, pentru a ne putea forma oimagine de ansamblu obiectivă asupra vaccinărilor din Spania. Ulterior,datorită muncii grupului „Strasbourg 2004“ am decis să punem la dispoziţiaParlamentului European (în 2005) toate aceste date.  Activitatea şi programele noastre se vordesfăşura şi pe mai departe, atâta timp cât mai există persoane care au desuferit ca urmare a politicii agresive de vaccinare.

Metodologie

  Studiul de faţă descrie retrospectiv efectele adverse prezentate şi relatatede persoanele care au luat contact cu „Liga para la Libertad de Vacunación“. Nueste vorba despre un studiu epidemiologic asupra persoanelor vaccinate înSpania. Reprezentanţi din 9 ţări europene au creat împreună un chestionar,denumit în Spania VAO (Vacunas Asunto Observar), în care au fost stabilite oserie de variabile care să poată permite să se stabilească datele asupraefectelor adverse ale vaccinurilor.

  Acest chestionar a fost expediat prin poştă în cazul Spaniei. Deasemenea aceste chestionare au fost împărţite împreună cu unele ziare. Între1989 şi 2004 ne-au parvenit în total 250 de chestionare complectate, care aufost ulterior evaluate. Această acţiune va continua şi pe mai departe,documentele sunt în permanenţă actualizate şi pot fi liber văzute şi studiate decătre oricine doreşte.

Rezultatele

1. Distribuireageografică a observatorilor

  Cei 45 de observatori care au participat în această perioadă la acţiuneanoastră au fost ditribuiţi regional astfel: 48,89% în Catalonia, 17,7% în ŢaraBascilor, 8,9% în Madrid, 6.7% în Baleare, 4,4% în Valencia şi 15% în diferitealte regiuni ale Spaniei.

2. Distribuireageografică a persoanelor care au raportat efecte adverse

  Printre cele 250 de persoane care au complectat chestionarele am avut:72,8% locuitori ai Cataloniei, 7,6% din Ţara Bascilor, 6,8% din Madrid, 5,6%din Baleare, 2,8% din Galicia şi restul din alte zone geografice.

3. Vârsta la care persoaneleau avut de suferit efecte adverse

  Printre cele 250 de persoane am avut 22% efecte adverse la o vârstăîntre 2-4 luni, 15,6% între 6-12 luni, 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24luni, 15,6% între 2-5 ani, 5,6% între 5-10 ani cât şi între 25-45 de ani şi 2%între 45-75 de ani.

4. Împărţirea în funcţiede sex

  În cadrul celor 250 de persoane am avut 54,4% bărbaţi şi 45,6% femei.

5. Tipurile de vaccinuri

 Vaccinurile folosite au fost 37,2% DiTePer+Polio, 16% MMR, 6% Tetanus,4,8% DiTePer+Poilo+HiB,

5,2% Hepatită A+B, 7,2%meningococci  A+C, 4,4% DiTePer, 4%Influenza, 3,6% Polio, 1,2% Variolă şi 0,8% Holeră.

6. Tipurile de vaccinuriîn funcţie de sexul vaccinatului

  Vaccinul DiTePer+Polio a fost administra la 15,2% femei şi 22% bărbaţi,MMR la 8% femei şi 8,4% bărbaţi, Tetanus la 2,4% femei şi 3,6% bărbaţi,Hepatita B şi Hepatita A+B la 3,2% femei şi 2% bărbaţi, cel contra gripei la1,6% femei şi 2,4% bărbaţi, contra Meningitei A+C la 4% femei şi 3,6% bărbaţi.

7. Preexistenţa uneicontraindicaţii

  Dintre cele 250 de chestionare, 14,4% au fost vaccinaţi în ciudaexistenţei unei contraindicaţii, iar la 85,6% nu au existat contraindicaţii.

8. Complicaţiilepost-vaccinare

  Printre cei 250 de chestionaţi au existat următoarele complicaţii: 15,6%encefalopatie, 10,4% epilepsie, 18,2% alte neuropatii (MS, meningită, crampe,ataxie, distonie), 13,6% bronşită, sau astmă, 6,8% febră mare, 5.25% infecţii,3,2% trombocitopenie şi diaree, 2,8% probleme dermatologice, 2,4% diabet, 2%reumatism şi 2% deces.

9. Complicaţiile înfuncţie de tipul vaccinului

- vaccinul DiTePer+Polio a provocatîn: 37,2% din cazuri complicaţii neurologice (encefalopatie, crampe, epilepsie,paralizii), complicaţii ale căilor respiratorii (astmă, bronhiolită,laringită), patologii ale sângelui (Schoenlein-Henoch Purpura), ale rinichilor (nefrită),febră şi moarte subită.

-în 16% din cazuri după un vaccin MMRs-au putut constata următoarele patologii: complicaţii neurologice, ale căilorrespiratorii, ale sângelui, rinichilor, febră, diabet şi parotitide.

-vaccinul contra Meningitei C+A aprovocat în 7,2% din cazuri complicaţii menigitide cu urmări ca de ex. problemerespiratorii, ale sângelui şi febră.

-în 6% din cazurile celor vaccinaţicontra Tetanus s-au semnalat probleme neurologice şi infecţioase (repetateinflamaţii ale amigdalelor şi căilor respiratorii superioare), problemereumatologice (artrită) şi probleme dermatologice (Lupus şi Psoriasis). 

-vaccinul contra Hepatitei B şi A+B aprovocat în 5,2% din cazuri complicaţii neurologice. Patologii ale pielii,infecţii (hepatite), probleme renale şi hipertiroidie.

-vaccinul contra Influenza (gripă) adus în 4% din cazuri la probleme respiratorii, ale vaselor de sânge, infecţii(gripale) şi complicaţii la rinichi.

10. Complicaţiiledistribuite în funcţie de sex

  S-a stabilit că 8,8% femei şi 6,8% bărbaţi au avut de suferit encefalopatii.De epilepsie au fost atinşi mai mult bărbaţii: 7,2% faţă de 3,2% femei. Astm afost evident mai frecvent semnalată la bărbaţi, cu 5,6% faţă de 0,8% la femei.În cazurile de decese subite au fost afectaţi mai cu seamă sugarii de sexfeminin (1,2%) faţă de cei de sex masculin (0,4%).

11.Complicaţiile şi vaccinarileulterioare

  Persoanele care au suferit efecte secundare, au primit in continuarevaccinuri în proporţie de 60,8%, iar 39,4% nu au mai primit alte vaccinuri.

12.Complicaţiile postvaccinale în funcţie de vârstă

  La cele 250 de persoane cuprinse în studiul de faţă , efectele adverserepartizate pe vârsta la care au apărut la pacient sunt: 22% între 2-4 luni,15,6% între 6-12 luni. 12% între 12-16 luni, 10,8% între 16-24 luni, şi 39 lasută de la 2 ani în sus. Între 2-16 luni sunt prezente majoritatea daunelorneurologice şi decesele subite. Între 2-24 de luni frecvenţa crampelor(spasmelor) şi dereglările de comportament este evidentă şi în cel mai mareprocent. Între 0-16 luni sunt prezente foarte multe bronhiolitide iar între6-24 luni trombocitopenia apare cel mai frecvent.

13. Complicaţiile înfuncţie de răspândirea geografică (pentru Spania)

   Marea majoritate a victimelor provine din Catalonia (72,8%), restulprovenind în ordine din Ţara Bascilor (7,6%), Baleare (5,6%), Galicia şiValencia (câte 2,8%), Castilia, Andalusia şi Aragon (1%). 

14. Anamneza personală,bolile autoimunitare şi vaccinurile

  91,2% dintre cei chestionaţi nu mai suferiseră de nici o boală până lamomentul vaccinării, 8,8% avuseseră o afecţiune autoimunitară.

15. Legătura dintreefectele adverse şi alergii

  La 10% dintre persoane a existat anterior un antecedent alergic, dar 90%nu au avut înaintea vaccinării nici un fel de simptom alergic. La persoanelelcu laringită, astmă, aprindere de plămâni sau Purpura Schoelein-Henoch se poateconsidera că au existat antecedente alergice legate de aceste afecţiuni.

16. Anamneza familiei,alergiile şi vaccinarea

  22,2% dintre cazuri au avut antecedente alergice în familie în timp ce77,8% nu au fost într-o astfel de situaţie.

17. Anamneza familiei,bolile autoimunitare şi vaccinarea

   12,8% dintre cei afectaţi de efecte adverse au avut antecedente de boli autoimunitareîn familie, în timp ce 87,2% nu.

18. Legătura dintreefectele adverse şi antecedentele alergice în familie

  Am putut stabili că a existat o legătură între antecedentele familiare înprivinţa astmei în 20% dintre cazuri, precum şi de 20% pentru bronhiolitis, de15% pentru bronşită, febră, tuse şi de 10% pentru crampe şi diaree dupăvaccinare.

19. Legătura temporalăcauză-efect

  La cele 250 de cazuri a existat o evidentă legătură temporală în 65,2%din cazuri, în 20% din cazuri o legătură temporală condiţionată, la 14,4% olegătură probabilă şi doar la 0,4% nici o legătură.

20. Legătura temporală şicomplicaţiile postvaccinale

  O legătură clar definibilă în 38% dintre cazuri cu daunele neurologice,11.2% cu afecţiunile respiratorii, 3,2% cu patologiile hematologice şi febra,1,6% cu afecţionile dermatologice şi complicaţiile urinare, 1,2% cu aparatuldigestiv. Legături probabile de 2,4% cu astma şi 1,2% cu aprinderile deplămâni. O legătură condiţionată cu 2% diaree, 1,2% diabet şi inflamaţiacronică a amigdalelor.

21. Legăturilecronologice şi sexul victimelor

  Legătură clară: 34,8% din complicaţiile neurologice la femei, 30,4% labărbaţi. Legătură probabilă: 7,6% la bărbaţi şi 6,8% la femei. Legăturăcondiţionată (limitată): 12% la bărbaţi şi 8% la femei.

22. Timpul de reacţie şivaccinul

  În 37,2% din cazuri a existat o reacţie imediată, în 30,8% timpul dereacţie a fost relativ scurt, în 26,4% a fost mediu şi în 5,6% din cazuri afost după un timp lung.

23. Tipul de reacţie

  Complicaţiile au fost specifice în 51,2% din cazuri, nespecifice în48,8% din cazuri.

24. Legătura dintre tipulvaccinului şi tipul reacţiei

  - DiTe Per+Polio: 26% din reacţii au fost specifice, 11,2% nespecifice.

  - MMR: 7,6% din cazuri au avu reacţii specifice, 8,8% nespecifice

  - DITe Per+Polio+HiB: 3,6% specifice, 1,2% nespecifice

  - Meningită A+C: 3,6% specifice, 4% nespecifice

  - Gripă, Polio, Hepatită B şi Hepatită A+B: 2% specifice, 4%nespecifice.

25. Intensitateareacţiei:

  Reacţii uşoare în 22,4% din cazuri, reacţii medii în 29,2%, reacţiigrave în 45,3% din cazuri şi deces în 3,2% din cazuri.

26. Legătura dintre tipulvaccinului şi intensitatea reacţiei

   În cadrul analizei noastre amstabilit faptul că vaccinurile DiTePer+Polio, Tetanus, DiTePolio şi DiTePer au provocat 60% dinreacţiile grave şi 50% din decese!

  Vaccinul MMR a provocat 15% din reacţiile uşoare, 10% din cele medii şi20% din cele grave, dar nici un caz de deces.

Vaccinul Meningită A+C a provocat 15%din reacţiile uoare, 5% din cele medii şi 2% din cele grave, şi în plus 35% dindecese.

27. Legătura dintreefectele adverse ale vaccinurilor şi intensitatea reacţiilor

  Cele mai grave efecte adverse au fost cele neurologice, cele aleaparatului respirator, ale rinichilor, ale sângelui şi ale sistemului hormonal(diabet). Concluzii sunt:

- Majoritatea reacţiilor constatatesunt specifice şi de aceea pot fi considerate ca răspuns direct la vaccinare.Cele mai frecvente au fost de natură neurologică (encefalopatie, epilepsie,meningită, mielită, neurită).

- Crampele au fost consecinţadiferitelor vaccinuri cum ar fi DiTePer+Polio, MMR (ROR), Tetanus, Hepatită B;modificările de comportament pot fi puse pe seama mai multor vaccinuri, ca deex. Meningita A+C, Hepatita B, DiTePer+Polo, MMR; autismul a apărut deosebit defrecvent după DiTePer+Polio, DiTePer+Polio+HiB şi mielitele după DiTePer+Poliosau după Tetanus şi Poliomielită.

- După administrarea MMR (ROR) auapărut frecvent crampe, epilepsie şi sindromul Rett.

- Printre reacţiile nespecifice suntde menţionat: cele de natură alergică a căilor respiratorii (astmă,bronhiolită, bronşită), ale pielii (eczeme, atopie, iritaţii cu urticare), aleaparatului digestiv (intoleranţe şi alergii la diferite alimente) şi de natură autoimunitară(trombocitopenie, sindrom nefrotic, hipotiroidie, Lupus, retinitis pigmentosa,scleroză multiplă şi psoriasis), precum şi inflamaţii şi infecţii care s-audezvoltat după vaccinare (adenită, inflamare cronică a amigdalelor, diaree,inflamarea căilor respiratorii superioare, infecţii renale, inflamaţiipulmonare, tuberculoză, febră şi inflamarea glandelor salivare).

- Combinaţia de vaccinuri DiTePer+Polioa provocat deosebit de des în perioada dintre 2-24 luni complicaţii neurologiceîndeobşte deosebit de grave.

- Este interesant de observatrezultatele după administrarea DiTePolio şi DiTePer. Dacă le comparăm, observămcă DiTePer a provocat 2 cazuri de bronhiolită şi 2 cazuri de crampe în timp ceDiTePolio nu a provocat aceste reacţii. FracţineaPertussis a fost determinantă pentru aceste reacţii!

- În ceea ce priveşte caracteristicileleziunilor şi momentul temporal la care ele s-au dezvoltat, reacţiilepostvaccinale au fost severe, ireversibile şi au avut ca rezultat chiardecesul.

- Vaccinulcombinat Meningită A+C a provocat multe decese.

- Deşivaccinurile contra Tetanus şi Influenza (Gripă) sunt monovaccinuri, au provocatşi ele numeroase daune grave!

Recomandări:

- Dacă observăm atent concluziileacestei analize, apare logic faptul că autorităţile de sănătate şi celelalteautorităţi abilitate ar trebui să schimbe calendarul vaccinărilor, astfel capentru copii să fie ales un moment de vaccinare cât mai îndepărtat de momentulnaşterii, spre exemplu de abea după primele 24 de luni de viaţă, şi săadjusteze aceste vaccinări în mod individual, de la caz la caz (anamnezacopilului şi a familiei acestuia).

- Faptul că vaccinurile combinate suntcele care provoacă cele mai mari daune ar trebui să ducă la oprirea producerii,administrării şi vânzării unor astfel de combi-vaccinuri.

- Vaccinul contra tusei convulsive(Pertussis) ar trebui complect retras de pe piaţă

- Din vaccinuri trebuiesc complectexcluşi adjuvanţii şi conservanţii, mai ales mercurul şi aluminiul.

Tabele:

1. Cazurile analizate: 250

Vârsta

0/2 luni

2/4 luni

4/6 luni

6/12 luni

12/16 luni

16/24 luni

2/5 ani

5/10 ani

10/15 ani

15/25 ani

25/45 ani

45/75 ani

75+

Total

Număr cazuri

9

55

21

39

30

27

24

14

6

5

14

5

1

250

   %

3,6

22,0

8,4

15,6

12,0

10,8

9,6

5,6

2,4

2,0

5,6

2,0

0,4

 

2.Tipul de vaccin

Tipul vaccinului

Număr cazuri

%

Holeră

  2

  0,80

DiTePolio

  9

  3,60

DiTePer

11

  4,40

DiTePer+Polio

93

37,20

DiTePer + Polio + HiB

12

  4,80

DiTePer + Polio + HiB+MMR

  5

  2,00

DiTePer (acell.) + Polio

  1

  0,40

DiTePer(Acell.)+Polio+HiB

  2

  0,80

DiTePer+Polio+HiB(acell.)+MMR

  1

  0,40

Influenza

10

  4,00

Hepatita A+B

  1

  0,40

Hepatită B

12

  4,80

Meningită C

12

  4,80

Meningită A+C

  7

  2,80

Pneumococci

  1

  0,40